882 matches
-
anticipatele, chiar dacă, să presupunem, nuți sperie, așa cum declară, nici nu lețar aduce vreun avantaj. În al doilea rând, un partid care își asumă debarcarea unui guvern e conștient și de consecințe: părăsind Palatul Victoria, liberalii nuțși vor lua pălăriile de pe cuierele ministeriale și se vor îndrepta, în tăcere, pe la casele lor. Mai ales întrțun moment atât de important, care presupune pregătirea europarlamentarelor, stabilirea bugetului pe 2008, respectarea unor promisiuni cu impact social uriaș precum cea privind mărirea pensiilor, liberalii ar avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
plutește în jurul trăirilor zbuciumate, pe care, altfel, n-am avea curajul să le exteriorizăm decât foarte rar, prin râsete sau plânsete în hohote. „Am ridicat din umeri și m-am dus în hol, i-am luat paltonul și pălăria din cuier. Stătea deja lângă mine; i-am ținut paltonul, am ridicat mănușile care căzuseră din pălărie și i le-am dat. Era din nou gata să plângă, schiță câteva mișcări comice cu nasul și buzele, apoi șopti: Nu poți să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
dar când intră în zona furtunoasă a compoziției, trânti deodată capacul peste claviatură și sări în picioare. - Îmi vine uneori să alerg, spuse ea lui Felix, care ședea înpicioare, puțin cam încurcat de rochia și nimicurile cărora le slujea de cuier, să zbor. Felix, adăugă ea confidențial, vrei să fugim? Hai să fugim! Și mai înainte ca tânărul să se dezmeticească, deschise ușa de perete și începu să alerge prin curte. Felix o urmă cu pași mari, în vreme ce Marina, din ușa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un om foarte subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în stilul Renașterii și pe care, zicea gazda, l-a cumpărat în Normandia. Pe dulapuri, în cuiere țărănești, se îngrămădeau ulcele ardelenești și poterie occidentală, printre care câteva tipsii perugine de la începutul secolului al XVI-lea. Ceaiul însuși fu servit în cești de porțelan subțire japonez. Pascalopol scoase dintr-un dulap un bocal de farmacie italiană din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pascalopol. Moșierul îi invită în sufragerie. O masă lungă se întindea aproape de la un capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană groasă de stejar, erau lucrate în stil țărănesc, cu încheieturi de așchii. Cuiere de lemn și blidare acopereau pereții de jur împrejur, pline de căni și bliduri țărănești de toate tipurile. O mare plită țărănească cu cuptor, într-un colț, avea un rost mai mult decorativ. Marginea de sus a cuptorului era ticsită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu au apucat să-i verifice. Orice tâmplar i s-a mai propus pe urmă, Muti s-a eschivat sau chiar a refuzat : își pierduse, biata de ea, entuzi asmul... Dezbracă paltonul, traversează hall-ul, intră în antreu, agață paltonul în cuier. De enervare, un mușchi îi zvâcnește pe obrazul stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cineva dispus să întindă o mână de ajutor cuiva ? Cum poți să nu-ți dai seama cât de mult s-au schimbat vremurile și oamenii odată cu ele ? Va fi ora de după-amiază, când mai totdeauna își ia racheta din cuier și pleacă. Dar astăzi a lipsit de dimineață, așa că probabil, până la urmă, va renunța să mai plece. Încă neîndrăznind să creadă că l-a oprit definitiv, ea va surâde, măgulită de interesul pe care vorbele lui i-l arată. După
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de brânză, și mezeluri scumpe, și vinuri Dealu-Zorilor, ș acu nu vezi pe unu că vine... Că noi ce-avem ? E v-unu dân noi ciumat, de nimenea nu ne calcă pragu ? — Ei, ei, ce faci, ce faci acolo la cuier, madam Delcă ? Pe dracu fac, pe dracu ghem fac... Uită-te la ea, ce obraz gros, până mai adineaori nici nu s-a uitat la mine, și-acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea să pleci așa, nici n-am apucat să schimbăm amândouă o vorbă... Hai, sper că nu te-ai supărat, doar ne cunoaștem de-atâta vreme... Lasă paltonul în cuier, pune și basca la loc. Apropo, n-ai vrea să-ți dau o pălărie de-a lui Muti să ți-o