699 matches
-
pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului, de o cutezanță care nu vede hăurile, de o nesăbuință ce vine dintr‑o credință ancestrală, de forța păgână a trupului În care Încă mai dăinuie credințele străbunilor care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dacă nu au schimbat lumea, măcar au schimbat nume, orașe, state, continente“), veți Încheia spunând că nu v‑ați pierdut credința În aflarea acelor scrisori, așadar În „ recuperarea irecuperabilului“. Ceea ce m‑a Îndemnat să vă scriu a fost această incredibilă cutezanță, credința că cea mai mare parte a corespondenței ar mai putea exista și că s‑ar putea afla În posesia unei persoane (citez din memorie) „care din rațiuni sentimentale sau din alte considerente nu dorește să se despartă de acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pic arogant, În realitate are un suflet de aur. În fiecare noapte, negreșit, chiar dacă pică de somn, Îmi citește o bucată de vreme. Dacă doriți, aș putea să citesc eu pentru dumneavoastră, am spus cu solicitudine, căindu-mă numaidecît pentru cutezanța mea, Încredințat fiind că, pentru Clara, compania mea nu putea reprezenta decît un deranj, dacă nu chiar o glumă. — Mulțumesc, Daniel, replică ea. Aș fi Încîntată. — CÎnd veți dori. Încuviință Încetișor, căutîndu-mă cu zîmbetul ei. — Din nefericire, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pas Înainte, și acest pas poate deveni un monument, de exemplu, o frescă uriașă sau o simfonie compusă de un muzician german, al cărui nume nu mi-l amintesc. Bărbatul acela reușea să mă depășească Într-o singură privință, prin cutezanța lui orbească. Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-i iau locul celulalt...“ Apoi chibzui mai temeinic. „Nu, trebuie să te arăți puternic!“ — Spune-i că vin acum. Îl stupefia îndrăzneala acelei femei. „Trebuie să recunosc că e o femeie dintr-o bucată, un caracter dintr-o bucată, ce cutezanță! Ce hotărâre! Ce ochi! Dar nu, nu, nu mă înmoaie ea! Nu mă cucerește!“ Când Augusto intră în salon, Eugenia stătea în picioare. Îi făcu semn să ia loc; dar ea, înainte de a o face, exclamă: — Dumneata, don Augusto, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dacă? - m-a întrerupt el, readucându-mă la realitate. — Și apoi ai sugerat idea de-a mă ucide. Să mă ucizi? Pe mine? Tu? Să mor eu de mâna uneia dintre creaturile mele! Nu mai tolerez. Și ca să-ți pedepsesc cutezanța și concepțiile astea dizolvante, extravagante, anarhice, cu care mi-ai venit, hotărăsc și dispun să mori. De cum vei ajunge la tine acasă, vei muri. Vei muri, ți-o spun, vei muri! — Dar pentru Dumnezeu! - exclamă Augusto, acum implorator, tremurând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atunci nu participase la discuție, îi ceru tatălui, Citește ce-ai scris. Cipriano Algor netezi hârtia pe masă și începu să citească, Fiți îndrăzneți, visați. Își privi fiica și ginerele, și cum ei nu păreau dispuși să comenteze, continuă, Trăiți cutezanța de a visa, asta e o variantă a primeia, și acum vin altele, unu, deveniți operaționali, doi, fără a ieși din casă mările sudului la dispoziție, trei, aceasta nu e ultima dumneavoastră șansă, dar e cea mai bună, patru, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
are nici un chef să-și mânjească mâinile cu sângele meu, la Începutul domniei. Cine mă va ucide? Cancerul? șahul? Sultanul? Poate că n-am să apuc să aflu niciodată. Dar tu, tinere prieten, tu ai să afli. Și a avut cutezanța de a râde! În realitate, n-am aflat-o niciodată. Împrejurările morții marelui reformator al Orientului au rămas un mister. Am aflat vestea la câteva luni după Întoarcerea mea la Annapolis. O notiță din ziarul L’Intransigeant din 12 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Călătorie fără sfîrșit un exemplu minunat, de căutare, În timpul repetițiilor :”...Actorii au venit imediat cu o soluție nouă: el și ea să cînte la pian, la patru mîini. Scena a devenit mai interesantă, dar de data asta Îi lipseau cutezanța și excentricitatea. Dacă ați