1,813 matches
-
liniște, în reculegere, cu evlavie, am purces la refacerea pelerinajului. Cuvintele părintelui David imi rămăseseră în memorie și, dintr-o chemare interioară, mi-am dorit ca drumurile alor mei să se întâlnească miraculos cu ale istoriei și, să le rămână cuibărite într-un colț al minții vorbe ce rodesc înțelepciune... Într-una din zile, dimineața devreme am refăcut drumul tulburător pentru viața fiecăruia: de la Poarta Damascului, la Grădina Ghetsimani (trădarea dintre măslini), de la Pretoriu (locul unde judecata lui Hristos a depins
CEL CE A SPÂNZURAT PĂMÂNTUL PE APE de DONA TUDOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358779_a_360108]
-
lumea cealaltă, el fiind mai gospodar și mai prevăzător. Dumnezeu să-l aibă în pază! Altminteri, cu stăruință ființez în lucrarea desăvârșirii și, din zicerile preotului David de la Biserica Ortodoxă Română din Ierusalim, m-aș bucura dacă, vi s-ar cuibări într-un colț al minții, aceasta: "Cel ce a spânzurat Pământul pe ape, a fost spânzurat pe lemn". Hristos a înviat ! Adevărat a înviat ! 16 Aprilie 2009 Referință Bibliografică: CEL CE A SPÂNZURAT PĂMÂNTUL PE APE / Dona Tudor : Confluențe Literare
CEL CE A SPÂNZURAT PĂMÂNTUL PE APE de DONA TUDOR în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358779_a_360108]
-
Toate Articolele Autorului Zile de arșiță, zile de sete, se topesc nisipurile deșertice ale lunii pe boabele de muștar ale soarelui, istovindu-se-n căutatele ape. Se zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
amenințătoare, cuibărită vrăjmaș între umerii beznei. Și insomnii sfidătoare, răsucindu-se printre metusalemice nopți de iarnă. Iar uneori, evadarea, ocrotită de lumina îndoielnică a lumânării sau exotică a unei lanterne. Balaurilor nopții le secau puterile la prima atingere a cernelii cuibărite în sălașurile hârtiei și cădeau răpuși de bulgării de cuvinte contopite. Tăcerea era îngenuncheată de chiotele semnelor acelea leneș înșiruite. Iar la aprinderea festivă a policandrelor știute și ascunse, înfloreau alb certitudini, turmentând frici și nelinisti în solventul slovei. Și
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
înfometez oaspeții neanunțați. Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își mușca nordic buzele ori de câte ori zărea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana viselor cu ninsoare, ea altoia triftongi între omoplații caișilor. Povesteam despre șoaptele fumului alungat din coșuri albe, caligrafiate în clasele de decembrie, părea că mă aude, dar își degusta, pe un colț de birou, salata de soare cu
EMIGRANT ÎN IERNILE DE ALTĂDATĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359468_a_360797]
-
o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru săraci“. Și datorită acestui fapt nenumărate personaje
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
înfometez oaspeții neanunțați. Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... Citește mai mult A năvălit primăvară în salonul în care îmi aștept numai prietenii și m-a sărutat în colțul irisului, în loc de salut. Știe doar că nu-mi plac poveștile fără începuturi fericite și nici discuțiile arhivate sălciu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
înfometez oaspeții neanunțați.Oricum, ea mă contrazicea înverșunat la fiecare cuvânt, cu încruntări verzi destinate celor monosilabice. Își musca nordic buzele ori de câte ori zarea, printre gratii neprimăvăratice, un suflet cu iarnă de cinci stele în privire. Eu îi vorbeam de sufixe cuibărite în geana ... VI. COPILĂRIE REÎNCĂRCABILA, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016. Copilăria mea, traducere cordiala a vietii ce urma să se prăvălească peste mărginirea îngemănata a umerilor. Cu temeiuri, spaime, bucurii, geometrie și epiderma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
Versuri > Iubire > ȘI ÎNGERII PLÂNG Autor: Constantă Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 393 din 28 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Lacrimi prinse- n rugăciune Iubirii fără hotar. Cuvintele de dor tăcute, Strânse-n ochii plini de hâr. M-aș cuibări în beznă nopții Într-un colț să te privesc. Cum stai singur enigmatic Printre sfinții ce-ți vorbesc. Plângi, te rogi în mântuire Și-i pribvesti cu acii triști Îngerii, toți te-nconjoara Sărutându-ți ohii plânși . Ești iubirea fără
