751 matches
-
circumspect, am Încetat să mai bâjbâi. Brusc, am dat peste ceva ce părea o jupă demodată, cutată și căptușită, cu franjuri, de care avea și mama mea. Mai erau câteva jachete, una din Berchtesgaden, din câte Îmi dădeam seama după croiala specifică, cusăturile Întărite și materialul gros, urmate de un ansamblu complicat din piele și, În final, hainele de „amazoană“ ale Dorei. Mi-am amintit de jacheta de tweed, Îmbrăcată peste o fustă croită asimetric, care acoperea parțial o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
melancolice, încă neînțepenite, cum arătau cei bătrâni, pe care îi întîlneam pe scări, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la gât fără croiala obișnuită, în bocancii lor negri și grei... - Nu vă deranjați, le-am spus, vin în altă zi, dacă acum... - Nu, mi-a răspuns Pavel, stai, am citit destul... Și m-a prezentat prietenei lui. M-a întrebat ce-am mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți convine, îl schimbi cu altul; pe când adevărul n-ai cum să-l cârpești, să-l lărgești, n-ai cum să-i modifici croiala; dacă te strânge, te simți în el ca într-o cămașă de forță. Încât n-aveam motive să fiu indignat, nu asta era problema. Altceva mă descumpănea. Înțeleg să minți, dar să știi că minți! Or, bătrânii nu mai deosebeau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
statui). Măștile și costumele, insistă Pirandello, trebuie alese astfel încât să permită comparația cu statuile sau cu imaginile pictate din biserici. În acest scop, nu vor fi folosite materiale obișnuite, ci țesături rare, deosebite, iar costumele vor trebui să aibă acea croială sobră și acea rigiditate care să confere personajelor „ceva asemănător cu consistența masivă a statuii”. Cum am putea să nu recunoaștem aici ecourile îndepărtate ale acelei „consistențe masive, ca de statuie” pe care o dobândeau în teatrul no toate vedeniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un oarecare farmec exotic. Și în acest jilț doamna consul li se înfățișă vizitatorilor mai mult decât golașă, ba chiar picată din altă lume. Părul ridicat, coafat cu panglici aurite și perle, lăsa ceafa, gâtul, umerii și brațele total neacoperite. Croiala îndrăzneață și transparența toaletei vert d’eau scoteau în evidență liniile trupului până la cele mai ascunse detalii. Moda Galatée transforma rochia într-o veritabilă „draperie udă”, perfect mulată pe formele posesoarei. La Paris, femeile care adoptaseră moda asta erau numite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
s-ar fi gândit la o livadă cu pomi încărcați de cireșe mici și negre, sub o grindină ușoară dintr-o zi de vară, acum aroma dulce-amară îi reaminti doar gustul riscului. Pipăi micul pumnal de Toledo perfect ascuns în croiala rochiei și se așeză pe canapeaua din fața căminului, punându-și în valoare profilul și mai ales rochia de un negru spaniol, intens, strălucitor. Într-adevăr, femeia era atent observată. Ochiul lui Ledoulx îi examina expresia, pielea foarte albă, părul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să mă adaptez la snobismul provincial din colțul ăsta de lume. Vreau să plec acolo unde oamenii nu sunt discriminați din pricina culorii cravatei sau a croielii vestonului. — Imposibil, Tom, l-a contrazis Amory În timp ce pedalau prin noaptea ce Începea să se risipească. Oriunde ai merge, vei Încerca să aplici standardele gen „a deține ceva“ sau „a nu deține ceva“. De bine, de rău, am pus pecetea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cai și grăjdari; se gândea, negreșit, la Ada, cu oarecare nerăbdare, dar dovedea că a început să fie și răbdător. In așteptare făcuse unele demersuri pentru un raglan cald în rate la croitorul lui mister Whip, deci un raglan cu croială englezească . . . . . . Maxențiu părăsise patul, circula prin cele trei camere, deocamdată, dezorientat de noutatea însănătoșirii. Cu apucăturile ei brusce, Ada decisese că era timpul să se considere restabilit. Re-cunoscînd un tratament conjugal îndelung practicat, Maxențiu uitase că e un mare inchizitor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vătămătoare și tot deocamdată sora ei era invulnerabilă. Mika-Le alături de sora ei apărea cam degenerată, cu cap mare pe umerii pătrați "ii unui corp mic, dar nemodelat. Lipsită de relief se pierdea în umbră. Stîngaco în maniere și rustică Ia croială, decorul de lux o punea în inferioritate. Prezintarea ei siînjenise puțin pe Elena! "Ma demi-soeur spunea când era nevoie. Mai adesea o trecea subt ta; ere, ca pe o prezență neînsemnată. Participarea sau lipsa ei de la plimbări și recepții era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de simpatie și înțelegere. In afară de transfigurarea pe care arta o da chiar exteriorului, erau între Marcian și Drăgănescu multe puncte de asemănare: origina salubră și obscură, firea pacinică și sfioasă, gusturile simple și oneste. Chiar la fizic aveau aceeași croială. Pe Marcian însă îi prelucrase muzica, adăogîndu-i ceva mai rafinat în înfățișare și în caracterul categoric, imperativ, ce lipsea voinții sobre a lui Drăgănescu. Pe un același model prim existau, astfel, și contraste mari între ei. Răbdătoare, prințesa Ada abia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
