619 matches
-
Mihai Eminescu, Făt-Frumos din Lacrimă) (b) " Din belșugul de verdeață / Cărăbușul de aramă / vine din turnătoria / verii, să-l luam în seamă. // Zgomotos ca o reptilă / Printre vreascuri se avântă, / să arate că-i din lumea / celor ce nu prea cuvântă." (Lucian Blaga, Cărăbușul de aramă) (c) "O tânără rotofeie și drăgălașă țâșni deodată din căsuța cu pricina și li se alătură drumețelor noastre. Fetița se ridică și porni în urma femeilor, care se apucară să discute cu însuflețire, forfecând pe toți
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Editura Națională Gh. Mecu. Eminescu, Mihai (1996). Făt-Frumos din lacrimă. București: Editura Litera. Farago, Elena (1957). Poezii. Ediție îngrijită și postfață de Liviu Călin. București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Gârleanu, Emil (1955). Din lumea celor care nu cuvântă. Ilustrații de Ioana Oltes. București: Editura Tineretului. Grimm, Frații (1991). Povești alese. Traducere de Dan Faur. Editura Venus. Grimm, Frații (2011). Basme. Traducere de Lia Decei, Iulia Feldrihan, Victoria-Dana Feldrihan, Traian Fințescu, Mioara Sechel. Ilustrații de Valeria Moldovan. București: Editura
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
un limbaj În interiorul unei limbi nefixate Însă. Iată de ce am Început acest studiu cu o temă care nu ține propriu-zis de erotică: nașterea poeziei. Ienăchiță, Ioan Cantacuzino, Heliade, Grigore Alexandrescu, toți au sentimentul că „limba noastră (e) prea puțină”. Firea cuvîntă, dar lipsește limba care să exprime: „Limba noastră prea puțină Nu-i a nimănui proastă vină Căci Învață rău cuvîntul În pîrlejul ce dă gîndul. Mai cu vreme și cine știe, Prisosire poate să vie. Că scriitorii Împodobesc Limba, patria
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În noian să se prefacă” etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
etc. Omul este „craiul lumii” și, chiar dacă orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
orgoliul Îl poate pierde, omul are revelația condiției sale. Erosul, cînd apare, i-o adîncește. Ceva măreț și puternic se naște În el. O dorință presantă de a cuvînta În scris ceea ce firea cuvîntă În profunzimile sale etc. Însă a cuvînta impune, Încă o dată, o știință, un limbaj. Nu este Îndeajuns „Îndemnul la stihurghie” (Ioan Cantacuzino), trebuie și cunoașterea meșteșugului stihurilor (retorica), după cum trebuie o gramatică românească, necesară pentru a pune ordine Într-o limbă anarhizantă. Retorica amoroasă este o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nedesăvîrșirea Începutului. Poezia ca trecere și petrecere... Stilul luminat și scrisul gorgonat. Cuviința și retorica. Un spectacol verbal În jurul unei teme morale. „Pritocirea” În minte și metoda colajului. 26. Retorica amoroasă. Protocolul iubirii. Formele de adresare În discursul Îndrăgostit. Firea cuvîntă dar lipsește limbajul care să exprime. Arta de a iubi și arta de a scrie. Postfață de Valeriu Cristea. Nu ascund faptul că acest eseu este și rezultatul unui pariu cu mine Însumi. Am citit de mai multe ori pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
genial ca pictor, dar și cu... viciul scrisului. Lăsînd un frumos jurnal de atelier dar și de idei proiectate în afara atelierului. Cele două răscolitoare orgolii au împărțit parcă mai radical decît în altă parte breasla românească a celor care nu cuvîntă în două entități aproape dușmănos distincte. E de imaginat cam ce reacții aveau contemporanii lui Tonitza, Șirato, Dimitrescu, Han ("Grupul celor patru") față cu apetitul acestora pentru scrisul acid, casant, destinat fie comentariului artistic, fie plajei sociale. Atît de picturale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu sensibilitatea și dăruirea specifică admirabilei profesii de dascăl și să le apreciați efortul creator prin care și-au sublimat trăirile sufletești pentru a înălța adevărate monumente artistice naturii fermecătoare, succesiunii rapide a anotimpurilor, înduioșătoarei lumi a celor care nu cuvântă, bucuriei de a citi și de a se afla în mijlocul familiei dragi, lumii încântătoare a poveștilor, patriei iubite în semn de recunoștință că-i sunt fii, lumii încântătoare a poveștilor, datinilor și religiei străbune, într-un cuvânt, societății de azi
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
celui care ne vorbește străduindu-se să ne comunice ceva, ci adevărului care a fost sădit în spiritul nostru de către Divinitate. Hristos, care sălășluiește în sufletul nostru, ne lămurește și „... ne învață dacă sunt adevărate cele ce se spun, atunci când cuvântăm în afară”, scrie Fericitul Augustin. El este Învățătorul lăuntric, sursa cunoașterii autentice, omul nefiind altceva decât un instrument care o vestește în afară, cu ajutorul cuvintelor. În fond, este vorba de nepieritoarea putere a lui Dumnezeu și despre veșnica înțelepciune, de la
