39,409 matches
-
eroarea, retardarea, persistența într-un țărănism patetic, liric, naturist - cel mai adesea fals și fără orizont. În 1905-1906 nu-i contrapunea ceva explicit lui Nicolae Iorga, pentru că E. Lovinescu era de părere atunci că un critic nu trebuie să inventeze curente literare. Dar mai târziu, când va oficia în cenaclul și revista "Sburătorul", va avea un răspuns clar, în sensul modernismului. Sincronismul, modernismul, liberalismul erau "ideile revoluționare" ale lui E. Lovinescu: revoluționare atât pentru contextul conservator românesc, dominat de junimiști, cât
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
i te supui, ești exclus cu identitatea ta cu tot, dar, dacă i te supui, ești inclus numai cu prețul pierderii identității. E întocmai ca în butada aceea filozofică privitoare la determinismul implacabil al universului: mersul lumii este ca un curent în fața căruia nu există decît două opțiuni: ori ești slab, și atunci te lași dus de curent; ori ești puternic și te împotrivești, și atunci vei fi tîrît. Rezultatul este același, indiferent de zbaterea ta. Dezvoltarea strict orizontală a angrenajului
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
numai cu prețul pierderii identității. E întocmai ca în butada aceea filozofică privitoare la determinismul implacabil al universului: mersul lumii este ca un curent în fața căruia nu există decît două opțiuni: ori ești slab, și atunci te lași dus de curent; ori ești puternic și te împotrivești, și atunci vei fi tîrît. Rezultatul este același, indiferent de zbaterea ta. Dezvoltarea strict orizontală a angrenajului tehnologic-informațional face ca ierarhiile umane să se aplatizeze în timp. Numai că orice ierarhie, fiind o eșalonare
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
pentru poezie. Dan Damaschin izbutește a păstra relația vitală pentru artă cu concretețea eului creator în frămîntarea sa ireductibilă, în sfera sa autonomă care contează precumpănitor pe planul expresiei literare. Din care motiv cheia lecturii poate fi concomitent sacramentală și curent morală pentru spiritele sceptice, ambii vectori convergînd în imaginea lirică ce-și trage sevele din compoziția sa ambiguă. Adorația unui Crist neconvențional, la margine de drum, într-un peisaj hibernal nu e oare elocventă atît pentru substanța credinței despuiată de
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
face sensibile candidatului capcanele care-l pîndesc și de a-l ajuta să opteze în funcție de cerințele subiectului, dar și de propriile-i aptitudini. Împlinirea acestor sarcini delicate depinde de instaurarea unui climat de empatie intelectuală și încredere reciprocă. Atunci cînd "curentul trece", cînd, altfel spus, relația magistru-discipol se convertește într-una de colegialitate și parteneriat, apare șansa reală ca perioada doctorală să devină cu adevărat formativă. Nu-mi fac iluzii, lucrul acesta se întîmplă rar, iar motivele sînt diverse: uneori tema
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
an. Tinerii din zilele noastre, care pot lesne accede la burse, dispun de Internet și pot colabora fără probleme la orice revistă de specialitate din lume, nici nu-și imaginează cu cîte dificultăți ne confruntam pentru a ne ține la curent cu progresele cercetării ori pentru a lua parte la manifestări științifice internaționale. Cheltuiam atîta trudă pentru fiecare deplasare proiectată, cu formalitățile pentru obținerea pașaportului, a vizei, cu finanțarea călătoriei, cu prepararea comunicărilor, iar totul se putea nărui atît de ușor
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
că va regretă amestecul într-o încurcătură (să o numim așa) cu "miros" penal, în care l-a băgat o avocata din București, cu care colaborează, suspectă și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
