6,583 matches
-
merg pe mâna ta. - Ești de acord? Am crezut că... - Da, sunt de acord să le publici. Și te sfătuiesc să nu mai faci presupuneri... Cel puțin, în ce mă privește. - Mai am o întrebare. - Știam eu că ești o curioasă. Hai, spune. - Nu ți-a răspuns niciodată? - De la el am o singură scrisoare. Cea mai frumoasă, dar și cea mai tristă, primită vreodată. Dacă treci duminică seară pe la mine, ți-o voi arăta și ți-o voi înmâna, împreună cu însemnările
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îmi lipsește! Când au trecut anii? Parcă toate s-au întâmplat ieri. Maria, eu, scrisorile, revista, noi, povestea. Scrisorile. Așa cum ne înțelesesem, le publicasem, la un moment dat. Ecoul a fost extraordinar. Am primit telefoane multe la redacție, erau cititori curioși să afle cine era, de fapt, autorul lor. Evident, le publicasem sub un alt nume, stabilisem cu Maria de la bun început. Trei ani. Mult? Puțin? Nu știu. Singurul lucru de care sunt sigură este acela că prietenia ei îmi lipsește
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Nu mai fusese doar un gând. Gândul se transformase într-o rugăminte rostită tare și apăsat. - Vă rog să mă scuzați, n-am vrut să vă tulbur. De obicei... Se opri în mijlocul frazei, descumpănit de privirea albastră care îl cerceta, curioasă. O privi la rându-i. Era frumoasă! După aprecierea lui - și se pricepea la asta - nu avea mai mult de 40 de ani. Corp bine proporționat, ten deschis, câteva cute fine, abia perceptibile, la colțul ochilor. În comparație cu ale lui, erau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va rămâne aici, nebăgat în seamă. - Bună dimineața! Cine te-a adus aici? Vântul cred. Tresări și privi în stânga, de unde venea vocea. De pe o buturugă îl privea curioasă o ...pară. Verde, aproape că ar fi confundat-o cu iarba din jur,dacă nu i-ar fi vorbit. - Da, vântul... De unde știi? - Ei, frumosule, am ceva vechime prin locurile astea. Au mai fost câțiva înaintea ta, dar au sfârșit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Romanescu, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale Un artist al visului Îl cunosc pe Gheorghe Boancă de mulți ani; de fiecare dată când îl întâlnesc, același om, zvelt, aerian ca structură fizică, purtând și în ochi o imagine curioasă. De fiecare dată m-a surprins. Un om ca el, unul dintre cei mulți onorabili concetățeni contemporani cu mine, s-ar fi consacrat ca un bun gospodar, ca un reprezentant al spațiului românesc actual și al mentalități actuale. Destinul către
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
împărtășească. Întâmplarea a făcut, nu știu cum, că acolo se aflau și rudele lui, pe care preotul le-a rugat să intre în casă pentru a putea spovedi muribundul. Oamenii au intrat cu toții în casă, lăsându-l pe muribund numai cu preotul. Curioși, au stat cu urechile ciulite pe sub geamurile de la cerdac și au ascultat toată spovedania. Spovedania sau mărturisirea Părinte, te rog, părinte, să mă ierți, părinte, să mă ierți că eu, că eu am ... am ... am greșit, părinte, că eram tânăr
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zâmbind insinuant. Iar mâine la 4,oo dimineață gândea Andreea, În semiîntuneric vor fi ...două tricouri albe așteptând...răsăritul. Ha, ha, chiar devine interesantă vacanța asta. Recunoștea În sinea ei că depusese ceva efort ca să nu fie monotonă. Andreea, privea curioasă unde putea să fie stația de autobuz căutată de mama sa. Ce ne facem dacă ni se termină banii? Mergem frumos acasă, ce altceva am putea face? Uff ! n-am să Îndrăznesc să-ți cer mai mult de o Înghețată
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și m-au ridicat în picioare și așa am rămas. De aici se desprind două concluzii: 1. Părinții mei au urcat într-un strat superior celui în care au fost până acum și mă bucur pentru ei; ba sunt chiar curioasă să știu exact în ce strat sunt și cum e acolo. Pot veni să-mi spună?! Dacă vor avea permisiunea ca eu să aflu. Îmi doresc chiar mai mult de atât. Nu după mult timp mă întâlnesc în parc cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să-ți facă antitetanos. − Dar ai pus spirt, e destul! − Vin s eu cu voi! Zise Lucy. Si asa plecară toate trei. În cabinetul doctorului, în timp ce Shelley aștepta că doctorul să și pregătească seringă, Lucy se plimbă încoace și încolo, curioasă să vadă tot. Ba chiar să și atingă. Se așeza la birou și vru să vadă dacă ventilatorul funcționează. Apasă butonul de pornire și un vânt năprasnic zbura toate hârtiile de pe masa: rețete, rezultate de la analize, numere de telefon etc.