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
acest loc: Eu voi deschide gura ta și te voi învăța ce trebuie să vorbești! Însă Dumnezeu vorbește și prin David: Pune-voi cuvintele Mele în gura ta (Ps. 80, 11). La fel grăiește și Pavel: Să-mi dea mie cuvânt când voi deschide gura mea (Efes. 6, 19). Dumnezeu deschide deci gura celor care vestesc cuvântului Domnului”. (Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, omilia III, cap. II, în PSB, vol. 6, p. 71) „Din multe locuri ale Scripturii se pot desprinde
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fiind lovit, slobozea ca un instrument de aramă de pe buzele sale cântarea credinței; l-au atârnat pe lemn și-l scrijeleau, dar el îmbrățișa lemnul ca pe pomul vieții; au sfârtecat obrajii dreptului cum îi sfârtecaseră și coastele, dar el cuvânta cu măiestrie ca și cum ar fi dobândit mai multe guri și făcea de rușine pe vrăjmaș prin această străină înfrângere”<footnote Idem, Cuvântul al II-lea de laudă la Sfântul Mucenic Roman, I, în vol. cit., p. 406. footnote>. Același Sfânt
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în paranteză. 11. Alcătuiește o compunere de 10-15 rânduri despre anotimpul toamna, în care să folosești 2-4 expresii frumoase. Pune un titlu potrivit textului scris de tine. *Sugestii de lectură: Citiți alte povestiri din volumul Din lumea celor care nu cuvântă, scris de Emil Gârleanu. Se dă textul: „- Ce mai faci tu, flăcăule? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la păscut? -M-a trimis tătuca să le mai port! Îmi răspunse el serios, cu glasu-i subțire și peltic; și se opri
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
și durerea voievodului cresc. Ideea aceasta este magistral exprimată de autorul anonim prin relatarea felului În care personajul reacționează după fiecare crimă. La Început se manifestă doar prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
prin oftat și prin cuvintele adresate divinității (,,Brâncoveanu greu ofta/Și din gură cuvânta"/), apoi cuvintele capătă accent de ruga disperată, ca În momentul ultimei crime cuvintele sale să fie Învesmântate În lacrimile durerii nereținute (,,greu ofta/ Și cu lacrimi cuvânta"). De fiecare dată Însă cuvintele adresate sunt aceleași, evidențiind credință nestrămutata În Dumnezeu și În puterea lui: ,,Doamne, fie-n voia ta!". Aceeași fină nuanțare se observă și În replicile personajelor, prin care se relevă atitudinea lor În diferite momente
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
război nedeclarat cu propriii cetățeni. Ca și Lenin, Stalin exploata nevoia de inamici: era În logica statului stalinist să se mobilizeze constant Împotriva dușmanilor săi - din exterior, dar mai ales din interior. Cum spunea Ștefan Rais, ministrul cehoslovac al Justiției, cuvântând pe 15 iunie 1952 la Conferința Avocaților Cehoslovaci: (Avocatul) trebuie (...) să se bazeze pe cea mai avansată teorie, singura corectă și adevărată din lume, teoria legală sovietică, și să se prevaleze permanent de precedentul din practica legală sovietică... Lupta de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clasei conducătoare din prima generație a puterii socialiste - iar educația și privilegiile s-au transmis destul de eficient de-a lungul generațiilor, Îndeosebi În Polonia și Ungaria. Prin urmare, nu erau Întotdeauna Îndrăgiți de restul populației. Ca și În trecut (când cuvântaseră pentru regimurile cărora acum li se opuneau), ei formau o minoritate minusculă În rândul populației și se reprezentau doar pe ei Înșiși. Astfel, când György Konrád scria cu emfază că „nici o persoană care gândește n-ar trebui să urmărească alungarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asupra autorității. Pe de o parte fiindcă polonezii erau, În proporție covârșitoare, catolici fervenți; pe de altă parte, din cauza personalității lui Ioan Paul al II-lea. Dar nu puteau face mai nimic - să-i interzici papei să vină sau să cuvânteze În Polonia nu ar fi făcut decât să-i amplifice succesul și să Întoarcă Împotriva comunismului milioane de admiratori ai suveranului pontif. Chiar după decretarea legii marțiale, când papa a vizitat Polonia În iunie 1983 și le-a vorbit „compatrioților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parte ca simbol al continuității cu speranțele frânte din 1968, pe de altă parte pentru a alina sentimentele rănite ale comuniștilor și poate chiar pentru a liniști nucleele neostaliniste din poliție și din alte servicii. Dar de Îndată ce a Început să cuvânteze În public, a devenit jenant de limpede că bietul Dubček era un anacronism. Vocabularul, stilul, chiar și gesturile sale erau cele ale unui comunist reformist din anii ’60. Părea să nu fi Învățat nimic din experiențele sale triste: continua să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]