1,631 matches
-
mare, mare, ia ca acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce face boier bătrînul? {EminescuOpVIII 316} [NIȚĂ] (încet) Ia, joacă cărți, domnișorule! [ȘTEFAN] Cucoana? [NIȚĂ] Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ia ca acu, și stăteați iarna de vă spuneați povești unul altuia. [ȘTEFAN] (aducîndu-și aminte) Emma? Emma? A! Știu... va să zică la părinții ei ești acu... Ce face boier bătrînul? {EminescuOpVIII 316} [NIȚĂ] (încet) Ia, joacă cărți, domnișorule! [ȘTEFAN] Cucoana? [NIȚĂ] Cucoana se primblă prin munți. Duduia zace. [ȘTEFAN] Mamă bună! N-am ce-i face. Dar, Niță dragă... ia vezi afară... Vezi de mi s-a dus lucrurile toate în odaie la mine... Și ia și de la mine ceva... ce pustia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei... ve fi silit să stai acolo... o partidă de pichet... Lordul Palmerston se zice c-ar fi murit... (astea le zice deja în coridor ) SC[ENA VI] NIȚĂ (cam chirchilit) Hehehe! Va să zică cuconașul meu cel vechi îmblă c-o cucoană nouă prin țara neamțului... care va să zică că s-a-nsurat cucuonașul... S-a însurat, hehehe! Vezi d-ta drăcia dracului... Duducă tânără, bărbat în doi peri... (cîntă) Aolică, ce văzui Colo-n deal la Călmățui? Fată mare, moș bătrân Cerând fetei măr din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cunoști. VULTUR[EANU] După spuse, da de văzut nu l-am văzut niciodată. Zice că-i un om tare ciudat. Răposata femeia lui era totu-n casă; el nu putea să zică decât da și să iscălească // când îl punea cucoana să iscălească... pe dânsa am cunoscut-o la București, unde era cu fata ei... Ermence! O, Ermence! și unde era s-o mărite cu dobitocul cel de Frige-Linte. O, Ermence... drăguța mea... să fie Ermence Frige-Linte! INTENT [ATIONEM] Ei, nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
asta și scrie acu. VULT[UREANU] Da... INTENT [ATIONEM ] Fă ce zic sau nu mă mai amestec. VULT[UREANU] Fie... din parte-mi... Hai s-ascult o dată și poruncile tale. INTENT [ATIONEM] Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna cucoane Kostaki... D[om]nialui kukonu Grigorie Frige-Linte, stăpânul meu, apucat fiind de ducă-se pe pustii și având tremurături de mâni, mi-au poruncit să vă aduc spre cuvenita știință că cuconașul d[umi]sale cuconu Gogu Frige-Linte, făcând mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
priviră unul la altul. Dar nici unul nu îndrăzni să zică cîrc! ori să spună ceea ce gândea, adică adevărul, pentru ca să nu-l ia lumea de prost; din contra, cu toții irupseră într-un glas, lăudîndu-l și aplaudîndu-l. - Ah, ce bot! zise o cucoană-n doi peri; mă răpește botul dumisale. Aș putea să-l ascult toată ziua. - Să mă ia dracu, zise foarte încet un om cu minte, dacă vita aia nu e și nu rămâne pretutindenea măgar, dar m-oi feri de-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei”, sau cu „parfumata plantă arabică numită gebel”, sau cu „tumbekiu aromatic, cumplit de tare” (zice Radu Rosetti), lăsându-se „cufundați în acea dulce extază pe care o simt numai adevărații fumători”. „Fumau și cucoanele, dar mai rar”, conchide Rosetti (199, p. 62 ; 205, pp. 75, 69, 239). Să consemnăm, de exemplu, faptul că, în 1732, Antioh Cantemir (fiul lui Dimitrie) îi trimitea de la Königsberg la Sankt- -Petersburg surorii sale, Maria, o cutie cu tutun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
plimbare zicîndu-i: Ia uitați-vă cât suntem de frumoase! Lumea, neîncrezătoare la început, a prins curagiul încetul cu încetul și, în locul blestemelor ce le adresa altădată, le-a acoperit de binecuvântări. - Giaba, nu mai sunt babe! ne zicea triumfătoare o cucoană bătrână, căreia - i făceam complimente pentru frumusețe maltenabilă a timpului. Orișicine poate recunoaște adevărul acestei afirmări, privind mai cu seamă părul negru și pelița lucie a Doamnei X..., care reușește să ascundă așa de bine, grație cosmeticurilor, unguentelor și apelor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
