5,558 matches
-
afli și că a locuit acolo timp de 67 de ani și că știe orice potecă, plantă sau animal din zonă. El știe unde sînt nisipurile mișcătoare și unde este cel mai probabil să se producă o avalanșă. Cunoaște toate cuiburile de șerpi și ale altor lighioane. Crezi că ar merita să fii antrenat de domnul Greybeard timp de șase luni? Gîndește-te numai: vei putea acumula în numai șase luni cunoștințe pe care altfel le vei căpăta în 67 de ani
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
afișate simultan, lua copilul În brațe și În timp ce-l săruta, două lacrimi, diamante mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici de rouă, după ce prefigurau viitoarele riduri ale feței sale, totdeauna curată, picurau sărate pe obrăjorii lui Va, În timp ce acesta era cuprins de sentimental puiului căzut din cuib care abia fusese recuperat de mama sa și se Încălzea treptat În cuibul familial, mângăiat de puful aripioarelor de mamă iubitoare. Cât timp giuvaierul primea de la Mamaia dragoste, căldură, oftaturi și o mulțime de „muța mamii, muța mamii” -intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de răzvrătit, specializat în contestarea lumii. El se consideră, pe urmele lui Tudor Arghezi, „singur și pieziș“ în univers: „nu există lumea numai eu / plin de silă-n fața unor ani / craniu-mi stă în gura unui leu / inima un cuib de șobolani // poezia nu e numai eu / deturnând cuvintele din haos / printre rime sunt un derbedeu / vieții pure inutil adaos“. Nu se poate să nu remarcăm (și să nu apreciem) imagistica agresivă, expresie a unei exasperări existențiale, care, deși nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mandatul de aducere și cine ar mai fi de adus?“ Omul n-a murit, dar riscă să moară (de plictiseală) dacă face greșeala să-l citească pe Constantin Mitră. Ce bine e sa fii fluture ! A apărut o carte mixtă: Cuibul de întuneric de Cosmin Miuțe (Gorjeanul, Târgu Jiu). Cuprinde și poezie, și proză. Pe coperta cărții este reprodusă fotografia unei femei goale, care stă în pat, pe coate, cu fundul în sus, într-o poziție indecentă, dar care are pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp.“ Principala povestire din volum, Cuibul de întuneric, este scrisă la persoana întâi, în numele unui personaj, Victor Grațianu, angajat într-o investigație detectivistică. Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios „Centru“ responsabil de asasinarea unor oameni nevinovați. Stilul are o eleganță căutată: „În dimineața
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Sufletul bolnav de carte, Amurg sentimental, București, 2006 - sunt expresia unei iubiri romanțioase față de fiecare autor supus atenției. Despre obscura poetă Valeria Manta Tăicuțu, Miron țic scrie impresionat până la lacrimi: „Poeta trudește la alcătuirea fiecărui sonet, așa cum rândunica își construiește cuibul, sub o streașină de casă.“ În aceeași stare de spirit este caracterizată cartea unei poete la fel de puțin cunoscute, Mariana Sperlea: „Poemul Mariei poartă-n el acea sfântă durere de mamă, iar încărcătura sa se bazează pe acea acalmie esențială, pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul vechi / soldații de ipsos / dau ora exactă.“ „Primăvară - / pocnește / primul boboc.“ „Bunicul pe prispă / rândunicile / își refac cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și paznicul acesta neplătit și prost hrănit. Grădina era năpădită de buruieni și în spatele casei bălăriile adăposteau șerpi, șoareci, guzgani și o cușcă cu trei găini care nu produceau ouă. Sau poate produceau, dar cine știe pe unde, prin ce cuib ascuns în sălbăticia din grădină. Ion n-ar fi curățat buruienile nici dacă le-ar fi găsit gustoase într-o ciorbă mai hușchită. Totul creștea natural și chiar gunoiul avea prostul obicei să se împrăștie și prin dormitorul său. adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în expansiune. Costică avea 35 de ani și era virgin ca apa de izvor. Întîi să-mi fac o situație... Muncitor și deloc prost, Costică și-a făcut o situație bunicică și de un an așteaptă să aterizeze femela în cuibul său, mobilat, curățat și cu televizor gigant cu plasmă. Binevoitori, vecinii săi au făcut reclamă holteiului și cîteva păsărele, cam călătoare, ce-i drept, au venit la chirăitul insistent al bărbătușului. Asta nu. Prea a stat mult prin Italia. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mamă, acum 15 ani. Dar crezi că de atunci a mai văruit-o cineva? Hai să-l dăm naibii. Of, tînărul însurățel, ne-a adus mamă nouă. Voi să-i ziceți mamă? Dacă mi-ar da casa... Casă cu strigoi, cuib de duhuri rele. Ferească Dumnezeu de așa casă! De unde o fi adus matracuca? Lumea zice că de la Rădăuți-Prut. Ptiu, Doamne ferește, de acolo îi cățeaua? O să-i ard o bătaie să mă țină minte. O să-i ung pereții cu rahat, curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aurului, pescărușii ciugulesc stele stinse ca pe niște grăunțe din palma lui Dumnezeu. În cer omul urcă când își simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
grăunțe din palma lui Dumnezeu. În cer omul urcă când își simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea cărămizilor îmi va trăda mereu singurătatea. Privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
căuta în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple cu cineva. De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu, moartea a venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul lui Petru, șarpele și-a făcut cuib. Reptila a coborât din mărul biblic: foame, mușcătură, nesaț. Șarpele, sferă rostogolită într-o gravitație a sângelui deșirat fără capete. Șarpele, sfoară deșirată dintr-o mie de noduri peste un miez de inimă. Șarpele, rouă și brumă în vene. Veninul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pulsa spaimă în fiecare strop: Dacă gustul morții este sărat, cum poate fi inima? Plutește într-o ocnă lichidă ghemotocul de carne, plutește precum trupul înecatului adus la țărm, fără mine. Inima nu se domolește nici în zbor, nici în cuib, nici în fălcile lupilor. Cerule, deschide-te! Zborul este mai mult decât pasăre, decât gând, decât înălțare; zborul miroase a stea. Inima în ieslea animalelor de povară visează aripi... visează și numără din doi în doi, din trei în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de lumină, să sapi fântână adâncă într-un cuib de pasăre până dai de zbor. La 15 ani conștiința este o apă limpede. Izvorul își sapă matca harnic, uniform, geometric, în jurul unui punct; punctul este centrul, acolo începe și acolo se sfârșește fiecare raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt răcoros, eu sunt frunza ta. Tu ești pământ afânat, eu sunt copacul tău. Tu ești cântare de fluier, eu sunt pădurea ta. Tu ești cuib de pasăre, eu sunt zborul tău. Tu ești izvor călător, eu sunt inima ta. Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău. Eu sunt... Stai!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Nuuuuuu!.. Doamne, nuuuu! Doaaaaaaamne!.. Nuuuuuu!.. Geniaaaaa!.. Nuuuuuu! De ce, Doamne, de ce? Genia, de ce ? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-a crescut cuibul. Iubește poetul, iar tu porți toată vina iubirii sale, pentru că l-ai lăsat să iubească altfel. Iubește poetul de unul singur cum nu iubește omul de unul singur. Din ce lut și după care chip l-ai frământat, Stăpâne? Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se rostogoleau granule de sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu voia să iasă afară, și nimicul stătea comod în cuib, deasupra, și Petru trebuia să zidească mai sus. Petru nu voia să doarmă; morții se înveleau cu cer; Genia, sub un cearșaf înstelat, își depăna visul; Petru a despicat cuibul și nimicul, ca un ghem fără capete, i s-a rostogolit în suflet. Noapte. Cazarmă. Dormitor. 24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]