1,636 matches
-
sud-est se află orașul Sankt Petersburg. După ce în timpul celui de-al Doilea Război Mondial frontul s-a mutat de-a latul istmului, în momentul de față regiunea face parte din regiunea Leningrad din Rusia. În primul mileniu d.Hr. era cutreierat de poporul finlandez. În secolul al XI-lea Suedia și Novgorodul au intrat în competiție pentru dreptul de a ridica taxe în zonă. Suedia a avut câștig de cauză în zona Viipuri, iar Novgorodul în alte părți ale istmului. În timpul
Istmul Carelia () [Corola-website/Science/302355_a_303684]
-
agricole, recolta de porumb ajungea la puțină lume de la un an la altul. Astfel a luat naștere o nouă ocupație specifică oarecum cășiunenilor, anume cărăușia. Cărăușii aveau căruțe legate în fier, cu cai robuști, alții cu boi în jug, și cutreierau satele ținuturilor din jur a Transilvaniei, a Moldovei și Basarabiei, și a Munteniei, cărând diverse mărfuri din zone îmbelșugate în zone unde nevoia lor este mult simțită, înlesnind astfel comerțul dintre aceste zone. Negoțul acesta le aducea profituri remarcabile, sporind
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
baladă" (scurtată de vreo zece stihuri) îmi par mulțumitoare - de unde și reluarea lor prin culegeri ulterioare. Profund falsă este ŤPlecările constructoruluiť, cu titlul ei proletcultist cu tot! ŤȘantier navalť s-ar fi potrivit printre stihuirile de acest gen din Vântul cutreieră apele, deși a fost scrisă trei ani mai târziu. Versurile sună "din coadă", cu o nesuferită înlesnire: "Pământuri se unesc cu fiecare / Gest construit în nava ce apare. E-n închegare cumpăna de nave, / Carenele, catargele din vânt; / În țărm
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
afla prea departe de centrele culturii și ale politicii. Unchiul lui îi spunea adesea fiului său: „Privește la Mitsuhide și mai studiază și tu puțin.” Mitsuhide era un cărturar serios. Încă dinainte de a fi venit la Inabayama, călătorise deja mult, cutreierând țara din capitală până în provinciile apusene. Se însoțise cu spadasini călători și căutase să acumuleze cunoștințe, studiase evenimentele actuale, făcuse un drum special în orașul liber Sakai și în cele din urmă își adusese o contribuție atât de mare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
decât un adolescent, nu părea să-l respecte peste măsură pe Kahei. Apoi, Kahei îl întrebă despre trecutul lui și dacă nutrea nădejdea de a servi pe cineva. Hiyoshi îl asigură că da. Își făcea mari speranțe de viitor și cutreiera provinciile de la vârsta de cincisprezece ani. Umbli prin provincii de doi ani, dornic să slujești un samurai? — Da. — Atunci, de ce mai ești încă vânzător de ace? întrebă cu subînțeles Kahei. Să-ți cauți doi ani un stăpân fără a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un entuziasm aproape peste puterile lui. Poate că alții îl luară drept un om slab de minte când, zâmbind de unul singur cu gura până la urechi, de i se vedeau gropițele, părăsea castelul pentru a se plimba pe lângă Kiyosu. Când cutreiera prin oraș, era bine dispus. În ziua când datoriile sale se schimbară, primi o permisie de cinci zile. Trebuia să-și găsească articole gospodărești, o servitoare, poate și un valet, deși presupunea că locuința pe care urma s-o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi fost numit, acest lucru nu-i afecta măreția. Sessai vorbea cu zgârcenie, dar un lucru pe care i-l spusese lui Ieyasu pe veranda Templului Rinzai i se întipărise tânărului în minte: „A sta ascuns într-o peșteră, a cutreiera singur ca norii cei rătăcitori și apa curgătoare - a fi un mare călugăr nu înseamnă numai aceste lucruri. Misiunea unui călugăr se schimbă odată cu vremurile. În lumea de azi, a mă gândi numai la propria mea iluminare și a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
unei țări aflate în război cu ea însăși. Tokichiro, desigur, nu avea nici el vreun motiv de a înțelege asemenea împrejurări. Dar și dânsul își folosea timpul pentru a face observații. „Capitala s-a schimbat,” își spuse. În vremea cât cutreierase prin țară, vânzând ace, venise adesea aici să cumpere marfă. Numărând pe degete, socotea că trecuseră de-atunci doar șase sau șapte ani, dar condițiile din jurul Palatului Imperial se schimbaseră remarcabil. Shogunatul încă mai exista, însă Ashikaga Yoshiteru, cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o obârșie nobilă, la vremea vizitei secrete în casa lui Mitsuhide Fujitaka nu era mai mult decât un surghiunit. Alungat din Kyoto, shogunul refugiat, Yoshiaki, se ascundea prin provincii. Fujitaka fu cel care-l abordă pe Asakura Yoshikage din partea shogunului. Cutreierând provinciile, predicând loialitatea și încercând să-i determine pe seniorii provinciali să treacă la acțiune, Hosokawa Fujitaka era singurul om care suferea alături de Yoshiaki, încercând să învingă jalnicele neajunsuri ale stăpânului său. — Cu siguranță, clanul Asakura i se va declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
