1,180 matches
-
dimineață. Cred că a lăsat-o inima... Se îmbrățișară amândouă plângând, Ileana mai mult de jalea cumnatei sale dar și amintindu-și de mama Elena, care le-a fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră, adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară amândouă iar Ileana spuse, în chip de mângâiere: − Așa a vrut Dumnezeu, cumnată, judecata lui nu o poate nimeni schimba. Noi trebuie să primim toate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost o pildă de înțelepciune și purtare. Amândouă, și Maria și Ileana, cumnată-sa, au trăit la Pungești, departe de locurile unde copilăriseră, adică Cursești-Deal și Armășoaia. Oftară amândouă iar Ileana spuse, în chip de mângâiere: − Așa a vrut Dumnezeu, cumnată, judecata lui nu o poate nimeni schimba. Noi trebuie să primim toate, că vin de la El; Maria suspină adânc apoi, cu voce stinsă, mai mult în șoaptă spuse: − A fost pe la noi acum vreo două sau trei săptămâni, am stat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
repede. Nu s-a plâns co doare ceva...tocmai își luase niște doctorii...Doamne, și când te gândești cum și-a luat rămas bun de la toți nepoții și cu câtă dragoste i-a strâns în brațe și i-a sărutat... Cumnată-sa Ileana dorea să plece dar nu se îndura văzând-o pe Maria atât de îndurerată. Copiii cei mari erau plecați cu diferite treburi, încă de dimineață. Dintre cei mici Maria le-a chemat pe Maricica și Lențâca (una de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Lențâca (una de zece ani iar cealaltă de opt) și le -a spus și lor vestea cea rea, cu grijă ca să nu le sperie prea tare. Fetițele plânseră și ele văzând-o pe mama lor atât de tristă și înlăcrimată. Cumnata Ileana, îndurerată și ea că a fost purtătoarea unei vești atât de triste, deschise portița și dispăru pe uliță la vale. Mama și fetele cele mici se sfătuesc cum să le spună vestea rea celorlalți, când s-or întoarce acasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-sa Maria; − Apăi nu-i bună dușmănia între oameni, n-aduce nimica bun în viețile noastre. Dacă-i așa, am să vin eu la fântână și n-am să vin cu mâna goală ci am să-ți aduc un pește. Cumnată Marie, adu matale un pește din cutie și te rog să-l termini de curățat pe ista început de mine. Maria era tot supărată pe cei din familia Ciotacu după câte necazuri le pricinuiseră dar se supuse voinței lui Zoița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
voinței lui Zoița, musafirul ei, și alese un pește mare pe care il duse lui Zoița. Marița se miră în sinea ei când a văzut ce pește mare și frumos i-a ales și se gândi că anume a făcut cumnată-sa așa, ca s-o sfideze și s-o înfrunte. I-a mulțumit frumos vară-si Zoița și a spus că și dânsa va fi recunoscătoare. Discuția dintre ele a continuat despre treburile fiecăruia, despre familie și copii, a venit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a făcut Dumitru după ce am plecat de lângă el, n-am de unde să știu; Lasă că știm noi, de naș fi știut niciodată, ne-au lămurit cei care se pricep și care au umblat cu așa ceva când au fost în armată. * − Cumnate Ghiță, matale ești în comitetul parohial, îl agrăiește Maria pe Ghiță Nașcu, vreau să te întreb dacă n-ar trebui să-l trimit pe Săndel la preot, ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca să-l spăvăduiască pentru că a pricinuit așa nenorocire, cu „cutiuța” lui, ce s-a dovedit grenadă, după cum au spus oamenii care se pricep; − De, Marie, ce să spun eu? Săndel, la anii lui...câți ani are Săndel? − Doi’șpe jumătate, cumnate; − Da’ Dumitru, întrebă Ghiță Nașcu; − El are aproape șapte’șpe; − Da’ eu am auzit că a fost și Lențâca de față, ea câți ani are, cred că se apropie de douăzeci; − Ea are aproape nouă’șpe, îi împlinește în martie