auzea de la Angela. Tot timpul Îl prevenea: „Tăticul ar muri să audă asta“. Sammler nu era de acord; Elya probabil că știa multe. Adevărul era, firește, cunoscut tuturor celor pe care-i privea. Totul se citea În pulpele Angelei, În croiala bluzelor, În mișcările vârfurilor degetelor ei, alama muzicală a șoaptelor ei. Doctorul Gruner Începuse să spună: „O, da, o știu pe muierea aia. O știu pe Angela mea. Și pe Wallace!“ Sammler la Început nu Înțelesese ce Însemna un anevrism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de acum înainte nu o să ne mai meargă prost. Această fustă era dintr-un material pe care încă îl mai pot pipăi și avea o croială și o lungime pe care încă mi le mai pot închipui: atât de frumos se mișca Anna în beneficiul adus de poeziile mele. Și astfel ar putea să înceapă un basm, pe care nu l-am scris eu și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Apus rezultase din decadentismul secular al nababilor, trecut prin vârtejul nebun al războiului: aci, în țara asta proaspătă, cum oare se modelase la fel? Căci nu mai era vorba nici de hainele nici de ideile care se imită. Era însăși croiala fizică a făpturilor. Procesul de infuziune prin toți porii statului, prin toate receptoarele individului, era legea de progres a țărei ei; era oare acum și o infuziune prin toți porii trupului creator, un nou agent de conformare a proereațiunei? se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lor pentru ora trei. - Xu te las, că pe urmă fugi! Dejunăm la un restaurant împreună. După dejun, la 2, era încă prea devreme. Nory vroi să treacă pe la o vitrină, unde spunea că a văzut niște pantofi verzi cu croiala dintr-una. De-aproape, nu fu mulțumită. Mini o reținu alături ca să admire bijuteriile vechi din galantarul unui argintar cunoscut. Pe una din acele paftale late de aur masiv, un filigram delicat desena forma unui medalion, pe care îl umplea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un nume care nu mai însemna nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
parte și ies pe altă parte. Totu-i cu dus-Întors. Nu, zise el, n-am de gând să gravitez veșnic neputincios În jurul fustei ei, chiar dacă-i atât de colorată...“ La drept vorbind, fusta Mașei nu avea nimic vulgar În ea. Croiala era simplă, chiar elegantă, lungimea potrivită, iar culoarea era un gri Închis, bătând spre negru. Extraterestrul Însă, după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă, lanțurile groase aurii și faptul că era marca Chanel —singura piesă de haute couture pe care o avea în garderobă — nu remarcase niciodată până atunci că o făcea să arate ca un fundaș. — Nu-i nimic, bomăni ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe un tânăr despre care i se spusese că era ziarist și că mai venise o dată dimineața. Îl chema Raymond Rambert. Mic de statură, cu umeri lați, cu chip hotărât, cu ochi luminoși și inteligenți, Rambert purta haine de o croială sportivă și în viață părea să se simtă în largul lui. Atacă direct subiectul. Venise să facă o anchetă pentru un mare ziar din Paris asupra condițiilor de viață ale arabilor și voia informații asupra stării lor sanitare. Rieux îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la umbra zidurilor. Dar zi de zi, după-amiaza, în orele în care tot orașul picotea de căldură, un bătrânel apărea pe balcon, de cealaltă parte a străzii. Cu părul alb și bine pieptănat, drept și sever în hainele lui de croială militară, el chema pisicile cu un "pis, pis" distant și totodată blând. Pisicile își ridicau ochii alburii de somn, dar fără să se miște. Bătrânul rupea atunci bucățele de hârtie și le risipea în aer deasupra străzii, iar animalele, atrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
asta? Avea liniște, Îndestulare, ceva economii, locuia Într-o garsonieră dublă, mînca la o pensiune convenabilă, purta Îmbră căminte aleasă cu mult gust, nu prea scumpă; Thomas era socotit de unii cunoscuți un arbitru al eleganței, asta pentru că mereu găsea croielile și culorile potrivite, avea ceva de artist, considerau aceștia. Nu mergea În concedii, bea puțin și doar la ocazii; țigări blestemate - de parcă, miliarde, celelalte ar fi fost sfințite! - nu mai fuma de mult; nu mai urca decît rareori pe motocicletă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]