bine Întreținută. În cuvintele lui Racoviță, conferințele din 1927 au elicitat un interes real printre membrii unei audiențe foarte largi: „Norod așa de mult ș...ț Înghesuiți,... cot la cot, ș...ț, civilii și militarii, mirenii și preoții, boierii și cucoanele, dăscălimea și studențimea, băeții de liceu și fetițele de școală, și alte soiuri de bărbați și femei...”56. O astfel de descriere arată cât de larg era spectrul societății românești În care subiectele conferinței trezeau interes. Pe parcursul următorilor ani, Secția
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
este și o incapacitate de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune un alt proverb - decât răbdându-l și pe cel neplăcut.”) „Cel care nu are răbdare nu are nici o filosofie.” (Saadi) Mânia
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ca daturi ancestrale, rigoarea morală a caracterelor. Personajele - tatăl, nașul Grigore Cartianu, moș Ghinea, morarul, bătrânul Zamora Mehedințeanu - devin, adesea, naratori, folosind ritualul obișnuit pentru a amâna povestirea și a capta, astfel, interesul. O tipică povestire în povestire este Nunta cucoanei Lenuța, în care cei tineri primesc sfaturi dintr-o verificată pedagogie erotică. O povestire mai amplă, Pământul cere sânge sau Posada Gurenilor, juxtapune mai multe secvențe narative pentru a ajunge de la datini și toponimie la istorie. Povestirea O judecată pe
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
schița La vie, dar și o bună parte a activității de revista „Viața românească” și de ambianța literară de aici. În afara câtorva colaborări sporadice la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români, iar manuscrisul „romanului” Cucoana Olimpia primește un controversat premiu la un concurs al ziarului „Dimineața”. În ultimii
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români, iar manuscrisul „romanului” Cucoana Olimpia primește un controversat premiu la un concurs al ziarului „Dimineața”. În ultimii ei ani de viață se îndeletnicește cu stilizarea unor traduceri din rusă (Serile în sat la Dikanka de N.V. Gogol, O poveste obișnuită de I.A. Goncearov
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
exteriorizare. Doar în fața naturii, a viețuitoarelor și a copiilor, ca miracole intacte, nepervertite încă, atitudinea autoarei se schimbă, din exuberanță și fascinație nedisimulată născându-se poeme în proză cu o imagistică barocă, înscrisă în zona candorii. SCRIERI: Miniaturi, Iași, 1923; Cucoana Olimpia, București, [1924]; Umbre chinezești, București, 1930; Instantanee, București, 1945; Miniaturi, București, 1969. Traduceri: N.V. Gogol, Serile în sat la Dikanka, București, 1948; I.A. Goncearov, O poveste obișnuită, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Merele de aur. Culegere
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul I a fost premiat de Academia Română). Subiectele
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav Șuluțiu, „Farmece”, „Axa”, 1933, 15; N. Iorga
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
sculptorului, precum și atmosfera de efervescență cultural-artistică a cenaclului închegat în jurul acestuia, în localul binecunoscutului restaurant „Spieluhr” din Timișoara. Efortul, mai mult decât meritoriu, îi va fi răsplătit cu Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. SCRIERI: Trei nopți de râs, Cluj, 1930; Cucoana din tren, Cluj, 1930; Omul și beția, Cluj, 1930; Când găina cântă, Cluj, f.a.; Mă bate nevasta, Cluj, 1932; Două scrisori, Cluj, 1932; Surd și chior, Cluj, 1932; Brazde păgâne, Timișoara, 1935; Cioplituri în lemn, Timișoara, 1936; Porți închise, București
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]
-
Zburătorul la zebré). Primul traducător român din Alfred de Vigny este S., care, fără a pierde nota grațioasă a originalului, a dat o versiune reușită pentru Le Bain d’une dame romaine, plasând-o într-un cadru moldovenesc (Scăldătoarea unei cucoane românce). În culegerea Muza românească intră traduceri din Lamartine, Hugo, o „melodie irlandeză” de Thomas Moore (sub titlul Luntrea pe uscat), o transpunere a unui poem al lui Pușkin, Prizonierul (1830), cu o traducere din G.R. Derjavin, și Lauda lui