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și se pricepe mai bine la armament, apăi era și Lențâca, mai mare ca el și deci știe mai multe, așa că eu cred că nu-i atât de vinovat Săndel de nenorocirea ce s-a întâmplat; − Să-ți spun drept, cumnate, cred că nu e bine să trăiască cu păcatul ista, chiar dacă l-a făcut din neștiință; − Ce fel de păcat, Marie? Al cui este păcatul? Fiecare a plătit și plătește după păcatul lui. Păcat că și vitele au fost rănite
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost rănite, am auzit că una nu o puteți vindeca și o s-o pierdeți. ți-aș mai spune încă ceva, este un păcat care nu a fost pedepsit, dar timpul își va spune cuvântul cândva; − Multe ar fi de pedepsit, cumnate dragă, zise Maria, cu gândul la Ghiță Ciotacu, care jurase strâmb cu ani în urmă, că a plătit el pământul cumpărat de bărbatu-său Costache, pe Coastă; − Nu-ți aduci aminte de nenorocirea lui Ion Leonte, de acum doi ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu trebuie să ți-l spun eu, s-a urcat la volanul unui camion, cu toate că habar n-avea cum se conduce, a intrat în turma de oi a lui Leonte și a omorât pe cioban și vreo cinci oi; Da, cumnate, mi-aduc aminte, ce nenorocire a fost și atunci; − Nici acum nu-mi iese din minte preotul îmbrăcat în odăjdiile acele strălucitoare, slujind slujba de înmormântare a acelui băiat tânăr, pe care l-a omorât el, din trufia de a
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
slujba de înmormântare a acelui băiat tânăr, pe care l-a omorât el, din trufia de a arăta că se pricepe să conducă un camion. și tocmai la acel preot vrei să-l trimiți pe Săndel să se spăvăduiască? − De, cumnate, ai mare dreptate; − Apăi, Marie, eu ți-am spus ce gândesc eu, matale hotărăști ce-i mai bine de făcut. Eu aș spune să ai grijă ca Săndel să învețe bine, că spui că-i place cartea; cu toate că azi e
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
azi e greu să te ții de carte, fără profesori și fără cărți, că mă gândesc și la nepotu-meu, Nicu, să se facă preot, dacă i-o plăcea să învețe. Dar TIMPUL va hotărî ce avem de făcut; − Așa-i, cumnate, mulțumesc de sfaturi, acum văd mai limpede ce am de făcut, spuse Maria luându-și rămas bun. * Spitalul din Vaslui, neavând suficiente mijloace pentru a opri infecțiile, starea de sănătate a lui Dumitru s-a înrăutățit în cele două săptămâni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
scrisori despre toate noutățile ce avuseseră loc și de fiecare dată dorul de casă, de cei dragi îl cuprindea tot mai mult și aștepta vacanța de Crăciun ca ceva deosebit, ca o salvare. Capitolul XXX Deznodământul e aproape − Acasă ești, cumnată Marie? Bună ziua! ] − Acasă-s, Ileană, după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în trecere? − Ba am venit anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te văd mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ileană, după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în trecere? − Ba am venit anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te văd mai frământată de gânduri; − Ei, cumnată dragă, nu am eu de ce să mă frământ? Că n-am găsit răspunsuri la multe nedumeriri și întrebări, care mi le pun tot eu; − Haide, cumnată, descarcă-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai faci și ce mai gândești, că te văd mai frământată de gânduri; − Ei, cumnată dragă, nu am eu de ce să mă frământ? Că n-am găsit răspunsuri la multe nedumeriri și întrebări, care mi le pun tot eu; − Haide, cumnată, descarcă-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani întregi, dar vreau să-mi capăt liniștea după atâția ani
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cumnată dragă, nu am eu de ce să mă frământ? Că n-am găsit răspunsuri la multe nedumeriri și întrebări, care mi le pun tot eu; − Haide, cumnată, descarcă-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani întregi, dar vreau să-mi capăt liniștea după atâția ani de zbucium; − știu și te cred, toată lumea știe câte suferințe ai avut de îndurat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