putea nu cu mîinile, ci cu picioarele, ar fi ceva! am glumit eu. Trei săptămîni mai tîrziu, mi-au arătat aceeași scenă, cîntînd la pian cu picioarele. Sunt sigur că dacă aș fi zis ’aveți o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și fost învinuit în Senat de către Fabius Maximus, care l-a numit corupător al armatei romane. Și este adevărat că locuitorii din Locri, care fuseseră prădați și nimiciți de un guvernator trimis de Scipio, n-au fost niciodată răzbunați, după cum cutezanța neobrăzată a acelui om n-a fost niciodată pedepsită; și toate acestea, numai din cauza firii lui indulgente. Astfel că, atunci când cineva a vrut să-l scuze în fața Senatului, a spus că există mulți oameni care știu mai bine să nu
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de zaruri? Că dragostea e o chestiune de noroc? Ce tâlc are legenda după care statuile lui Dedal fugeau noaptea din grădini dacă nu erau legate? Sau cum se face că într-o Grecie în care Icar și-a permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite cu ceară, nimeni n-a avut curiozitatea să se suie în Olimp? Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nevoie, am să vă vizitez personal provincia, pentru a determina problema hotarelor. Prin urmare, este foarte important să fiți discreți și aveți mare grijă să nu mă provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai conta ce-i spunea. Îl invita, era clar. Se făcuse liniște, vacarmul jocului încetase subit. Fata era în dreptul lui și îl invita la dans. Dumnezeule, ce privire avea! O vâlvătaie neîncarnată în care sfiala era acoperită de departe de cutezanță. Dar ea tot fragilă rămânea. O vâlvătaie încarnată... Dar Marilena-Melisa? Dănilă trebuia să deducă singur și să tragă învățăminte din cele ce spuneau cei mari: să nu te lași niciodată indus în eroare de îmbrăcămintea arătoasă a unei femei. Melisa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puterii, de la cele mai elementare până la încăperile cele mai tainice. Împăratul îl remarcă din nou pe Callistus într-o zi când, în timp ce-i dicta, se opri o clipă să se gândească, iar acesta îndrăzni să-i șoptească încheierea frazei - o cutezanță nemaiauzită. Însă cuvintele susurate dintr-o suflare erau exact acelea pe care le căuta Împăratul, calculate și insidioase. Împăratului curios, informatorii imperiali îi dădură rapoarte - așa cum îi dăduseră și lui Tiberius - despre proveniența enigmaticului Callistus; era povestea unei familii bogate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cărei prim vers („Tremură de frică spanchiul Dumnezeu..”) îl determină pe critic - om cu frica Celui de Sus - să încheie grabnic capitolul... În continuare, sînt studiați patru „principali protagoniști ai mișcării anarhice de la noi”, considerați astfel „prin cantitatea producției, prin cutezanța doctrinelor și prin ascendentul pe care-l exercită față de ceilalți moderniști”. E vorba, mai precis, de I. Voronca, B. Fundoianu, I. Vinea și Tr. Tzara. Interesant e faptul că - dincolo de ironiile ieftine și de umorile pamfletare - autorul încearcă să mențină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dinainte ce doreau să transmită elevilor, ghicea cuvintele, frazele, întrebările misterioase ce se iveau și adesea explicațiile cele mai complicate păreau la îndemâna oricui. În prima zi de liceu a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegi fusese reprimată brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă Ghiurcă l-a așezat cu Magi în banca treia, rândul de la geam, deci mai crescuse nițel și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum era obișnuit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
