8,902 matches
-
scurt, P’aci. Din fericire, exista o stradă mai mult sau mai puțin paralelă cu linia de frontieră în acel sens, erau doar trei kilometri, drumul era liber, nu erau nici semafoare pe acolo, mașina demară, acceleră, frână, făcu o curbă violentă demnă de un premiu, opri aproape atingând linia galbenă care traversa șoseaua, acolo e, acolo e postul șase-nord. Lângă barieră, la vreo treizeci de metri, aștepta un bărbat între două vârste, Până la urmă e mai tânăr bine ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a cerurilor din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se smulse din gânduri la vederea unei siluete masive care apăruse de pe o stradă perpendiculară, urcând curba vechiului amfiteatru. - Sănătate, messer Monerre! Îi strigă din urmă. Celălalt se Întoarse brusc, căutând din priviri cine din mulțime Îl strigase pe nume. Părea Îngrijorat, dar atitudinea sa circumspectă se risipi de Îndată de Îl recunoscu. - Poate că vei binevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o așeză la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Isabelle a dat să pornească spre camera de toaletă, ca să arunce o ultimă privire În oglindă, dar ceva a făcut-o să rămână pe loc și să se uite În jos de pe scara grandioasă a Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zece. — Nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cârpite. În timp ce eu îi astup ei gaura, ha‑ha. Dar iată că vine controlorul. Din grabă, gemenii nu s‑au gândit că poate nenorocitul ăsta n‑are bilet și trebuie să bage mâna în portofel. Slavă Domnului, se apropie o curbă și viteza scade. Când cretinul ăla duce în silă mâna la buzunarul de la piept, cei doi frați sar din vagonul remorcă, cu câteva mișcări energice, urmați imediat, aproape prea târziu, de zăpăcitul de Hans, care n‑a priceput încă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
convins că nu avea mai mult de douăzeci și ceva de ani. Avea ochii nu prea mari, alungiți la capete, și clipea des, cu un aer neglijent, probabil din cauza miopiei. Cu bărbia ei puțin alungită, cu obrajii rotunjiți În două curbe ușoare, expresia ei nu denota aroganță, ci mai degrabă distincție. De câte ori spunea câte ceva, de câte ori Își schimba poziția corpului, chipul ei Își modifica expresia, transmițând o infinitate de nuanțe. Fie enervată, fie melancolică, fie Încruntându-se cu un aer de superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior, descriind niște curbe line, ca trompele de elefant. Lumina se revărsa din globurile În formă de flori de culoare crem. Ovalul mesei era tăiat dintr-o bucată groasă de sticlă. Picioarele, dintr-un metal auriu, Înnegrit pe alocuri, erau adânc cufundate În covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Înțeleg că dorințele carnale ale băieților luau sfârșit odată cu ejacularea și că, În fine, Între bărbați și femei erau diferențe uriașe, ca aceea dintre o râmă și universul nemărginit. Keiko Kataoka făcu o pauză ca să bea niște apă. Din nou curbele gâtlejului ei se crispau la fiecare Înghițitură de apă. Orice gest făcea, mi se părea oarecum teatral. Se lăsase ea Într-adevăr legată și violată? Oare amintirea acelor evenimente Îi pictase pe chip expresia aceasta dramatică, teatrală? — Vă plictisește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pilot-telegrafist, decolați de la baza „Văratic”, de pe Neptun, într-un zbor de patrulare cu o navă „Romroyce”, pe o vreme senină, la orele 10,04 (ora locală), se rătăciră. La circa 10 minute după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare? În neîmplinirea caracteristică a acestor existențe chiar, se cuvine să vedem rezultatul unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-ndreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l informează tocmai asupra normei. * Dar, pentru a exprima aceste moduri ale naturii "increate", limba uzuală apare prea organizată: Rimbaud se străduiește deci s-o sărăcească deliberat, s-o simplifice până la un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în mic, și nu de o echivalență în mare. * În sfârșit, Gauss poate fi privit ca premergător și animator al topologiei, pe care o numea geometria situs. Mai întîi trebuie menționată formula lui integrală, care dă numărul împletiturilor a două curbe. Important este însă impulsul pe care a știut să-l imprime cercetărilor lui Mobius și Listing: constituirea unei "geometrii modale", cum o numea acesta din urmă. Listing e de altfel primul autor al unei topologii combinatorii (termenul "topologie", care a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
situația lui Petru Lascău este similară cu a oricăruia dintre noi, atunci când ne aflăm în valea marilor decizii de care depinde cursul ulterior al vieții noastre. Continuând cu experiența dureroasă a schimbării, autorul spunea: „Fiecare zi avea meandrele ei, în curbe sinusoidale, urcând pe piscurile speranțelor, ca să se năruiască, apoi, în abisul disperărilor. Parcă trăiam din nou, durerile marilor dezrădăcinări de altădată, dar lipsite acum de încântarea explorării noului continent și de bucuria evadării din prizonieratul comunist. În locul mamei, plângând pe
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