grenadă, cu muchea toporului și de aceea a exploadat; ba au spus că rănile de la picioarele lui sunt făcute de topor, nu de schijele grenadei când a explodat; − Dar Lențâca și Săndel care erau de față, ce-au spus? întrebă cumnata Ileana; − Ei nu erau lângă Dumitru, au fost răniți la vreo zece-doisprezece pași mai departe de locul unde meșterea el blestemata aceea de grenadă; Lențâca era la colțul bucătăriei de vară iar Săndel la poartă, acolo i-au ajuns schijele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ajuns schijele; Dumitru în cele două săptămâni cât a mai trăit i-a spus Emiliei, care stătea cu el: „Nu credeam că o să mai exploadeze după cât am demontat-o și am încercat-o”. Atâta a aflat din gura lui; − De, cumnată, cum văd eu, Dumitru, Dumnezeu să-l ierte și-a făcut-o cu mâna lui; da’ eu am venit să-ți spun niște lucruri pe care le-am aflat de la Natalița lui Gheorghe Ciotacu: cică Ileana lui Melian, sora lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ileana lui Melian, sora lui bădița Costache, care e tare bolnavă s-ar fi dus la sorăsa Marița și s-a căit de nelegiuirea cu pământul ce i-a făcut-o lui frate-su, Costache, ascultând îndemnurile ei; − Cum așa, cumnată, le-a apucat mustrările de cuget după atâta timp? De Ileana Melian, care nu-i așa de rea ca soră-sa, mai că o cred, dar Marița... − Stai, să vezi cum au vorbit ele, Natalița mi-a povestit cuvânt cu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de ei cu japca din luncă luat pentru care zdrobiseră pe Costrache în bătaie, precum și cel de pe Coastă, luat prin jurământ fals de la judecată. Natalița lui Gheorghe știa cum au decurs lucrurile și îi povestise în amănunt lui Maria Gheorghiu. Cumnata Marița i-a chemat pe cei doi băieți și iată ce le-a spus: „Ioane, Gheorghe, ați venit? Văd că mototolul de taică-tu nu vine și eu deabia îmi trag sufletul, mă înnăduș... de abia pot să mai vorbesc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să se facă ziuă, cum s-ar fi cuvenit: graba, precipitarea, spontaneitatea care te împiedică să ți organizezi mai bine treburile vieții, iată una din trăsăturile esențiale ale caracterului meu). Ora exactă o dețin de la mătușa mea Aurelia (1897 -1978), cumnata mamei, care, povestind evenimentul, pretindea a fi fost prima care m-a ținut atunci în brațe; de unde s-ar putea deduce că m-a și moșit, dacă vârsta și inexperiența condiției sociale n-ar contrazice această presupunere. Locul nașterii mele
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
comportamentul meu incorigibil când familia avea oaspeți: săream în întâmpinarea lor, când intrau pe poartă, cu întrebarea gâfâit stereotipă și perfect lămuritoare: „Ce mi-ai adus?“ Nu sosea niciodată cu mâna goală mătușa mea favorită de o viață Elenuța (1894-1979), cumnata mamei și cea mai bună prietenă a ei atunci (vara își făceau rochii identice, înflorate, stârnind pe stradă sau în localuri publice curiozitatea lumii), soția fratelui ei cel mare, Salustiu (1881-1926). Maior pornit pe strălucită carieră (s-a prăpădit tocmai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
început până la sfârșit, pradă instinctelor. Mi-am spus uneori că mama i-a fost prea credincioasă tatei ca să-l fi iubit cu adevărat. La vârsta de patru spre cinci ani, vizitele cele mai dese le făceam, cu maică-mea, la cumnata ei, tanti Marioara, care se mutase și ea la Cluj și se remăritase cu alt ofițer, Gheorghe Pâslaru, locuind la etajul doi al unei solide case de raport, proprietate a comunității catolice maghiare, pe strada Iuliu Maniu, colț cu Piața
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
târziu m-am sfiit să-l dezleg, s-o rog pe mama să mă lămurească; nici ea n-a părut dispusă vreodată să atace tema. Se pare că tata a vrut să divorțeze și să se căsătorească cu fosta lui cumnată, proiect sprijinit de sora lui, Marioara, în casa căreia el s-a și mutat provizoriu. Maică-mea mă trimitea uneori, cu ordonanța care rămăsese la dispoziția ei, să-l îndemn să se întoarcă acasă. Nu cred ca eu să fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]