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
noastă a început de la un comentariu al dumneaei, postat pe Facebook, la o poza în care eram etichetată. Am văzut acel comentariu plin de înțelepciune și am pus like, în aceeași zi, apoi, am primit un mesaj de la o doamnă curioasă și înțeleaptă. Am început să comunicăm, după ce am făcut cunoștință, și am aflat câte ceva, una, despre alta. Vorbeam foarte rar, până într-o zi, când am fost invitată la o prezentare de carte. Am început să vorbim, să mă informez
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
își găsește scuze în faptul că, urmărind-o, poate să-și controleze reacțiile proprii pentru a-i întreține cât mai mult starea de fericire. La rându-i este încercat de do24 rința acelei „posesiuni totale” (scrie P.H.L.), confundată cu starea curioasă în care ar săruta-o peste tot și ar strânge-o până la durere, până la epuizare... A lui, a ei... Faptul că Profesorul a întrebat-o ce simte în momentul de „maximă satisfacție” ar putea da seamă despre complicațiile sufletești ale
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
compartiment găsise o tânără doamnă flancată de o fetiță și un băiețel, amândoi de vârstă preșcolară. După ce, în fine, obosiți, adorm, își permite să răspundă, mai mult în șoaptă, la obișnuitele întrebări puse de un tovarăș de călătorie ceva mai curios. Ziaristul din el era gata „să adulmece” un posibil „subiect” de foileton. Îl încântă faptul că, după mai multe schimburi de replici, ea pare interesată de preocupările lui. Încercă să-i ghicească „problemele”, îl cercetează cu blândețe, pe un ton
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare) din propria „experiență de viață”. Bărbatul matur, „trecut prin multe” - cum scrie P.H.L. - s-a obișnuit să disece pe îndelete fiecare întâmplare, ca într-un curios „joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi al rațiunii. Domnul R. o ascultă pe Teodora relatând cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Și constată aceasta cu oarecare teamă și nemulțumire... Drept răspuns, Profesorul i-a oferit o poezioară, un „exercițiu poetic”, zice el, cerându-și scuze pentru eventualele „versuri șchioape” sau expresii „neinspirate”. O face știind bine că orice femeie sensibilă este curioasă cum arată și în această „oglindă” unică: sufletul bărbatului iubit. O oglindă construită la modul liric... Reproduc versurile, „cu titlu de curiozitate”: Ce voi fi iubind la tine? Tăria ființei tale în blândă fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ce implică, pe lângă pasiune, și un protest la adresa comunității obișnuite să încalce teritoriul privat al libertății individuale, dincolo de legile scrise ale conviețuirii sociale. În filmul pe care tocmai l-am urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
tată, nu va trebui să afle nimeni, nici să vorbească despre copilul lui. Fiindcă el va purta numele acelui soț absent, plecat departe și pentru lungi perioade de timp, „după natura serviciului său”. Cel puțin, aceasta este „varianta” Teodorei pentru curioși. Pe el îl roagă să înțeleagă „situația”. Dar Profesorul știe, este convins că aici atârnă greu și un alt „aspect”: „diferența de vârstă”. Dacă era mai tânăr, în mod sigur ar fi forțat un divorț (ea putea găsi repede cel
