4,174 matches
-
diform. Și ani de zile Își Împărțise singurătatea cu fiarele sălbatice de pe o insulă ascuțită și stîncoasă. Iar acum, dintr-odată, descoperea că totul era simplu și că fusese de-ajuns să schimbe rolul de victimă cu acela de călău. Cruzimii trebuia să-i răspundă cu sadism, nedreptății, cu tiranie, iar biciului cu asasinate. Rezultatul era evident: din Iguana Oberlus, un harponier monstruos, fiul lui Scaraoțchi, devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zile, le controla cu mare grijă lanțurile, avertizîndu-i că acela care Încerca să se elibereze era condamnat la o pedeapsă care mergea de la tăierea unui picior pînă la execuția imediată. Iar ei știau că era În stare s-o facă. Cruzimea și indiferența lui față de durerile altora ajunse la cel mai Înalt grad și s-ar fi putut afirma cu certitudine că nu simțea nici cel mai mic sentiment de compasiune atunci cînd aplica, sau Îi punea pe alții s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
chiar și pămîntul din zonele cultivate fusese spulberat În cele patru zări. Uneltele lui dispăruseră și ele, și tot ce ar fi putut arde se transformase deja Într-o moviliță de cenușă. Încă o dată Își bătuseră joc de el cu cruzime și trebuia să pornească de la zero, dar era conștient de faptul că acum lucrurile deveniseră și mai dificile, pentru că În curînd Adventurer avea să răspîndească În porturile din Pacific vestea că pe Insula Hood, În Arhipelagul Galápagos, se ascundea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prostie să irosim apa pe el, spuse. E terminat. - O să-l lași să moară așa? - Nu. O să-l arunc În mare. Carmen de Ibarra Îl privi nedumerită. Cu toate că petrecuse aproape un an alături de el și fusese martora și victima atîtor cruzimi din partea lui și a desăvîrșitei absențe a oricărui sentiment, Încă i se păreau de neconceput anumite reacții ale unei ființe care, Într-adevăr, nu părea să aibă nimic În comun cu restul ființelor omenești. - Dar e Încă viu! protestă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios, obrazul său ras pînă la sînge se crispase într-un rictus care-l făcea destul de dizgrațios. Era ca și cum ai vedea chipul unei femei frumoase străduindu-se să fie plină de cruzime. "Slavă Domnului ca am reușit să înțelegem care este misiunea noastră. Nu există altă soluție pentru a ieși din marasmul ăsta decît salvarea prestigiului. Prestigiul Coroanei, al Armatei, al Instituțiilor. Aceasta este calea pe care trebuie să mergem. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
curtezană, o târfă, o târâtură și o șarlatană care‑i trezise mila Însoțitorului ei șarlatan Într‑un lupanar din Siria. Simon n‑a tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într‑un trup pieritor. De‑a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr‑un vas În altul, dintr‑o Întrupare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde venea? Câtă cruzime putea dovedi față de dușmani, dacă se comportă astfel cu sine însuși? Gestul neașteptat îi luase prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
contau decât pe ghioage și pe măciuci de os cu care să se apere. De fapt, inegala bătălie se transformă într-un masacru feroce, în care mai ales cei patru războinici care li se alăturaseră pe insula vulcanică demonstrară o cruzime și un sadism de-a dreptul aberante. La căderea nopții, nici un singur Te-Onó apt de luptă nu mai rămăsese în viață, în timp ce femeile, bătrânii și copiii erau strânși cu toții, tremurând, în ruinele a ceea ce fusese un splendid Marae. Niciodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și amintească noaptea nefasta a atacului asupra propriei lui insule, ca să-și poată liniști intru câtva conștiința și să-și justifice acțiunile, căci oricât de profundă ar fi fost ura față de acei sălbatici, mai profundă era repulsia față de propriile lor cruzimi. Una era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-o duci la îndeplinire, căci, din nefericire, actul propriu-zis al răzbunării n-avea nimic în comun cu ceea ce-și imaginase. Să vină de la asemenea depărtare ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ghiontindu-se. Starea de acalmie dispăruse. Băiatul își lărgi gulerul cămășii și începu să-și miște capul în toate direcțiile, atrăgând privirile dirigintelui. Când realiză că obraznica din banca a treia îi face portretul, se înroși de indignare. Ancorat, cu cruzime, în fața a treizeci și șase de "spectatori", George Bană făcea fețe-fețe. În sfârșit, Luana termină desenul. Colega din spate i-l smulse de pe bancă și privindu-l rămase mută de uimire. Asemănarea era izbitoare. Foaia de hârtie trecu din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca la un oracol și să-i întrebe ce gândeau despre proiectata ei căsătorie cu Ovidiu. Desigur, ei se vor arăta net împotrivă, o vor copleși cu o droaie de argumente menite să-i clatine încrederea, îi vor demonstra cu cruzime absurditatea acestei întreprinderi... Era deja prea târziu, mama și fiul deja sunau la ușă, veseli, gălăgioși, de pe umbrelele lor șiroia apa. Fiecare în felul lui căuta să-și ascundă stinghereala. Înainte de a porni la drum, au acceptat să bea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ta, răspunse el. — Mi-am început cariera de gazetar scriind cronici cinematografice pentru o revistă dedicată evenimentelor culturale ale săptămânii, îi mărturisi ea. Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o revistă dedicată evenimentelor culturale ale săptămânii, îi mărturisi ea. Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Nu cred că am lăsat să se știe prea multe despre mine. — Să-nțeleg că nu aveau cruzimea interviurilor dumneavoastră? întreba el ironic. Fanny pufni în râs, respingându-i acuzația. — Cruzime? — Șir Robert Digby-Sisson consideră că l-ați tratat cu cruzime. Din relatarea unei reviste rivale reiese c-ar fi izbucnit în plâns când a citit interviul pe care i l-ați luat. — A plâns și-n timpul interviului, zise ea. E-un mare plângăcios. Îi curg șiroaie de lacrimi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Ziua am văzut pe cer nori, iar noaptea am văzut stele. Toate acestea le-am numit pe rând dulcele grai românesc. Laudă limbii în care a stat toată năzuința acestui popor! Limba nu ne-a putut fi răpită nici de cruzimea dușmanului, nici de sabia învingătorului. Ea s-a identificat mereu cu naționalitatea noastră, cu memoria părinților, cu leagănul din casa părintească, deasupra căruia a vegheat ca o zână bună, mama. Prin limbă, românul și-a creat dreptul la viață și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Air Force Small” ținea un carnețel Înnegrit de transpirație În care Își scria scenariile. După spusele sale avea cinci „mari” gata. O operă deja constituită la doar douăzeci și cinci de ani. Pe domnul Moduna Îl trata cu Îngăduință sau cu o blândă cruzime și pentru că lucra la Difuzarea filmelor, secția „afișare”. Între ei se instalase o anume complicitate Întreținută În primul rând de comuna lor aptitudine de a sluji, de a fi În acest fel fericiți. 15. Și tu vei fi fericit! De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ploioase, gazda nesfârșitelor partide de șah dintre Coriolan și Grațian. Acesta devenise un adversar de temut pentru toți șahiștii amatori În trecere pe acolo, mai ales după ce căzuse la examenul de admitere la regie. Câștiga cu o asemenea viteză și cruzime partidele, Încât toată lumea se Întreba cum un talent ca al lui nu fusese apreciat cum se cuvine și de tovarășii care răspundeau de viitorul artei cinematografice românești. Terasa era acum pustie, iar Grațian creștea doi copii și lucra la Cinemar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
reușit, o fotografie trucată amuzantă, dacă În spatele ei nu ar fi fost o poveste pe care Iolanda Încerca din răsputeri să o uite ca pe un vis de nepovestit de teamă ca nu cumva astfel să se Împlinească În toată cruzimea simplității sale. Și nici un cuvânt despre Violeta a cărei umbră se vedea În VW-ul 1300 gata de plecare spre Hungaroring. El știa În amănunt povestea acelei fotografii În care un bărbat tânăr poartă pe umeri desenul În creion al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrânii mor pe pământ, iar tinerii În zbor... Și mai cred că „Vorkuta” e o școală bună de antrenament. Pentru ce anume? Și pentru zbor și pentru moarte. La urma urmei, moartea Își are și ea farmecul ei, de o cruzime insuportabilă, totuși. Ca și dragostea neîmpărtășită. După felul cu care se priveau atunci În ochi se putea conchide că asupra acestui punct erau de acord, În sfârșit. 25. Te vei Întoarce și vei fi strivit, i-a spus ea. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mă întorc de unde plecasem, desigur. Acum știam unde erau păstrate lucrurile astea. Îmi dădusem seama mai devreme, cred, dar, în loc să mă oprească, revelația asta mă făcuse să mă avânt și mai tare în căutări, de parcă ar fi vrut să dovedească cruzimea întregii tărășenii expunând vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea afla, îmi spuneam pe când trăgeam de cutii și dosare, golindu-le pe jos, o să mă duc la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scurgea din ea, ceva limitat și minuscul și care nu putea fi înlocuit. Voiam s-o țin în brațe și să împiedic scurgerea, dar voiam și ca ea să sufere, să sufere pentru ceea ce era într-adevăr, să sufere pentru cruzimea cu care mă făcuse să mă simt o parte din ceva, să mă simt cald, dorit și iubit, să simt că nu trebuie să fiu singur în lumea asta moartă și pustie, și totul de dragul unui plan rece și calculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
capitaliștii haini, care bombardeazé sate Întregi și omoaré femei și copii că voi. Ostașii noștri și oamenii simpli din Afganistan se Împrietenesc și, chiar dacé nu Înțeleg limba, oamenii de acolo le vorbesc prin semne despre greutéțile lor și despre cruzimea capitalismului care-și ascute dinții că o fiaré. De aceea poporul din Afganistan vrea sé Învețe limba rusé, céci iubește Uniunea Sovieticé și pe oamenii sovietici. Copiii din Afganistan au vise În care se Împrietenesc cu copiii din Uniunea Sovieticé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
o dată, o singură dată că mă iubești? Măcar pe ea o iubești?" Mi-a luat umărul și... M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]