1,698 matches
-
275. Astfel, abandonați de autorități, constrânși la un trai modest, reduși la o cultură simplă, daco-romanii au fost siliți să nu mai caute sacrul doar în edificii (temple) și personificări divine, iar gândirea și practica religioasă s-au refugiat în cutume, situri, superstiții și legende, elemente ale spiritualității populare străvechi. Unele descoperiri arheologice ca și materialul lexical de origine latină din limba română ne ajută să ne imaginăm care era universul de credințe, practici, gesturi și reprezentări cu valoare religioasă, specifice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ușor eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința) sunt dovezi indirecte ale perpetuării vechii cutume funerare în nordul Dunării. Într-un ținut ca cel nord-dunărean al fostei provincii Dacia, rămas politic-administrativ și bisericesc în afara Imperiului, un conflict acut între vechea și noua credință a fost puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Mulți dintre locuitorii alogeni și poate autohtoni ai spațiului extracarpatic, care erau incinerați, dar și înhumați, erau însoțiți de ofrande animale și vegetale. Obiectele aflate în morminte au o semnificație cultuală și reprezintă o importantă sursă pentru cunoașterea superstițiilor și cutumelor din secolul al IV-lea, la sud și est de Carpați. Din analiza întreprinsă rezultă că păgânismul, la sud și est de Carpați, se înfățișa sub forma unor credințe, superstiții, rituri, practici de origini și tradiții diverse. Creștinismul în ascensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
multora dintre vechile credințe de către creștinism în teritoriile din nordul Dunării, trebuie să fi fost facilitată de faptul că, după cucerirea romană (106), universul religios al locuitorilor Daciei nu mai era un sistem închegat, ci un ansamblu de mentalități, rituri, cutume, obiceiuri, adică "fragmente" ale sacrului. A contribuit la aceasta și apropierea de lumea romană și însușirea valorilor ei.49 O anumită predispoziție psihologică și culturală a grăbit adoptarea creștinismului de către autohtoni. Alături de un misionarism extern, al trimișilor autorităților bisericești și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
secolele V-VI, dovezile privind răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean sunt mai numeroase, dar multe elemente ale vechii spiritualități erau încă active, însă stabilirea proporției dintre creștinism și atavismele păgâne este imposibilă, credințele păgâne s-au refugiat în mentalități, practici, cutume ale creștinismului românesc. Fenomenul religios în nordul Dunării, în aceste secole, este preponderent creștin, asistăm practic la supremația spiritualității creștine, iar populația romanică se integra în Biserică. Perioada 400-600 reprezintă momentul decisiv al creștinării celei mai mari părți a masei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, așa cum indică descoperirile din așezări și necropole, și s-a prelungit până în secolele X-XI, cu slavii care viețuiau în interiorul voievodatelor din vestul țării. Lingviștii susțin că, în secolele IX-XI, se înregistrează împrumuturi masive slave în limba română, precum credințe, cutume. Pe fondul diferențelor structurale romanici-slavi, inclusiv pe plan religios, influența spiritualității slavilor asupra celei a autohtonilor trebuie să fi fost tardivă, după ce creștinismul a cuprins masa autohtonilor. Dar Petre Ș. Năsturel a arătat că deosebirea între credința creștină a populației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ale mitologiei și religiei populare românești nu mai este satisfăcătoare-se găsesc soluții în fondul autohton thraco-dacic, latin sau indo-european, întrucât fenomenul își are originea în realitățile spirituale specifice romanicilor la contactul cu slavii. Vocabularul românesc ce desemnează credințe, superstiții, cutume (obiceiuri) cuprinde numeroase dublete (triplete) lexicale (latino-slave, thraco-latino-slave), ce oferă o imagine specifică despre interferențele și conviețuirile spirituale dintre romanici și slavi. De pildă, terminologia daimonologiei românești: alături de slavonismele duh, diavol, vârcolac, mor, moroi, zmeu, vrajă, vrăjelnițe se află lexemele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de origine latină din limbile slave referitoare la credințe, cutume, superstiții sunt o consecință a bilingvismului și conviețuirii spirituale. De pildă: luna (lat.)-luná (slv), lunaticus-lunátik, Rosalia-rusalja, Calendae-Koljada, Creatio-Creciune, Crăciune-Kračun (bg.), Troian-Trojanu. Singura populație creștină, dar eretică (ariană), care a trăit, la începutul secolului al VII-lea, alături de romanicii din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realitățile funerare din nordul Dunării, în secolele VII-X, sunt foarte complexe: rituri și ritualuri de tradiție păgână conviețuiesc cu rituri specifice creștinilor.65
