1,183 matches
-
altă grădină prin care se trecea către o ușă ceva mai împodobită. Dar însuși împăratul răspunse la ușă, când sună soneria - sau ce semnal o fi fost acela - care se declanșă când Breemeg atinse un dispozitiv lateral. Gosseyn observa cum curteanul înghițea în sec - pur și simplu gâtul îi tresărea ca atunci când înghiți. Dar înainte ca omul să-și recapete aplombul oficial, băiatul îl expedie. - Poți să pleci Breemeg. Mă ocup eu de musafir, mulțumesc. Apoi îl salută pe Gosseyn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
elevul. E timpul pentru lecții. Îi fu destul de dificil lui Gosseyn să vizualizeze reacția profesorului la aceste cuvinte. Oricine ar fi fost el, s-ar putea să nu fie mai fericit de elevul său, decât, de exemplu, Breemeg și ceilalți curteni. Decât dacă... Ar fi putut oare aici, în Stabiliment, să existe o viață normală de familie de care să se bucure băiatul-âmpărat? Aici, cu mama sa și un instructor acceptat și iubit? Dar în ceea ce-l privea pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ar trebui să aflăm - ce s-a mai întâmplat în afară, pe navă. Și totuși, chiar și lui îi păru că acesta era ultimul lucru pe care nu-l știau când, câteva minute mai târziu, ieșea însoțit în tăcere, de curtean. Înainte de a se pierde pe aleile șerpuite ale grădinii, mai privi o dată înapoi. Mama împăratului stătea în cadrul ușii uitându-se după el cu o privire chinuită. Luând în considerație faptul că ea era o persoană normală, directă, inteligentă, Gosseyn nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de femeie? Urmă un lung moment de tăcere. Breemeg își încetini mersul rapid și întoarse capul, privindu-l fix pe Gosseyn. Apoi, brusc, se opri. Și Gosseyn, după ce mai făcu câțiva pași, se opri și el, răsucindu-se cu fața la Breemeg. Curteanul Majestății Sale Imperiale, Enin, spuse: - Asta e cea mai blestemată chestie pe care-am auzit-o în ultima vreme. Asta sugerează că ai tu ceva în minte, probabil vreun plan să faci o listă cu... Se opri. Păru să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Enin. Când reușesc să fac saltul acela în spațiu - care e specialitatea mea, după cum știi. Fata copilului, îndreptată spre el, nu oglindea nici o urmă de reproș în legătură cu faptul că ceea ce reușea să facă el, îl afectase pe împăratul Dzan în fața curtenilor lui. Buzele se întredeschiseră abia, și rosti: - Așa? Și...? Gosseyn explică: - Cel mai bine e să ai niște locuri în care să sosești când nu te vede nimeni. Ei, bine, căsuța aceasta este a unui prieten și este plasată foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a făcut - mă rog - șeful tău de aici. Iată unde l-a adus. Nu primi nici un răspuns. Dar privirea ușor pierdută în zare arăta că omului îi venise o idee și nu-l mai părăsise. După scurtă vreme, el deschise curtenilor ușa pentru Președintele Blayney care pleca. ... Când dădură colțul, el și Enin, Gosseyn înregistră prima imagine directă, pe care o zărea acest corp, a Institutului de Semantică Generală - sau, mai bine zis, a ceea ce rămăsese din el. Ceea ce văzu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Jud 11,23-24: „Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemoș, dumnezeul tău?” sau de discursul atribuit curtenilor arameeni în 1Rg 20,23: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților; de aceea au fost mai puternici decât noi, dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei”, în care este clară concepția religioasă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam, 112 {EminescuOpVI 113} Ca-n sălaș Tremurând Să mă lași Mai curând. Căci sunt slab de-mi plângi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
REGALĂ; ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ. HEDROCK ȘEDEA, MAI GÎNDITOR ACUM CÎND NU SE AFLA FIZIC ÎN MIȘCARE, AȘTEPTÎND SĂ VADĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
