11,104 matches
-
a noastră, de durerile și mâhnirile sale! Abia se cicatrizau rănile trupului actorului Alexandru Arșinel când, vesela actriță Cristina Stamate, atât de veselă încât puțini au crezut vreodată că durerea ar putea birui în cursă cu ea, a fost pradă crudei vătămări a inimii ce avusese deschisă fereastra doar binelui și iubirii întreaga viață. O grădină de flori spirituale înflorise într-o viață sub cerul inimii artistei Cristina Stamate! O udase cu roua bucuriilor sale, cu lacrimile ochilor privitori blând și
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
umbra lor, și morții, dacă nu-i îngropi... Tu trebuie numai să înțelegi dragostea, ca o coajă de ou într-o batistă, patul meu de otravă, străina bântuind-mi sângele până la prăbușire și cuvintele amestecându-se cu bucăți de carne crudă, cu gingii sfârtecate, cu munți de speranțe plecând. Tu trebuie să-nțelegi tulburarea, căutarea, viața năucă, stigmatul de întâmplare ce sunt, în care doare și acum, zdrențuită, doar batista mea, cu o coajă de ou înăuntru... Referință Bibliografică: DRAGOSTEA...CA
DRAGOSTEA...CA O COAJĂ DE OU ÎNTR-O BATISTĂ de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377206_a_378535]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SUFLU Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Închid pleoapele viselor ce dorm îmbrățișate până spre zorii limpedei și crudei treziri. Nu se pot amesteca normalei curgeri! Nu se pot adapta impunerii de a sta cuminți! Ele vor să respire, au prins aripi și nu se lasă până nu conving că Iubirea este uriașă hrănită din toate inimile noastre mici
SUFLU de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377222_a_378551]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SF.40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului Sub crudul Licinius, tocmai în Armania O Oaste de 40, apăra Sevastia ! Comandant, Agricola (un păgân, nevrednic, rău) Îi prigonea pe-închinătorii Măritului DUMNEZEU... El l-a forțat pe Kirion (mai Marele peste Oștire) Ca-mpreună cu oștenii, la idoli să dea
SF.40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377232_a_378561]
-
le-aruncă-n valurile mării. N-am mai citit de mult o carte; de intrigi n-am mai avut parte; am învățat numai o dată să fiu eliberat de vreo prejudecată. Ochiul încercănat mereu este flămând de tot ce e frumos și este crud, că nici cu ochelarii nu pot vedea de fel că lumea e reală și toată e la fel. Dar asta e o altă socoteală, pe care eu am scos-o la iveală din întâmplările ce le-am avut de-o
O ALTĂ SOCOTEALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377219_a_378548]
-
în timpul nunții cât și în zilele următoare fiind deosebit de frumoasă. Atmosfera a fost plăcută și datorită faptului că fiind începutul lunii mai, aerul era înmiresmat, deoarece natura care se trezise la viață, împodobise pomii și grădinile cu flori și verde crud. La Slobozia îi aștepta un mic colț de Rai, în curtea cu liliac și pomi fructiferi plini de flori. Casa, proaspăt reconstruită și dotată cu mobilă nouă, le umplu sufletul cu bucuria unui început bun de căsnicie, ceea ce făcu să
MOȘ MACHE, CAPIV..DRAGOSTE ÎMPLINITĂ de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377162_a_378491]
-
-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare. Și încântat de-atâtea noi ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
-n urmă cu chiar știută vreme pe locul ce rămase ruină din război când au văzut vrăjmașii că urbea nu se teme iar preotu-ascunsese câțiva dintre eroi pedeapsă-a fost sortită s-o fulgere în noapte nu pronia cerească, ci cruzii luptători când au lovit cu tunul printre grăbite șoapte și-au ars-o-n întregime până-n ai zilei zori acuma se ridică un nou sălaș de suflet să fie obștii casă de rugă până-n veac și unde să adaste și
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