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și „dispărut”? Teodora s-a hotărât în fine să-i dea amănunte. După nașterea copiilor, soțul s-a înstrăinat de ea, a început să aibă o viață secretă, venind pe acasă tot mai rar. Ca să-i potolească pe cei excesiv de curioși, a trebuit să inventeze un răspuns ad hoc: s-a angajat pe un vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când, de fapt, adevărul adevărat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-i potolească pe cei excesiv de curioși, a trebuit să inventeze un răspuns ad hoc: s-a angajat pe un vas de croazieră grecesc, ca bucătar de lux (învățase meseria în armată, la Marele Stat Major). Și astfel a închis gura curioșilor, când, de fapt, adevărul adevărat este altul: soțul ei, tânărul acela „îndrăgostit lulea” și care îi jurase credință veșnică, până la urmă „a dat-o cotită”. Cum? Într-un mod cu totul neașteptat. După ce a intrat într-un cerc de prieteni
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nu se „trădeze”. Va sta departe, pretextând că, oricum, are de terminat redactarea foiletonului pentru ziarul local. „- Mare scofală!” remarcă ironic scriitorul, după ce, nu-i așa?, tot el și-a plasat „eroul” într-o fundătură. Mi se pare cel puțin curios. Eu, ca „simplu cititor” (îmi permit să reiau formula...), i-aș mai da o șansă. Sper să nu fie „interpretată” generozitatea mea. La noi, vorba nu știu cui, cât ești tânăr ți se iartă multe, iar după ce treci de o vârstă, totul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
-l asculte. Doar el era autorul principal al acelei expediții, nu Vlad! Eu zic să începem săpăturile în mai multe părți deodată. Cunosc foarte bine locurile astea și cam bănuiesc pe unde ar putea fi comoara. Unde? Unde? întrebară cu toții, curioși. Ei, unde, unde, se strîmbă Virgil. Ce strigați așa? Păi dacă aș fi știut exact, nu săpam eu pînă acum? V-am spus doar că bănuiesc, nu că știu! Și... cam pe unde bănuiți dumneavoastră? întrebă ironic Ilinca, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de aur: "Aici doarme Ilinca, cea mai frumoasă fată de la marginea satului". Huuu! făcu Ilinca scoțînd limba. Să-ți fie rușine! Și-și văzu mai departe de treabă, păstrînd pentru un moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-am găsit! Vlad, Virgil și Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
peste tot ? Vrei să mi s-agațe cîrligul în ele? Hai mai departe! Și mai merseră iar o postată destul de bună, pînă ajunseră într-o pustietate de necrezut. Peste tot se înălțau sălcii uriașe și fel de fel de arbuști curioși, alături de stînci negre și ascuțite, țîșnite ca niște semne de exclamare din adîncul întunecos al lacului. Nu-i bine nici aici, zise de data asta Virgil. Mă ia cu răcoare! Parc-am fi în jungla Amazoanelor. Da, răspunse convins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
continuă Bărzăunul, spionîndu-l printre gene pe Virgil, nu vreau să meargă Ilinca pentru căă... pac!... pac!... pac! trase el iar în vîrful copacului, apoi suflă în țeava pistolului și se făcu că-l pune la loc. Pentru că ce? întrebă Virgil curios. Simplu: pentru că Ilinca n-a sosit încă la domiciliu... Știm cu toții că e mare artistă și că-i plecată-n turneu cu echipa școlii ei tocmai la Piatra Neamț, la un concurs. Acum e clar?... Ai înțeles de ce nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
al salcîmilor, ci... Ba, în cazul ăsta, da! Vreau să zic... Bine... Dacă insiști... Dar mai gîndește-te. Virgil vru să continue o idee, dar se poticni în clipa cînd se uită în ochii Ilincăi și zări în ei un licăr curios, de care pînă atunci nu știuse. Simți un fior fierbinte și coborî ochii în pămînt. Ilinca îl crezu supărat și numaidecît își îndulci vocea. Poetul Virgil Năsturel... sună frumos, nu?... Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]