militare, cu sirenele deschise. Câteva mașini de patrulare militare pline cu civili se îndepărtau în mare viteză de orașul impanicat. Mai în toate atelierele, oamenii își părăsiseră locurile de muncă. Zgomotul marilor întreprinderi încetase. La topitoria laminorului, se întrerupsese furnizarea curentului electric și a gazului metan. Fiecare se grăbea s-ajungă la familie și să plece. Pe străzi, busculadele erau mari și din ce in ce mai dese. Mașinile tamponate strangulau mersul celorlalte. Căutau să se strecoare, să scape cât mai repede din orașul în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu vocea ei blândă mi-a spus: Zău Vali că așa e. Uite să spună și Lenuța. Când mama lor era plecată cu treburi în sat fetele, ca toți copii, umblau la gavanoasele cu dulceața din sobă. Vară stăteau la curent și reveneala. Când venea acasă, mama lor vedea că e umblat la sobă și întreba: Care ati umblat la gavanoasele cu dulceața? Gaița din colivie, cu glas pițigăiat și repezit strigă; Gica-Rica! Gica-Rica! Gică Rica! Și într-adevăr că ele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în lojele masonice, au fost dezvăluite de un ziarist care frecvență, din întâmplare, pe domnișoara Caron, actrița la Operă din Paris, amantă unui important membru mason, prin secolul al XVIII-lea. Actrița Marilyn Monroe, amantă lui John Kennedy, era la curent cu cel mai bine păzit secret al Statelor Unite - extratereștrii și farfuriile lor zburătoare, adică două sute de ani mai tarziu. Concluzia care se impune este că forța IUBIRII penetrează orice mare secret al lumii, pentru că IUBIRE este anagrama cuvântului BIRUIE, un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pentru a duce o viață îngerească, iar prin cădere va duce una care îl apropie mai mult de animalitate. Trupul său dobândește o materialitate și o grosime și o opacitate pe care nu le cunoștea înainte de cădere; el intră în curentul vieții animale și sensibile și suferă de acum înainte mișcările, instabilitatea și diviziunile pe care le cunosc celelalte făpturi din fire și de care mai înainte el scăpa prin har<footnote JeanClaude Larchet, Teologia bolii, traducere din limba franceză de
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
vechi de secol XIX, Don Quijote (1869) și Raymonda (1898), coregrafiile lui Petipa, fiind reîmprospătate ulterior de Nureev în 1966 și respectiv 1964. Norocul nostru sunt mijloacele de difuzare a informației de astăzi, precum canalul TV Mezzo, care ne ține la curent cu montările cele mai noi și mai interesante ale acestei instituții artistice de prestigiu, din țara unde, pentru prima dată în lume, s-a înființat o Academie de Dans, în 1961, sub Regele Soare. Incontestabil, în prima parte a spectacolului
Stele fără strălucire by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10024_a_11349]
-
a simplifica istoria artei occidentale, tindem să ocolim acei creatori care nu reprezintă o verigă esențială a lanțului evolutiv care duce de la Giotto la expresionismul abstract. Mai mult, dacă opera respectivă nu poate fi ușor atribuită unei școli sau unui curent, șansele ca ea să fie ignorată sunt cu atât mai mari. Este premisa de la care pornește ,Girodet, rebel romantic", rezultat al colaborării dintre Muzeul Luvru și 4 muzee americane - Cleveland, Chicago, Montreal și Metropolitan. Posteritatea ingrată a artistului s-ar
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se va subdivide, la rândul ei, în termeni cu funcție de corelativi tehnici, câte unul pentru fiecare perioadă definibilă ca atare: postromantică, atonală, dodecafonică, serială, tonală
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa în sintagme precum „New simplicity” sau „New complexity”, de partea
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tragic, fatal, printr-o reconversie magică a actului crud în farsă, o farsă din care nu lipsesc gesturile autentice, pregătirile pentru fuga în Occident, încercările de sinucidere ale lui Lalalilu (cea prin electrocutare fiind zădărnicită de faptul că se ia curentul), dragostea. Farsa amintește că lumea în care trăim și am trăit nu e făcută pe calapodul discursurilor despre ea și că întotdeauna scapă cîte ceva, mai precis esențialul. În același timp, ea ferește filmul și de un lirism excesiv, așa cum
Apocalipsa veselă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/10000_a_11325]
-
clasică în baza culpei de comoditate, lipsa de inițiativă ori incapacitate de adaptare). Și unii, și alții au într-un fel dreptate. într-o vreme și într-o lume a (hiper)specializării poate că și interpreții trebuie să se supună curentului. Un curent care însă în interpretarea muzicală trage, răcește și, de ce nu, îmbolnăvește. Trage înspre stereotipie și manierism; răcește seva prospectivă a interpretului care este, la rândul lui, un creator; îmbolnăvește spiritul de un fel de catholita nociana (carență a
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