să se coacă, pentru cei morți să se-mpartă, măcinici cu miez de nucă. În chip de om se împletesc, colaci numiți și mucenici. Se coc până se rumenesc, se ung cu miere și cu nuci. Prin obiceiuri păstrate din crudă martirizare, pomană din ei se-mparte, lângă vin și lumânare. Tradiția de mucenici evocă dispariția a patruzeci de ucenici, în loc numit Sevastia. Prin tradiție se spune, în această sărbătoare să bei vin, să-ți meargă bine, din patruzeci de pahare
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
Tu, iubire infinită, C-un buchet de rouă-n flori, Dragoste nețărmurită. Săruta-ți-aș în zori ochii, Dragul meu, iubirea mea, Și să te-nvelesc cu mine, Dragoste de catifea. Să-ți sărut fruntea cu dorul Înverzit de iarba crudă, Palma vremii te mângâie, Dragoste neîntreruptă. Pe obraz sărut de ploaie Să îți curg și să te-alint Cu aripi de frunze verzi, Dragoste, glas de argint. Săruta-ți-aș ființa toată Cu buze de nuferi uzi, Undele din lac
SĂRUTUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382178_a_383507]
-
pe-ntinderi de stepă și munți, de când se-nfrățise cu Akhnu! Makhan o găsise-ntre două stânci, pui firav și golaș, scăpat din cine știe ce cuib, pradă fiarelor pe care, altfel, ginta ei de-naripate le asuprea... A hrănit-o cu carne crudă și a adăpat-o cu lapte de capră până s-a întremat și s-a împodobit cu pene dantelate în gri, brun și roșcat. De mică a deprins-o la zbor și la vânat! Nu cățărate pe-o creastă de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
de azurul cerului, făceau pereche fericită și harnică?! O purtase cu sine chiar și când colindase cu caprele printre stânci în căutarea ochiurilor de iarbă, s-o-nvețe cu aerul și zvonurile muntelui. Niciodată vulturița nu-i atacase iezii cei cruzi din turmă, învingând datul firii... Când s-a mărit, Akhnu s-a lăsat învățată să poarte povara capișonului de piele împodobit c-o piatră verde. Se-nfiorau și ea, și fata când era purtată pe braț în fugă de cal
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă mai bine rostogolul de zăpezi strălucind înspre vale. Sub atingerea perdelei purtate de vulturiță-n gheare, omătul se preface-n pulbere învinsă de
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎN FIRCARE ZI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎN FIRCARE ZI Pe cioburi de lumină calc în tăceri Cu pași de gând pe firul crud al ierbii, Vise pulsează în lieduri de primăveri Privighetori se-ngână în codri cu cerbii. Speranțe-mi înfloresc în colțurile gurii Pe corzi de suflet adesea cântă viori, Cu rugăciuni zăvorăsc porțile urii Cerul pe ochi îmi picură mir în
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
mănăstiri, a dispărut ce-am avut mai de preț în Ardeal. Acestea erau tezaure de cultură și spiritualitate autentică. Existau acolo manuscrise, documente vechi, icoane, veșminte, toate s-au făcut scrum la 13 iunie 1762. Măsura a fost atât de crudă, încât s-a îngrozit și clerul catolic, nefiind de acord cu asemenea distrugere. Demolarea bisericilor de către comuniști a fost, pentru noi, într-un fel, repetarea dezastrului de la anul 1762. Și totuși, în vremea noastră, preoții se străduiau să construiască biserici
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
TE LAS... Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului NU TE LAS ... Ești plaja care zaci întinsă Ca o femeie caldă - nud - De spuma valului atinsă Pe sfârcuri, rodul cel mai crud. La gât porți salbă mii de scoici; Le-aș aduna cu mare drag, De-aș știi că nu vrei să le-ntorci De unde au venit, din larg. Aș vrea să fiu deasupra ta Ca soarele, să te-ncălzesc Pe tine
NU TE LAS... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382211_a_383540]
-
-n cuvânt. Nu se va naște anotimp, Care să curețe, în timp, Înmuguriri pe ram bătrân Ale sonetelor ce-ngân. Nu poate fi nici primăvară, Nici toamnă, iarna și nici vară, Care să-ngroape, dezgropând Ce-a mai rămas din crud cuvânt. Pecete pun pe fruntea lor: Sunt inamici iubirilor, Se țin de mâini în vrăjmașii, Reverberând nimicnicii. 8 august 2016, Constantă Sursă foto: #Woman #Portrait - #Stella #Im #Hultberg #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Referință Bibliografica: Ars Muriendi / Lorena Georgiana Crăia : Confluente