aranjezi ? Cum ești dumneata pricepută... — Da, madam Delcă, miercuri a fost slujba de înmormântare la Biserica Albă. Nevasta generalului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dacă îi dă și banii, nu mai are ce să-și reproșeze ! Ce însemnează să ai o fire sensibilă și sentimentală ! Un simplu amănunt este în stare să te dea gata ! Când a văzut-o cum își târâia picioarele spre cuier, ea, de obicei atât de înfiptă ! Cum nu mai îndrăznea să scoată o vorbă... Și basca aceea caraghioasă, cu care o știe de treizeci de ani și de care Tudor, dragul de el, întreabă în toate scrisorile : „Și madam Delcă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ce Dumnezeu ! Mereu și mereu aceeași discuție !... Aluzia și ieșirea ei nu i-au adus alt rezultat decât că el se îndreaptă acum spre ușă. Curând au să i se audă pașii în hall. Va întinde mâna să ia din cuier geanta de sport cu racheta. Iar ea va rămâne să lupte cu bine cunoscuta senzație de iritare și umilință : după ce ani de zile ți ai impus o conduită discretă, nu poți lăsa să-ți irupă nemulțumirile. Stă pe loc, enervându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Renunțăm sau discutăm altă dată... într-o clipă, înainte ca ea să fi găsit replica următoare, înainte ca să fi ajuns să-i spună totul în față, direct, el va păși în vestibul, va întinde mâna spre sacul de sport, din cuier... Tocmai acum, când ea și-a călcat în picioare toate reținerile și se lasă dusă de această bruscă enervare ce i-a făcut glasul strident și i-a urcat în ochi lacrimi, el renunță la discuție și pleacă. Îl cunoaște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care se ocupă cu strategiile de mediatizare, Îl văd aliniindu-și premiile de Eficacitate În Marketing pe birou, În timp ce Fiona, asistenta lui, lustruiește de zor fotografiile Înrămate, care Îl prezintă dînd mîna cu diverse celebrități. Tocmai Îmi atîrn haina În cuier, cînd Paul, șeful departamentului nostru, mă ia deoparte. Ce dracu s-a Întîmplat la Glen Oil ? Am primit azi-dimineață un e-mail foarte ciudat de la Doug Hamilton. I-ai turnat sucul În cap ? Mă uit la el șocată. I-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din politețe, deși este ferm convins că femeia va prefera să-l aștepte în hol: Vrei să urci? Da, aprobă ea cu plăcere și pornesc împreună spre lift. Ajunși în cameră, Mihai își lasă bagajul, agață pălăria și paltonul în cuier, apoi scoate din sacoșa de plastic florile cumpărate în București. Pentru tine... oferă buchetul Lilianei. Ochii femeii par și mai vii, licărind prin lentilele ochelarilor, alungindu-se spre tîmple pînă seamănă cu două migdale, iar buzele, conturate brusc, depărtîndu-se ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
simplu, deschizînd portița metalică, iar Mihai, pînă să-și arunce privirea spre clădire, se trezește deja în fața ușii de stejar, ornată cu fier forjat, pe care mîna femeii o împinge ușurel, invitîndu-l înăuntru. Un hol încăpător, aproape pătrat, cu un cuier pentru haine fixat în perete și o oglindă înaltă, așezată în colț, sub becul puternic, într-o poziție ce trădează o foarte bună cunoaștere a legilor opticii, dar și o căutare a locului. Te poți vedea în cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deasupra ușii, pe hol, va fixa o oglindă colo, în colț, dar totdeauna se găsesc alte treburi mai urgente. Te rog! pune Liliana mîna pe paltonul dezbrăcat de el și-l așază pe un umeraș înainte de-a-l agăța în cuier. Pe aici! schițează un gest delicat, de gazdă, spre cele cîteva trepte care duc la primul nivel. Alte trepte coboară la demisol, de unde se aude gazul metan arzînd în sistemul de încălzire, iar o scară laterală, în dreapta, cu balustrada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să mi se strige din nou: "ține minte, n-am să ți-o iert niciodată..." Liliana izbucnește în rîs. Cînd însă ridică privirea și-l vede pe Mihai în picioare, gata de plecare, se oprește subit. Îl urmează pînă la cuierul de pe hol și-i ajută să-și îmbrace paltonul. Cu gesturi mecanice, de somnambulă, răsucește zăvorul yalei și deschide ușa. Merge cu jumătate de pas înaintea lui pînă la portița din fier forjat, unde face o întoarcere promptă, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