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la 1222, când Andrei II amintește de "terra siculorum". Unitățile teritoriale secuiești, "terrae", în secolul al XIII-lea, "sedes" (scaune), în secolele XIV-XV, erau cadrul teritorial al seminției secuiești, cu funcțiile lor militare, judecătorești, administrative. Comunitățile secuiești se orientau după cutume (norme) ancestrale, iar privilegiul care consfințea dreptul tradițional de autoguvernare a autonomiei lor era "libertas siculorum". În secolul al XIII-lea, diverse comunități autonome secuiești, universitates, tind să se grupeze într-un corp teritorial-etnic, sub un "comes siculorum", căpetenie unică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora. În același timp, s-a statuat, pe baza vechilor cutume mongole, codul de legi, cunoscut sub numele de "marea yasă", care conținea reglementări esențiale privind viața familială, economică, socială, religioasă și militară. Acest cod de legi corespundea noului stadiu al societății mongole și aristocrației tribale, cel al statului feudal. Adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o mărturie certă a creațiunii politice românești, pe care o reprezintă existența acestei țări. Aici sunt originile acelei "ordini constituționale", ce n-a fost concretizată în nici o "chartă" de privilegii sau libertăți, dar constituie o latură esențială a obiceiului pământului (cutumei) și un aspect specific al istoriei politice românești. În Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, Gh. Brătianu spunea cu referire la Moldova: "...tradiția, păstrată de izvoarele istorice, are mai întotdeauna, la temeiul ei, fapte sau împrejurări reale". Dacă eliminăm "anacronismele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un număr mare de aproximări sau o oarecare imprecizie. Spre exemplu, de regulă, ariile grupurilor pe hartă sunt proporționale cu cifrele de afaceri, dar în acest caz echilibrarea „estetică” a suprafețelor arată că nu s-a ținut cont de această cutumă. Pe de altă parte, etichetele calitative sunt asociate unor „trepte” valorice prestabilite, adică unor intervale valorice. În ceea ce privește barierele împotriva mobilității între grupuri, în mod evident intrarea în Grupul 6 presupune adăugarea tehnologiilor care lipsesc, ceea ce implică, ca primă mișcare, o
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
Maderbach și a domnului general Bem, istoria contemporană legându-se astfel de istoria trecutului, la distanță de un secol (1848). În La cules de vipere (1978) se mișcă o lume ruptă brusc și brutal de toate tradițiile ei, de toate cutumele de clasă și de familie. O lume automatizată și bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea și răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
politice, religioase și culturale. Se trecea de la epoca fervoarei religioase la cea a rațiunii. Secolul al XVI-lea a fost marcat de apatie intelectuală și indiferență față de exercițiul mental privind punerea la îndoială a acurateței și profunzimii dogmelor și a cutumelor religioase și politice. Secolul al XVII-lea va transforma imperiul britanic și va aduce schimbarea atât de necesară în mentalitatea societății. În anul 1603 se stingea Elisabeta I. Monarhia se află în impas, pentru că regina nu se căsătorise niciodată și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
familii dezorganizate, de indivizi cu probleme de adaptabilitate socială, de comportament care s-au aflat mult timp în șomaj sau n-au fost integrați organizațional. Aceștia, în general, atacă personalități politice; • terorism "autorizat", în care caracteristic este abaterea de la reguli, cutume sau înțelegeri internaționale (ex. folosirea armelor atomice, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial asupra Japoniei, etc.); • terorism criminal sau pirateria, prin care se forțează obținerea unei recompense importante, după care se retrag sub "protecția" ostaticilor luați; • terorism endemic
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
atacuri cu rachete sau arme neconvenționale pentru a determina o reacție militară și atragerea în lupta a întregii lumi arabe. Actualmente (și cu o probabilitate de apariție mare în viitor), atentatele-kamikaze, mai nou executate chiar de către femei au intrat în cutuma fundamentaliștilor musulmani care, în numele Jihadului islamic, au transformat o practică a acestora, pâna acum sporadică, accidentală, în tactică permanentă de luptă. În prezent, în Orientul Mijlociu, terorismul sinucigaș este apanajul grupărilor islamice. Dacă ne raportăm la tradiția societății musulmane, în mod
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