ARS MURIENDI de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382228_a_383557]
-
Acasă > Versuri > Visare > O TAINĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O taină,-ascund, În clipele ce vin, În frunză verde, Tremurând fiorul. În ramul crud Din merii înfloriți, În cer senin, În cântece și doruri. O taină,-ascund, În zborul spre lumini, În susurul albastrului izvor. În ploile ce cad Peste pământ, În suflete curate, Ce nu mor. O taină port, Ascunsă printre flori, În
O TAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382237_a_383566]
-
voie să zburăm cu adevărat? Ne sunt povară în loc de slobozenie. Sunt grele, ne apasă. Le tragem după noi. În cele din urmă ne devin nesuferite. Și simțim ca un fel de ușurare când îmblânzitorul de șoimi, plictisit de joaca lui crudă, ne trage scufia peste ochi și ne scutește cu totul de a mai vedea ceva”. Omul lui Jaspers este subiectul a cărui conștiință se trezește atunci când el se descoperă în mijlocul unei realități numită lume sau ființă. De ce ființă? Deoarece nu
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
mai fusese decimata în asemenea hal. Chiar cronicile turce afirmă că atunci au fost tăiați 40.000 de vajnici ieniceri și spahii, o sumă enormă pentru oamenii acelor timpuri. Șocul psihologic s-a transmis într-o clipita. Văzând ce soarta cruda-i macină pe cei mai buni războinici ai armatei, restul soldaților turci intra în panică și fug dezordonat. Încercările lui Soliman de a organiza o rezistență sunt sortite eșecului. Nimeni nu mai asculta de nimeni. „Niciodată o oaste turcească n-
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și aduna vestmântul cu mânie, Mult sfâșiat de ramurile sale În vremea stinsei vârste vegetale... Unul din păcatele de timpuriu prezente în poezia
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
gnoza dînd cu banul pentru a împărți dreptatea, - așa cum o face Anton Chigurh din No Country for Old men ( 2007) al fraților Coen, chirurgical, aseptic, implacabil, cu sistem filozofic - și enunțînd o altă frază memorabilă: "Singura moralitate într-o lume crudă e șansa." Chiar și numai cu aceste două enunțuri nu ne mai aflăm deloc în confortabilul desen animat (de cele mai bune intenții) cu Superman sau un Spiderman de ultimă generație cu costumul smolit pentru a ilustra o edificatoare luptă
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
sine. Dar dacă realitatea, așa cum ne-o înfățișează fizica actuală, e atît de nemîngîietoare, măcar teoria ei să aibă consistența unei doctrine impecabile. Cu alte cuvinte, măcar frumusețea și simplitatea unei științe coerente să ne dea senzația că realitatea, deși crudă și stearpă, are o structură frizînd prefecțiunea. Din păcate, teoria este departe de a fi perfectă. De pildă, neutronul și protonul, tocmai particulele care păreau cele mai sigure din punctul de vedere al experienței acumulate în timp - căci păreau stabile
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
verzi racii stricați și moi/ Deprind pâraiele să curgă înapoi"; "E-atâta liniște și-atâta nemurire/ În pietrele ce nu știu să respire.// Boii se-adună galbeni lângă apă/ Și se gândesc de unde s-o înceapă.// Măgarii cresc uimiți și cruzi din rouă/ Să vadă cum țestoasele se ouă.// Vacile cad trântite de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
e terorizată la gîndul greșelii, e înspăimîn-tată de posibilitatea de a comite o eroare de sust. Cuvintele pe care le rostește sunt alese și fade, expresiile străine sunt folosite cu maximă voluptate posibilă în context. Sunt interzise metaforele, aluziile, limbajul crud. Totul trebuie să fie nobil și plat, totul trebuie să pară convenabil și să poarte pecetea onorabilității. În felul acesta, se va vorbi despre ea cu simpatie în societate, ba i se va găsi cu siguranță și un mire de
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]