anterioară rămîne în vigoare. Semeni foarte bine cu frumoasa Ganela, cu temperamentul ei exploziv. Diferența principală este că ea n-a dormit niciodată cu un șarpe viu la vîrsta de șaisprezece ani. ― Ce mai e și asta? întrebă unul din curteni. Innelda să doarmă cu șerpi? Vorbești metaforic sau literal? Uitați-vă că roșește. Așa și era. Privirea rece și calmă a lui Hedrock studie cu uimire și curiozitate expresia de zăpăceală de pe fața acum stacojie a Împărătesei. Hedrock nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
atît de violentă. Peste o clipă, evident, avea să se stîrnească un adevărat șuvoi de insulte. Dar asta n-avea să-i tulbure pe cei mai mulți dintre tinerii îndrăzneți care, fiecare în felul său, găsise calea de mijloc între postura de curtean slugarnic și de om cu personalitate, calea cerută de tînăra Împărăteasă de la întreaga ei suită. ― Haide, haide, Hedrock, îi spuse mustăciosul Prinț del Curtin. Doar n-ai de gînd să ții numai pentru tine această bucățică splendidă de bîrfă. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
duce mai departe generații pe aceste pământuri. Dar când Iacob a spus prețul pentru fiica lui, Hamor a pălit. - Ce fel de barbarie e asta? Cine te crezi, ciobane, să pretinzi sângele bărbăției de la fiul meu și de la mine, de la curtenii mei și de la toți supușii? Probabil ai înnebunit de la prea mult soare, de la prea mulți ani petrecuți în singurătate. Îți vrei fiica înapoi, așa cum e acum? Probabil îți pasă foarte puțin de această fiică dacă te joci astfel cu viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau în cadrul tezaurului de la Obârșeni-Voinești (Vaslui). În afara acestor descoperiri numismatice izolate, în literatura de specialitate a mai fost studiat un lot de 40 monede bizantine, excelent catalogate, dar eronat considerate ca fiind găsite întâmplător, pe teritoriul orașului Bârlad, prin împrejurimile Curtenilor sau ale Hușilor. Ulterior, s-a dovedit că provin din zona dobrogeană. În atare condiții, am renunțat să le luăm în calcul în cadrul analizei de față. Remarcabile sunt și fibulele digitate, din bronz, de la Negulești-Dealu Morii (Bacău), Vinderei, Budești-Crețești, Vutcani
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
iar umerii sunt prelinși, trăsături de influență slavă (veacurilor V-VI). Cercetare Gh. Coman, 1961. Materialul se află în colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1969b, p. 289; Coman 1980c, p. 98; Teodor 1997c, p. 75. 43. Curteni (comuna Oltenești), județul Vaslui a) Râpa Negroaiei (Sud-Est de sat): în marginea sud-estică a satului, pe dreapta Lohanului, s-au identificat mai multe fragmente ceramice lucrate la roată, caracteristice secolelor VI-VII, VIII-IX și X-XI. Cercetare Gh. Poenaru-Bordea, 1960. Materialul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Da. Renunțăm să mai candidăm. Nu mai avem nevoie de nici un al doilea scrutin. Nu? Desigur că nu! Hotărât, nu! O să meargă cine vrea! Cine și-o dorește. Noi? Nu! Rămână-le de cap! Și rivalilor, și acoliților lor, și curtenilor constituționali; și, tuturor celorlalți mafioți, care neau mâncat câteva luni din viață! Da, surată dragă, rămână-le de cap! Noi, dragă, hai să ne vedem de politicile noastre, profesionale și profesioniste! Fiecare, de propria politică, ori, de propriile politici, pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
imitație au o funcție analogă. Clovnul și cine nu este clovn într-un moment sau altul al existenței sale? metamorfozează o situație tensionată, tragică chiar, în situație comică. Bufonul înșeală cenzura. Pe un ton glumeț, el proferează adevăruri pe care curtenii nu îndrăznesc nici măcar să le murmure. Dintr-o trăsătură crudă de condei, uneori rizibilă, caricatura reproduce o idee sau un personaj de care nimeni nu și-ar putea bate altminteri joc. "Omul care rîde este puternic printre cei puternici", subliniază
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