picioarele rezemate pe ramurile unui copac, stătea insolentă între cer și pământ. „Seamănă cu mine!” își spuse Hideyoshi, incapabil să-și stăpânească un surâs spontan. Dintr-odată, își aminti vremea când plecase din conacul lui Matsushita Kahei și începuse să cutreiere munții șipădurile, fără nimic de mâncare și nici un adăpost. Hideyoshi nu știa dacă Mikawa rămăsese afară, urmărindu-l pe furiș, sau dacă plecase exasperat, dar în orice caz nu mai era în ceainărie. „Ah, ce interesant este. E într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și ai dobândit o cunoaștere amăunțită a construirii castelelor. — Cunotințele mele despre asemenea lucruri sunt de fapt foarte superficiale, răspunse umil Mitsuhide. Pe dealtă parte, Ranmaru aci de față ar trebui să fie foarte versat în acest subiect. Când am cutreierat țara, n-am văzut decât două sau trei castele cu donjonuri, și chiar și acelea erau construite extrem de rudimentar. Dacă este propunerea lui Ranmaru, cu siguranță, trebuie să aibă anumite gânduri... Mitsuhide părea nehotărât să vorbească mai departe. Nobunaga, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Și-au îndreptat o mare parte din energie spre Curte, încercând să obțină de la Împărat un edict pentru a-l convinge pe Seniorul Nobunaga, dar perspectivele sunt vagi, așa că, în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
s] (..... ). Daca mai adăogăm încă o parte din orașele Mesiei inferioare tot la Dobrogea, vom avea însemnatul număr de 20 de orașe în acea provinție, dintre cari cele mai multe a pierit fără de nici o urmă. Rămâind moștenire împărăției Răsăritului, Dobrogea a fost cutreierată, ca și Principatele românești, de roiuri de popoare, de huni, avari, pecenegi, cumani și în fine de tătari. Într-adevăr, pe la începutul veacului al XI-lea, cumanii sau polovții, un neam fino-tartaric, își părăsi așezarea de lângă Volga și ocupă țările
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cari se așază într-o țară, se instalează acolo, întemeiază o casă de comerț ori se ocupă de profesiuni liberale și devin cetățeni ai țării în care locuiesc, patrioți cu același titlu ca și ceilalți. 2. Jidanii propriu-ziși (Juifs), cari cutreieră câmpiile Poloniei, pe ale Ungariei și pe ale României, rasă în adevăr puțin interesantă și care merită cu mult mai mult blestemele al căror obiect este decât protecția atât de manifestă a diplomaților europeni Mulțumindu-ne deocamdată cu lămurirea dată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de altcineva decât de niște veniture, și lucrul își va urma calea lui naturală. * D. Dr. Barbu Constantinescu merită deosebite laude. Dumneasa e singurul român care s-a ocupat mai profund cu limba și literatura acelei rase cam negre care cutreieră țările Dunării de Jos și ai cării unii din descendenți promit a ajunge departe. Ca lăutari [î]i cunoaștem, ca geambași asemenea, apoi când ca bucatari, când ca jurnaliști, când ca deputați deci - și la mai mare - poate s-avem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
credem că lumea este un product rațional, iar nu precum este, un ce firesc și real. Luate dintr-un alt punct de vedere cuvintele contelui Moltke sânt foarte semnificative; ele sânt un fel de confirmare oarecum oficială a zgomotelor ce cutreieră Europa cu privire la un război mare și foarte apropiat. Pretutindeni, și mai cu osebire în împărăția germană, se fac armări și pregătiri de luptă. Contele de Moltke, deși speră într-un viitor în care dânsele vor fi inutile, pentru prezent le
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vază meritată ca învățați sau artiști germani, ca stâlpi ai culturii germane. D. Graetz și cei asemenea lui merg alte căi. Dar opinia noastră publică începe a-și deschide ochii. Puțini ani încă și înjurăturile la adresa răsplebei germanice (Ur-Mob) cari cutreieră azi gazetele jidoveșii, vor fi și în Germania tot atât de imposibile precum sunt de neimaginabile în Anglia. Mai la vale publicăm partea ultimă a broșurii d-lui Treitschke asupra evreilor germani. III 10 ianuarie 1880 Zi cu zi o oștire întreagă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