aud iubire-n bobul care moare / aud iubire-n vara viitoare" (aud iubire), ale Mărioarei Vișan, Elenei Păduraru, Bombonicăi Curelciuc, Maiei Rizescu sau Niculai Șorea. Uneori același sentiment atinge idolatrizarea ca în cazul lui Viorel Croitoru: Mi-alunecă privirea pe curbele-i feline, / Pe formele ce-alintă simțirea de bărbat, Le-aș săruta dar somnul o prinde-atât de bine! Că nu mă-ndur să-l tulbur nici c-un mângâiat...". De aici, însă, până la dezamăgire nu-i decât un pas
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
adevărul ! Din raiul plin de lacuri cu lapte și cu miere, Am preferat să aflu, ca-n ține e, muiere, Acea eternitate ce m-a făcut să sper, Că ai între picioare scarul vieții mister. @EU VIN CĂ ZEUL Ce curbe lunecoase și amare Se-nscriu în trupul tău cu miez de floare Eu vin că zeul să mă risipesc În iarbă ta cu iz de măr ceresc Și vreau să te cutreier că un flutur Polenul în adîncuri să ți-l
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
nostru, OMUL ca ființă divină, prin asuprirea și distrugerea sa... Din Turda se poate ajunge pe spectaculoasele Cheile Turzii. Apoi pașii ne poartă pe meleagurile de la Tarnița. Șoseaua șerpuiește pe conturul lacului, pe lângă versanți către vestita Țara Moților. La fiecare curbă, pe fiecare vale sau după fiecare stâncă descoperi ceva deosebit. Coada lacului se prelungește mult până se contopește cu râul, iar pe versantul de vizavi apare câte o casă răzleață. După ce traversezi râul, drumul se desfășoară în serpentine către înălțimi
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
lui era o frumoasă, o bucurie a vârstei sale înaintate, pe care dacă o pierdea, în concepția lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri, când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
doineau din fluier sau caval purtându-și turmele de mioare pe culmile munților Lotrului și Căpățânii până la golurile alpine unde vara se întind covoare roșii de bujor de munte. Drumul național șerpuiește printre munți, pe lângă vale și deodată, după o curbă, la Brădișor te întâmpină barajul în arc din beton armat apoi conturul lacului de acumulare. La Ciunget călătorul ajunge în fața celei mai mari uzine hidroenergetice de pe râurile interioare alimentată de la lacul Vidra, străjuit de un baraj din anrocamente și materiale
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
copac destul de bătrân, cu o grosime în jur de 80 cm - foarte lung, paralel cu pământul, la o distanță de acesta de circa 50 de centimetri. Era un copac parcă special. Era plecat așa direct din rădăcină. Nu făcea nicio curbă, și nici urme nu se vedeau în jurul rădăcinii - vreo ridicătură de pământ, că s-ar fi aplecat de acolo. Era drept ca lumânarea, numai că era paralel cu pământul. Nu trebuia să facem cine stie ce efort ca să urcăm pe ... spinarea domniei sale
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
Acasa > Poezie > Cantec > LUMÂNĂRAR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre coastele care nu te mai
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
un «quarc top», apoi, în primul timp, «timp suspans» (nu „suspendat-prezidențial“), care «a plecat să-și țese spațiul» (p. 30), în „curbatul“ / „buclatul“ timp interior, până la a ceasurilor „obosire“ aducătoare de „miros de flori“ («las vederea din lăuntru-mi / să se curbe de ninsori» - las, p. 41), dar se trezește și «fără idoli» (într-un de neevitat timp-doi ca de motor cu ardere internă), la umbra unui argintiu carpen (despre care nu poate fi vorba în textul achimesc de-aici, la o
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
țărmul iubirii am vrut să fiu far dar m-am orbit în propria-mi iubire cuvintele triste zac în neștire toate poemele s-au scris în zadar în vise mai vin din când în când cei dragi s-a închis curbă dintre real și mit copilul ce-am fost prin munți mai câtă fragi pipăi drumul dintre număr și cuvânt de-atâta noapte stau în mine uimit și aripi de înger cresc din pământ sfânt ULTIMUL DRUM n-am cules cuvinte
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
Își încălzea mâinile deasupra sobei și spunea povești. Citea din Frații Grimm sau povestea din copilăria lui, dintr-un sat din Oltenia. Erau cinci frați, el fiind cel mai mare. Mergea la scoală urcat pe locomotivă și sărea la o curbă, unde trenul își încetinea viteza. Erau păduri nesfârșite și doar un sat cu case albe. Și o fântână cu ciutură. O mamă aspră, care a învățat odată cu ei, cei cinci copii să citească. O mamă care a vândut porumbul și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cu asemenea miresme îmbătătoare și m-am îndreptat spre o zonă ce se vedea de la distanță împădurită. Era de fapt un spațiu verde plin de copaci înverziți. În dreapta pe o pajiște un cal păștea liniștit și imediat cum am depășit curba ce-o făcea strada pe care mă avântasem, am dat de un mic heleșteu, amplasat într-o zonă înconjurată de mulți copaci și de o vegetație bogată, cu un luciu de apă pe care înotau câteva lebede negre, două perechi
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
ecuații diferențiale polinomiale cu omogenități neliniare. Teoria calitativă a ecuațiilor diferențiale a fost creată de Poincaré în anii 1880-1882. Savantul a arătat că și în cazul când ecuația diferențială nu se rezolvă explicit, se poate de determinat caracterul comportării soluțiilor (curbelor integrale) și a propus o clasificare a punctelor singulare ale soluțiilor: șa, focar, centru, nod. Dar problema deosebirii acestora, fără cunoașterea explicită a soluțiilor s-a dovedit a fi foarte complicată. Amintindu-și de acele vremuri, prof. Mihail Popa a
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]