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva satire (Dialogul unui holtei cu un boiernaș avut, însoțit cu o cucoană de înalt neam, Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țară) sunt de fapt mici comedii („dialoguri”), bazate pe observația și pictura de moravuri, în manieră clasică, urmărind să surprindă „demoralizația poporului român”. Rezistent față de
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
să câștige interesul micului cititor prin viziuni proaspete, situații și limbaj atractiv, prin jovialitatea tonalității și prin glume instructive. A tradus din literatura rusă. SCRIERI: Satelitul, Chișinău, 1973; Lădița cu cireșe, Chișinău, 1975; Povestea despre pâne, Chișinău, 1978; Lenea-i cucoană prinsă-n capcană, Chișinău, 1982; Casă din cuvinte, Chișinău, 1984; Omul casă-și construiește, Chișinău, 1986; Ați văzut așa portar?, Chișinău, 1993; Târgul din poiană, Chișinău, 1996; Vai, ce litere ghidușe, Chișinău, 1999; Motanul poliglot, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Mihai
STIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289937_a_291266]
-
fim lucizi până la capăt: neputințele d-lui Constantinescu sunt neputințele electoratului român. Dacă tot ce suntem în stare să producem sunt eternii Iliescu și Constantinescu, dacă singura prospătură pe lista prezidențiabililor e un diplomat al lui Ceaușescu, reciclat pentru uzul cucoanelor impresionate de materialul textil al îmbrăcăminții, și nu de absența uluitoare a oricărui text coerent, atunci ne merităm soarta. Sau, cine știe, poate că ar trebui să desființăm această funcție care polarizează prea multe tensiuni, dar care nu produce nici o
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
voluptatea spunerii, el nu reconstituie întâmplări de odinioară („din copilărie”, „din tinerețe”, „din anul 1848”) de dragul adevărului. Nici nu plăsmuiește, ci învăluie totul într-un abur de poveste, așa încât anumite istorii - nunta beizadelei Grigore sau aventurile prin care trece răpitoarea cucoană Marghiolița - par să fi fost aievea, dar tot atât de bine ar fi putut să fie imaginate. E un amestec de adevăr și de fabulație ingenuă, de istorie și legendă, într-o ambianță pitorească, degajând o puternică senzație de viață. Amintirile, în pofida
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
bătălia de la Leva] cu doamnă-sa dămpreună de au fugit în Ardeal și au trecut în țara Nemțească, de șade acolo. Și s-au făcut papistaș...”; „Iar doamna lui [a lui Șerban Cantacuzino], Mariia, cu fiiu-său Iordache și cu patru cucoane, au rămas în urma lui Șerban vodă cu mare jale și cu multe lacrămi vărsate”; Cronica Bălenilor (cu observația că numeroasele sale izvoare și mai ales Ureche, folosit de muntean, îi oferă mai multe chipuri feminine): „Care viind acasă [împăratul Ioan
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
codificare și în Moldova, și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce „vor apuca de vor răpi muiarea cuiva sau de cinste de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată de cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-a sila și-i vor duce de într-acel loc unde le va fi voia, de să vor mesteca trupește” fără a avea de gând să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a făcut-o și împodobit-o Safta dumisale jupânului ei Ioan [...] Vistier, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Constantin Marele Vornic [în loc de Constantin Cantemir - Nicolae Iorga] [...] 7196 [1688] (la Mănăstirea Dobrovăț)81. „Această piiatră au înfrumusețat-o dumnea-ei cucoana Mariia pentru pomenirea Căpitanului Toma Moțoc, soțul dumisale, care s-au mutat către vécinele lăcașuri și s-au îngropat aici [biserica din Brusturi - Târgu Neamț] 7299 [1791], mai 3”82 etc. Erau respectate cu strictețe gesturile comemorative prevăzute de cultul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]