28 de kilograme am ajuns la 72 de kilograme. De atunci, din august 1945, am această greutate, 72 de kilograme. Așa s-a produs eliberarea mea din lagărele morții. Cum ați ajuns acasă? După vreo trei luni de zile am cutreierat Germania, căutând-o pe sora mea și pe cei doi frați, să văd dacă au fost deportați și dacă trăiesc. Mergeam cu trenul, cu autostopul, cu ce se putea. În zonele aliate primăriile ne dădeau bonuri pentru mâncare gratis, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai mult și ași fi vrut să stau cu ea până în zori. Era amintirea ființei ei din cei doi ani când lucrurile se petrecuseră astfel? Vroiam să-i regăsesc privirea albită, fascinată de apropierea mea? Sărutările nesfârșite, spaimele care o cutreierau? Ele nu dispăruseră, dar apăruse încăpățînarea de a le stăpâni, nereușind decât să le sporească, ochii aceia albiți începuseră să se închidă, ochii care îmi mărturiseau că eu, eu eram cel care o fascina, da, îmi șoptea cutremurată, tu, tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Sării în picioare. Ușa fu dată de perete și în hol apărură trei ofițeri; în urma lor, Matilda, care îmi arunca o privire neliniștită. Rămase acolo la ușă, de care se rezema și își încrucișa brațele la piept, gravă, cu chipul cutreierat de presimțiri rele. "Domnul Petrini, nu? spuse unul din ei, care nu era șeful lor, avea mai puține însemne pe epoleți. "Da, eu sânt ce s-a întîmplat?" "Găina a ouat", zise șeful lor, un căpitan de rangul doi și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uită la mine cu aerul că nu mă sfătuia să fiu atât de curios. Puteam să am o surpriză. Mă uitai într-o parte și o lungă tăcere se așternu între noi. Știrea nu mă lovi din pricina revelației care îmi cutreieră amintirea ca un șarpe de foc: așadar, acel telefon când o surprinsesem vorbind cu o expresie atât de fericită era exact ceea ce intuisem, cu un bărbat vorbea ea, cu mine în casă, și nimic nu era înscenat, nici încercarea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă așezasem atâția ani, martor și el al atâtor scene din care ieșisem totdeauna micșorat în propriii mei ochi, și acceptând mereu și mereu această micșorare, tot sperând că visul meu de fericire poate fi apărat. Îi surprinsei privirea urmă-rindu-mă cutreierată de o multitudine de sugestii ale disprețului și ale unei jubilații proprii, pe care surâsul complice cu cel absent îl accentua. Privire vie, ascuțită, victorioasă, plină de viață și de sfidare, care răscolea în mine vechi tandreți reprimate, vechi elanuri
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridică și se duse cu ea în casă, s-o ajute... Nu era miere simplă, ci bucăți de faguri, o minune, îți venea să înghiți și ceara lor parfumată odată cu mierea, care păstra în ea, proaspete, miresmele florilor prin care cutreieraseră albinele bunicului. Din când în când câte una, întîrziată, ne dădea târcoale înainte de a se întoarce în stup (soarele coborâse printre aceste grădini mărginașe, se apropia înserarea) și eu știam, mă învățasem să nu mă feresc de ele chiar dacă mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cam așa!" și surâse cu o vagă ironie enigmatică. Avea mai mult? Sau mai puțin?... IX O temere obscură mă făcuse să mă uit pe geam, dar foarte persistentă. Ce mi se întîmpla? Eram unde trebuie? O senzație stranie îmi cutreiera întreaga ființă; fata asta, în ciuda impresiei de supunere pe care mi-o inspira, era mai puternică și mai liberă decât mine. Se desvăluia și părea slabă și umilă, dar era? Multe știam despre mine, dar nu că mon humour est
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
determinat pe englezi, pe francezi și pe olandezi, cel puțin În parte, să se Îndrepte spre alte zări: spre nordul noului continent pe care deja Îl numeau America, precum și spre Africa și spre Asia. Și englezii, și francezii, și olandezii cutreierau mările și oceanele lumii, dar Încă nu creaseră colonii propriu-zise. Aveau mai curând obiceiul de a Înființa avanposturi comerciale, așa cum făcuseră de altfel și portughezii, fără a pătrunde prea adânc În teritoriu, limitându-se să se instaleze În porturi și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]