să vorbim așa... — Nici mie. Nu-mi place să vorbesc despre morți în vreun fel. E vina voastră că nu i-ați îngropat destul de adânc. Pe vremuri, obiceiurile erau mai bune. Morții de soi erau îngropați laolaltă cu oștenii și curtenii, cu mai toți cei care i-au cunoscut... Rămânea în urma lor doar ce voiau ei înșiși să se scrie pe pereți... Diferența n-ar fi mare, numai că pe atunci ritualul se săvârșea când amintirile erau încă proaspete. Acum ritualul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a lui Pomponescu se răspândi iarăși și Bonifaciu Hagienuș, Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Gonzalv Ionescu se repeziră în anticamera sa. Dan Bogdan, mai rigid, păstrând mereu o anume aparentă independență de caracter, stătu în rezervă. Servili și maligni totdeodată, curtenii nu se putură abține de a nu aduce vorba despre Ioanide. - Se zice că Ioanide a fugit de acasă! intră în chestiuneGulimănescu. - L-am văzut eu, asigură Hagienuș în culmea plăcerii dedelator; este cu... G. Călinescu Însă orientalistul nu pronunță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ancheta de care mi-ai vorbit? Ar fi interesant să cunoaștem rezultatul ei, ca un îndreptar pentru arhitecți. - S-a dus un comitet de preoți, văd totuși că Patriarhia tace. Pomponescu se încruntă și căzu într-o meditație laborioasă. Printre curtenii săi era un funcționar superior la sectorul Cultelor, specializat în alcătuirea bugetului departamentelor. Primarul obținuse o subvenție de la acest minister, exclusiv spre a plăti pe arhitect și constructori. O mică sumă o primise de la un capitol existent, restul urma a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
primeau comenzi, deci pe bază de contract. Onorariile îi aveau în vedere și pe colaboratorii sau pe ucenicii pictorului sau sculptorului. În general, mediul artiștilor nu se bucura de o faimă prea bună. Unii dintre ei aveau și statut de curtean sau de funcționar de stat. Pentru artiști și pentru publicul lor, cea mai importantă dintre condiționările istorice a fost, pentru mult timp, patronajul, definit ca o relație în care patronul devine primul public, iar artistul răspunde comenzii acestuia. Patronul creează
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
determina să se perfecționeze, să-și depășească limitele, fie ca luptător, nevoit să-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare sau să-și câștige un renume propriu care ar fi putut să-i atragă cavalerului bunăvoința femeii iubite, fie în calitate de curtean, să dea dovadă de rafinament în cucerirea inimii iubitei, de talent în alcătuirea acelor cântece de dragoste care să o sensibilizeze sau, cel puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure, absolute sau a nemuririi. Digresiunea aceasta era necesară pentru a sublinia metamorfozarea unei lumi ce avea nevoie de alte coordonate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei este mai puternică decât rațiunea ce ar trebui să o ghideze. Cu toate acestea nu rămâne întru-totul malefică, are puterea de a-și recunoaște păcatul pe patul de moarte, spovedindu-se smerită arhiepiscopului din Rouen, și mărturisind și unor curteni nedemna ei faptă, într-un fel de penitență publică, cerând stăruitor ca bărbatul pe care îl nedreptățise sau urmașii lui să fie repuși în drepturi. De minciună și de trădare o putem învinui și pe eroina poemului Il Filostrato (aproximativ
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
determina să se perfecționeze, să-și depășească limitele, fie ca luptător, nevoit să-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare sau să-și câștige un renume propriu care ar fi putut să-i atragă cavalerului bunăvoința femeii iubite, fie în calitate de curtean, să dea dovadă de rafinament în cucerirea inimii iubitei, de talent în alcătuirea acelor cântece de dragoste care să o sensibilizeze sau, cel puțin, de 23 Ibidem, p. 129. 24 Ibidem, p. 130. 25 Ibidem. 26 Ibidem. 27 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]