ŞI ÎNGERII PLÂNG de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360665_a_361994]
-
băiețaș, Vino pe imaș! Hai să ne jucăm Flori să adunăm Să le facem salbe Roz și verzi și albe. Vântul Pe poteci șerpuitoare, Printre frasini și stejari, Amețesc în ascultare De crud foșnet, viu, sprințar. Rezemat-n palma dreaptă, Cuibărită-n iarba- n floare, Cu privirea înțeleaptă, Strâng în gene stropi de soare. Ciripit de păsărele, Zumzete prin flori de raze... Sus, în crângul de nuiele, Pitpalacul cântă-n faze. De pe-o creangă tremurândă A zburat ciocănitoarea, Din suflarea
POEZII PENTRU COPII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360661_a_361990]
-
Lui...(As`noapte, Iisus...) Tăiș de fulger scapără-n ochiul conștiinței, la jalea țării sfâșiate și viforâtele gânduri beau cupa amară oferită de hămesitelor haite. Neamul sângeră, țara oftează, iar moartea hâdă pândește orice ușă, orice portiță. Foamea s-a cuibărit printre lanțuri, iar setea s-a zăbrelit în nesomn. Șoaptele celulei par un cântec de mlaștină, iar văzduhul se scutură autumnal peste temniță. Aiudul devine altarul tinereții României și ruga, Vecernie și Cântec de luptă. Pune metanie nădejdii pentru atâția
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe urmele pașilor lui, într-o strigare de colind. Focul mâniei i-a pictat în suflet
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mei care au murit dar...sînt vii...). Petru Baciu, faimosul băcăoan s-a născut într-o familie de luptători, zăvorându-și inima în spada Adevărului. Cu beteala răbdării și-a stropit crezul în închinare Neamului. În foșnetul cumpătării și-a cuibărit înțelepciunea. În cei 15 ani de cumplită suferință și-a pitrocit dragostea întru Domnul din care a țâșnit jertfa sa măreață pentru Neam. Plâng clopote în inimi departe-n amintiri,/ cu funii grele trase, păstrate în iubiri;/ ușor, pe nesimțite
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
motiv că-n bătătura lor nu existau orătănii. Neculai claxonă de vreo trei-patru ori prelung, însă fără niciun rezultat. Nimic, în afara claxonului, nu tulbură liniștea din curte ... și, pare-se, nici pe cea din casă. O undă de îngrijorare se cuibări, fără să ceară voie, în mintea lui Neculai Știrbu, care, după un schimb rapid de priviri cu nevastă-sa, rosti cu mânie reținută: - Te pomenești că nenorociții ăștia s-a îmbătat azi-noapte, și acum n-ai cu cine sta de
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
mami, de foaie? - Că vă bate. - Nu ne bate, zice el așa. Știa că eu nu cert și nu bat copiii. Le spusese maică-sa că niciodată n-am bătut-o. O mai certam din an în an. Iezii se cuibăriseră într-o lădiță pe un așternut.Viorela avea niște biberoane luate de mult de la Daniela-veterinara. A pus lapte călduț în sticluțe de plastic de un sfert de litru, le-a pus bi- beroanele și a încercat să le dea să
PARTEA A II-A de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360009_a_361338]
-
nămolul nedreptății, blestemul lipsei de credință și epava unei istorii prefabricate. Alianța își schimbă privirile glaciare peste zidul discordiei și numai din când în când își amintește că a făcut promisiuni, iar noi ne-am făcut iluzii, care acum se cuibăresc stinghere în sufletele noastre, ca funzele toamnei în colțuri de alei. Cine nu l-a citit pe Pavel să nu facă politică! Uite unde am ajuns din cauza unora care se cred... Coaliția? Prietenie între hoți. Din cauza politicienilor se alege praful
LA PRORĂ CEAŢĂ DENSĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360045_a_361374]
-
01 august 2012 Toate Articolele Autorului MOTTO: Am convingerea că ceea ce crezi, determină ceea ce ți se va întâmpla si ceea ce faci, determină viața! În primii ani petrecuți la Școala normală „Ioan Otteteleșanu" aflată în localitatea Măgurele, lângă București, s-a cuibărit în mine o dorință tainică, să comunic cu oamenii din lumea largă prin scrieri. Ca eleve, eram mândre că puteam călca pe aleele parcului care împrejmuiau castelul în care învățam, alei care păstrau în țărâna lor amintirile pașilor marelui poet
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