baza culpei de comoditate, lipsa de inițiativă ori incapacitate de adaptare). Și unii, și alții au într-un fel dreptate. într-o vreme și într-o lume a (hiper)specializării poate că și interpreții trebuie să se supună curentului. Un curent care însă în interpretarea muzicală trage, răcește și, de ce nu, îmbolnăvește. Trage înspre stereotipie și manierism; răcește seva prospectivă a interpretului care este, la rândul lui, un creator; îmbolnăvește spiritul de un fel de catholita nociana (carență a generalului), cu
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
vizibilă, dat fiind și cumulul evenimentelor social-politice care au co-determinat producerea unei transformări radicale în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu al secolului XX este una prin definitie eterogena (a) atât prin multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care înglobează "genomurile" mai multor imagini stilistice (Stravinski, Ligeti sau Stockhausen), cât și concepții individuale detașate într-un mod clar de filoanele majore
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în puterea rațiunii și științei drept garanți ai unui viitor mai bun și 3. A treia modernitate (1890-anii '60 ai secolului XX), revoluția industrială, multiple schimbări de paradigmă în filosofie, știința, arta. În cadrul ultimei modernități (muzicale) deosebim trei etape ale curentelor avangardiste: 1. Prima avangardă - 1890-1918 - antebelica, 2. A doua avangardă (1918-1940-'45) - interbelică și 3. A treia avangardă (1945-anii '60) - postbelică. footnote>. În această imagine postmodernitatea în general, precum și postmodernismul (muzical) în particular, se relevă că un nor de fragmente
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de Michel Foucault. footnote>) se prezintă drept un coeficient de natură conceptuală a acestei metamorfoze sau, altfel spus, drept o posibilitate potențial realizabila și în consecință realizată nu atât că determinare a acestei tranziții mutative sau proclamare a unui nou curent, ci de relevare a unei posibilități rațional-filosofică de asimilare a fenomenelor în plină derulare. Altfel spus, chiar dacă postmodernitatea în general, si postmodernismul muzical în particular reprezintă consecință logică a sfârșitului ultimei avangarde, ele amândouă reprezintă în același timp deja un
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu ar fi una imposibilă, atâta timp cât există modele de interdeterminare între un canon ideologic (de substanță estetică) și, respectiv, un canon implicit muzical, precum clasicismul, romantismul, impresionismul sau expresionismul muzical. De fiecare dată atunci când este vorba despre identificarea unui stil, curent, a unei orientări sau tendințe conceptuale în plan muzical-artistic, este vorba în primul rând despre o listă repertoriala, ceea ce într-un mod evident semnifică o tipologie de structură canonica, oricare ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
viitoare de muzicieni. Însă asumarea programatica a tehnicii polistilistice, dar și formularea, cu implicită identificare, sub egida unui determinativ de structură stilistica ridică o legitimă întrebare privind apartenența muzicii lui Schnittke la postmodernitate, mai ales în situația în care cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Essay 1970-90.html), în: Robert Fink, pag. 540, si (2) "Pentru Chatham, 'post-minimalism' reprezintă tot ceea ce s-a întâmplat după minimalism, ultimul modernism, treptat mistuindu-se în totalitate, ducând cu el chiar ideea unui stil identificabil și vandabil (și al unui curent principal)", ((b) "For Chatham, 'post-minimalism' is anything and everything that happened after minimalism, the last modernism, burnt itself reductively ouț, taking the very idea of an identifiable, marketable style (and the musical mainstream) with it."), în: Robert Fink, Idem. footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
deoarece conținutul unui termen periodizant precum postmodernismul (muzical) reclamă explicitarea unei liste repertoriale. Etapă 1 (1968-1979). Războiul din Vietnam și proliferarea mișcărilor pacifiste (sfârșitul anilor '60), revoluția "de catifea" în Cehoslovacia (1968), revoluția rock (implicând o multitudine de orientări și curente constitutive, precum revoluția hippy sau revoluția sexuală) și multiplicarea curentelor și orientărilor muzicii populare de masă (sfârșitul anilor '60 - începutul anilor '70), debarcarea americană pe Lună (1969). Deceniul emergent, ale cărui limite le reprezintă anul în care este scrisă Sinfonia
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]