întemeierea unor case, temple, cetăți, teritorii etc. pe locul unde s-a înfipt săgeata, lancea, buzduganul, toiagul (mai târziu, crucea) sunt solidare cu străvechea mentalitate a creației în centrul lumii. Astfel de credințe au supraviețuit în cultura populară română, în cutumele juridice (72) și în legendele eponimice. Cunoscuta temă mitică a vânătorii rituale în vederea unei întemeieri pare a fi înrudită cu tema în discuție. În unele zone (județul Bihor, de exemplu) se practica „vânătoarea simulată prin tragerea cu arcul sau aruncarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de spații calitativ diferite. Dar să le și delimiteze, protejând „spațiul cultural” (intra muros) de even- tualele manifestări malefice provenite din „spațiul natural” (extra muros). În cadrul restrâns al acestui eseu, nu pot trece în revistă totalitatea riturilor, practicilor magice și cutumelor juridice care atestă valențele magico-rituale atribuite hotarului de mentalitatea rurală. Voi puncta doar câteva dintre ele : a) Rituri și gesturi magice practicate la traversarea unui hotar, la trecerea printr-o poartă/ușă, peste un prag ; într-un cuvânt, dintr-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
e bine” (19) ; sau interdicția de a privi în urmă - cazul lui Orfeu, dar și al nevestei lui Lot : „Femeia lui Lot s-a uitat îndărăt și s-a prefăcut în stâlp de sare” (Facerea, XIX, 26). b) Practici și cutume juridice : înfrățirea la hotare, baterea copiilor la hotare, jurământul la hotare (eventual, „cu brazdă de hotar pe cap”), judecata la hotare, pedepsirea sau omorârea la hotare etc. „Hotarul, în conștiința juridică a țăranului român - scrie Romulus Vulcănescu -, reprezintă o instituție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care fixa, în schimb, tarifele de închiriere a exemplarelor și suma totală a garanțiilor. Tocmai acest mecanism instituțional greu încercat va întîmpina tipografia pe neașteptate, plin de inocență. Și cum primii tipografi proveneau din breasla aurarilor și argintarilor, ale cărei cutume și obiceiuri le moșteniseră, tot astfel primele tipărituri se vor fi adăpostit în sînul fostelor jurisdicții ecleziastice care le-au supus acelorași examene: aprobarea episcopală sau universitară, controlarea lor de către Inchiziție, prerogativele în ceea ce privește cenzura delegate de papă universităților (precum cea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
parohie la departament 83. Individul evoluat este luat dintr-un grup restrîns, sub îndrumarea înțelepților și a preoților, pentru a fi integrat în grupul larg, sub îndrumarea notarului, a jandarmului și a omului legii. Trecerea de la statut la contract, de la cutumă la regulament, de la predica duminicală la afișul de mobilizare. De la propagarea credinței din amvon la profesiunea de credință din curtea interioară, de la o propagandă religioasă la o propagandă politică. Prin intermediul registrelor, al codurilor, al rolurilor și regulamentelor etc., statul își
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
model definit de relaționare care influențează modul în care îi receptăm pe ceilalți și modul în care suntem receptați de ceilalți. "Acest aranjament al indivizilor în modele de inter-relaționare, definite și controlate de o complexitate de standarde, valori, norme, credințe, cutume, moravuri, obișnuințe, mituri precum și de aspectele mai concrete pe care le împărtășesc, cum ar fi cele tehnologice și materiale, aceasta este ceea ce înțelegem prin structură socială." (Mercer, 1956: 4) Structura socială poate fi relevată atât la nivelul unor secțiuni, cât
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
pe cei morți, relațiile de obligație, devoțiune și reverență erau fundamentale. Un individ aparținea tribului, aproape la fel cum o viespe aparține roiului ei sau o pasăre aparține stolului ei. Orice activitate a vieții era comunitară și era reglată de cutume exacte și sacre. Individul nu avea drepturi legale împotriva tribului iar grupul putea fi făcut responsabil colectiv pentru acțiuni individuale. Fiecare grup era legat de propria localizare spațială printr-un fel de cordon ombilical spiritual. Pământul deținut sau cultivat era
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Aglomerarea dovezilor etnografice ar arăta lipsa întemeierii multor teze (teorii) mai vechi despre comunitate (mituri). Pentru Charlote Waterlow, disoluția comunității, cel puțin în variantele tradiționale, este puternic legată de modificările în plan axiologic. În timpurile medievale societatea era condusă de cutumă, menținută în special de sancțiunea socială a dezaprobării. Alături de valorile "absolute", pe care le vedem, în principiu, impunându-se identic oriunde, stau valorile relative. Fapt de cultură, acestea din urmă variază de la societate la societate. Spre deosebire de acestea, valorile absolute se
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]