Dar tu ai în grija viața zi și noapte. Tu, care nu ai dat pradă flacărilor Războiul de țesut și prietena ai rămas Cu vegherea mirosului de pâine, a icoanei Ce stă și azi deasupra dăinuirii vetrei tale Cum stau cuibărite în ascunzișurile dinspre imnuri Cântecele de leagăn, doinele, baladele Lumini ale bucuriei extatice timpurii și târzii Ce ai dat-o anilor cu florile pe care le iubești Le porți în suflet, le-ai făcut vorbitoare zâmbindu-ți ele vesele iernile
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
a orbit vederea cu sunete sculptate la masa tăcerii din mine? mă strigă oarecine este gura orașului dinții lui de gigant rod șine cauciucuri ore sunete se tace ca în aula magna când moartea ne deșiră timpul ghem al iubirilor-matrice cuibărit în alveola plămânului drept stropi din tăcerea mea sădesc cuvântul Referință Bibliografică: Liniște academică / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1320, Anul IV, 12 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LINIŞTE ACADEMICĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360127_a_361456]
-
31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Toate le înțeleg pe dos Lumina e un pom umbros Rămân în mână cu săgeata Iar arcul pleacă spre o țintă Inima roșie-i... de pică Învăț să zbor mai mult de frică Curajul cuibărit în piept Se zbate ca o turturică Un șoricel ce botu-și linge, Sătul. Mâncată-i o pisică. Pe coala neagră de hârtie Sunt desenate albe fonduri Ca niște hărți desfășurate Acoperind întreg pământul Doar niște litere-s lăsate Vârfuri de
ÎN(TORS) de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360215_a_361544]
-
pe-ntreg pustiul zilei risipind printre degete cenușa vechilor chitanțe pe care literele negre bine apăsate lăbărțează taxă dreptului la viață și taci îndelung secondat doar de cântecul graurului leagănat pe ramul de soc cu floarea trecută. STACOJIU Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se încioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții dintre vitrine stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă
POEZIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359810_a_361139]
-
se arătau vii, ca niște umbre de fier pe cerul neputinței noastre. Am fost aproape de silaba atroce, când somnul trecea ca un condor beat peste podișuri. De acolo știam că începe o altă măsură a lumii, mai simplă: acel artificiu cuibărit odată cu iarna în inima lucrurilor. Acea uzurpare de sine ce-aduce cu ea împăcarea... DUMINICILE MELE AMÂNATE Nu mai vreau trufia verbului. Minciuni și eșarfe colorate în ochiul care se apropie, îndepărtându-se. Prințul albastrelor alcooluri. Râsul care nu mai
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
Tu ești ca roua pe o floare Aceeași veșnică poveste. Tu ești o lume de mister, Subiectul fiecărui vis, Un semn nedefinit de cer, Cel mai frumos poem nescris. Tu ești cuvântul nerostit Al gândului încoronat, Cuibul unde m-am cuibărit, Sufletul de patimi încărcat. Tu ești o zână visătoare, Amanta fiecărui zeu, Și aripa zămislitoare Ce m-a legat de Dumnezeu. FEMEIA SUFLETULUI MEU Femeia sufletului meu, Miroși a Iad și Dumnezeu, Iar eu, o lacrimă de bard, Sunt rug
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
a ta să o combini? Din tot ce-a fost, acum, nimica nu-i Și, peste gânduri pus-ai înserare... Aș vrea în tren, acuma să mă sui, Să-ți spun în față cât de rău mă doare. Te-ai cuibărit în gândurile mele... Ai fost cândva iubirea mea din vis. Eu, pentru tine-o stea, din mii de stele, Sperând că-o să trăim, ca-n paradis. Zilnic spuneai: ,,De tine mi-este dor!” De ce așa de repede-ai uitat
RĂMÂI CU BINE! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359938_a_361267]
-
repede somnul odihnitor după o zi atât de plină în evenimente. Și când te gândești că era abia prima zi și mai urmau încă unsprezece... Amândouă, reconfortate de apa dușului, au comentat câteva clipe seara din grădină, apoi s-au cuibărit în paturi. Cristina abia aștepta să adoarmă Ana să poată părăsi camera pentru a se întâlni cu George, așa cum i-a promis când acesta i-a spus că o așteaptă maximum o jumătate de oră în fața hotelului, apoi pleacă să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]