devreme, aproape opt, Mihai bate încet la ușă. Aude un "da" și abia peste două-trei minute i se deschide. În holul camerei, un bărbat fără haina de costum pe el, cu cravata desfăcută la gît și mirosind a băutură. În cuier, se zărește un pardesiu verde. Vă rog! întinde bărbatul o bancnotă. Beți jos în bar un coniac, vreo oră... Domnule! se supără Mihai pe un ton care luminează obrazul celuilalt. Dacă mă caută cineva, un regizor de film, spuneți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe Adrian la gară. * Trenul sparge cu violență noaptea, fluierînd prelung. Deși e primăvară, compartimentele mai sînt încălzite. Poate și pentru că-i un rapid internațional. De cum s-a urcat, Mihai și-a pus geanta în plasă, a agățat pardesiul în cuier și s-a cufundat în locul moale, îmbietor la un somn profund. Ziua a fost nesfîrșită și obositoare. Mai întîi, la casa de filme, cîteva observații ale directorului, un tip uns cu toate alifiile: să dispară grănicerul cu cîinele, iar femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că asta e soarta oricărei luări de poziții într-un context în care merge și-așa. Mănîncă puțin, fără chef și se grăbește să ajungă la căminul de nefamiliști. Femeia de la poartă îi dă cheia unei camere. Agață pardesiul în cuier și se întinde să stea puțin. Îi pare rău că n-a rugat-o pe portăriță să-l trezească la șapte și jumătate. Dar e prea obosit să mai coboare un etaj. E abia ora patru și un sfert. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
refuz, să am imaginea ta pentru totdeauna, îi întoarce ea vorbele spuse de el cîndva în holul hotelului. Liliana urcă treptele și-și face de lucru în bucătărie. În urma ei, Mihai își duce geanta în sufragerie. Se întoarce iar la cuier, ia buchetul de lalele uitat de Liliana și-l pune în vaza de pe pian. Să te ajut? întreabă, oprindu-se în ușa bucătăriei. O poți face într-un singur fel, îi oferă Liliana un scaun și se întoarce la aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
multe ori după-amiază, dar n-a reușit să fie auzită. Avea nevoie de ajutor. Acum o duce el la spital. Îmi pare rău! lasă Mihai privirea în jos și, fără să mai spună ceva, coboară cele cîteva trepte pînă la cuier. De la etaj, Daniela vine în grabă. Plecați? se oprește ea în dreptul lui Mihai înainte de-a ieși pe ușă. La revedere: spune imediat, cu o bucurie ciudată în glas. Mihai îmbracă tăcut pardesiul, apoi își ia geanta. Liliana stă nemișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
alta. Și dacă în lipsa ta se ridică unele probleme care te privesc, ori pentru care tu ai soluții mai bune?... Violeta face un gest furios, aruncînd conținutul paharului într-o parte, apoi paharul gol pe pat, spre pernă. Merge la cuier și-și ia paltonul. Mihai se grăbește să i-l țină. Apoi o întoarce cu fața spre el și o privește lung, surîzînd: Avem toată după-amiaza a noastră... Dar eu aș fi vrut toată ziua! Uiți cine-ai ajuns! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Simona. Îi privește îndelung pe cei doi: pe Mihai și pe fata care i-a deschis, parcă i-ar studia. Vă rog să poftiți, domnule Vlădeanu! Dînsa este fetița mea Ina, elevă în clasa a șasea. Mihai își lasă la cuier căciula, mănușile și haina, apoi avansează pînă în camera de zi. Pentru dumneavoastră! oferă florile Simonei. Mulțumesc! Bine-ai... ați venit! șoptește femeia, ocolindu-i privirea. Pentru tine! se adresează Mihai prietenește fetiței, oferindu-i una din cutiile cu bomboane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
haina sa de blană. Cînd l-a văzut că se ridică de pe scaun, a încremenit; era sigură că Mihai va veni să stea pe marginea patului, mai aproape de ea, să încerce un gest de tandrețe. Dar el a luat din cuier haina sa de blană și a așezat-o cu grijă, să-i învelească picioarele în întregime. Apoi s-a retras pe scaun. Chiar și felul în care palmele lui s-au plimbat peste picioarele ei, înfășurîndu-le în blană, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]