momentul întoarcerii. Ai să te mai întorci? m-ar fi întrebat ei. De bună seamă, am să mă întorc într-una din zile! aș fi răspuns cu incertitudine. Drumul este o încercare, dar și o măsură a inefabilului și a cutezanței firii. Mi-am făcut o mulțime de prieteni cu ocazia acestei călătorii, pentru că numai drumul face posibilă cunoașterea în profunzime a celor de lângă tine și, în fapt, cunoașterea de sine. Am ascultat cu răsuflarea tăiată istoriile celor pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și profilul psihologic al fervenților săi, chiar dacă nu-i știa după nume, izbutea să le dea nivelul de confidență așteptat, iar gradientul păcatului nu se pronunța niciodată mai mare decât și l-ar fi putut imagina sau califica interlocutorul. Pentru cutezanțele sale mentalo-erotice, pe Tanti Eugenia o biciuia și tortura de fiecare dată. Trebuie semnalat că ea avea o foarte bogată viață afectivă în imaginația ei ultragiată, pe care ea însăși o califica drept senzuală; deci, un mare păcat. În fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Prin ochiul îngust și lemnos al confesionalului, preotul îi observa în tăcere grimasele și stările sufletești ce alternau pe chipul ei și răspunsul sosea năprasnic, prompt și insidios ca o sentință; și ea atunci continua cu detalii din ce în ce mai intime ale cutezanței ei mentale, pe care preotul le cerea cu aroganța demiurgului. Tanti Eugenia era trecută de prima tinerețe, dar purta aceleași pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pisc: de jos se vedeau valuri subțiri de fum ieșind din el neîncetat, adesea și scântei și pulbere aprinsă și uneori chiar pietre pe care muntele le scuipa cu năduf. Oamenii spuneau că, prin el, cine ar avea astfel de cutezanță nesăbuită ar putea să intre în Țara de Jos, de sub pământ, a focului, unii socotind că de-acolo își ia soarele în fiecare dimineață văpaie înainte de a se urca zilnic peste marginea răsăriteană a pământului. Bătrânii țineau minte de la bunicii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri, mâini și corpuri astrale, zuruind în armonie în pat, nu se gripă nici o clipă. Dimpotrivă, încordîndu-se, moara păru că se înhamă, din puterea și cutezanța și mai multor centre senzuale, la frecarea celei mai uriașe și de nestăpânit căni de NESS care existase vreodată pe lume și deasupra căreia, mustăcind, has-Satan, în norișorul lui, se legăna precum o linguriță cu frișcă. Pe la 1 și 15
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a cumpăra mâncare și alte lucruri de la magazinul domnului Moonshy. Din momentul în care a intrat în oraș, a înțeles că amenințările lui Peckenpaw nu fuseseră vorbe goale. Oamenii se opreau și se uitau lung în urma lui, parcă înfricoșați de cutezanța sa. Senzația din filmele acelea vechi, văzute în cinematograful murdar și sărăcăcios din Phoenix, umplea străzile. K devenise teritoriul lui Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se aștepta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu le cunoaște. Dacă am măsurat bolta înstelată cu un ochi, poate, prea rece, nu mi-am îngăduit nici o clipă cutezanța de a pustii cerul. Cred într-un mister divin, chiar dacă nu izbutesc, cum vezi, să despart prea clar sacrul de bucuriile profane. E confuz ce spun? ― Nu, Galilei, nu e. XIII ― Îți dai seama, prin urmare, că am mai multe
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Occident. După care a urmat uscăciunea spiritului și a condeiului. Pentru a se apăra împotriva francilor, ideilor și obiceiurilor lor, au făcut din Tradiție o citadelă în care s-au ferecat, Granada nemaidând decât imitatori lipsiți de talent și de cutezanță. Abu-Khamr se plângea de acest lucru, însă Astaghfirullah se împăcase cu situația. Pentru el, căutarea cu orice preț a ideilor noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor Celui-de-Sus așa cum au fost ele înțelese și comentate de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dar Hamed m-a ținut de mânecă. „Sunt de vârsta tatălui tău, mi-a spus el; nu trebuie să te superi pe mine. Nu lua râsul ăsta ca pe o ofensă, ia-l ca pe un omagiu adus nemaipomenitei tale cutezanțe. Așadar, persoana pe care vrei s-o recuperezi nu e o musulmană, ci o creștină castiliană pe care ai îndrăznit s-o ții captivă în casa ta vreme de optsprezece luni după căderea Granadei, când cea dintâi hotărâre luată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]