968 matches
-
de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate meseriași pe ale căror fețe puteam citi că nu fuseseră niciodată priviți cu atâta aleasă politețe, nu fuseseră niciodată tratați atât de cuviincios, cum îi trata acest domn care se așezase la masa lor. Probabil că se simțeau într-un fel superiori, respectați în felul lor, prin atenția arătată de socrul meu, care, la rândul lui, aici putea să-și permită să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
uit la ei decât de la fereastră sau din pragul ușii. Mama se temea de purici. Dar mie tare mi-ar fi plăcut să mă duc la copii; purtau haine colorate și se-nghionteau unul în altul. Dar așa ceva nu era cuviincios. Noi eram altfel decât ei, trebuia - cum ne învăța tata - să păstrăm distanța. Nu mergea să te consideri egal cu cei care nu aparțineau aceleiași pături sociale cu tine. Dar nu l-am ascultat, pentru că familia în care am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
buna dispoziție diluată și demască sintagma „Ce-o-să-iasă-până-la-urmă-din-tine“ ca pe o grijă mincinoasă, voind să-l condamne pe fratele meu la aceeași inerție care se lăfăia duminica după-amiază, cu bucile ei largi, în jurul mesei familiale. Dar corzile țineau „contra“, scaunele relaxării cuviincioase se făceau arșice și o poftă nebună de violență și viciu vibra în josul trupului, împingea în sus erupții de simțuri. Această „larmă organizată, care îl spurca până și pe Beethoven“ plăsmui un ghetou de obscenitate, de anarhie, care în alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îți este grea la mângâiat, mă săruți cu buze reci și vorbele îți sunt aspre și crăpate ca piatra!” Și trebuie să mărturisesc că țin la Gloria ca la mâna mea cea dreaptă, fără de care nu m-aș putea descoperi cuviincios în fața morții. O iubesc deși mă simt singur în preajma ei, singur fără dânsa, singur, singur, singur. „Ar fi interesantă o carte despre vin, cu toate că s-au împlinit și înaintea noastră câteva capitole disparate, dar perfect omogene”, - vorbi distrat domnul Ferdinand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am văzut-o în vreun film - nu mai știu în care din ele. Oare ajutorul de la Luftwaffe, îmbrăcat în uniformă sau în civil, posibil în pantaloni scurți și ciorapi până sub genunchi, a luat poziție de drepți la o distanță cuviincioasă - „Permiteți-mi să mă prezint voluntar la arma submarine!“ - cu gesturi ferme, așa cum exersase? Oare a fost îndemnat să ia loc? Oare se simțea curajos și, încă de pe acum, ca unul care avea să devină erou? Răspunsul e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
moșteniri cu mai multe carate ca auru ăl mai lucitor, adică amoru pentru cronologia dân Biblie. Legatara iera o bibilică cam bolnăvicioasă, dă cel mult nouă ani, care ochii ei privea parcă zărea marea, cu păru blonziu, și se purta cuviincios și dulce, ca sălbatica limbă a vacii, care cine nu s-a dus s-o strângă În zori prin pășunile și râpile dă pă Dealu Președinte? Zgâtia aia, care nu avea tovărășii dă vârsta ei cu caș la gură, acepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot ea, Clara Ionescu. Liniștea nu dură însă mult. Amintirile începuseră să o izbească la fel cum izbiseră atunci stropii de ploaie în geam. Nu veniseră înșiruite timid, așteptându-și rândul cuviincios, așa cum își dorise ea. Se năpustiseră pur și simplu asupra ei, cu o satisfacție răutăcioasă. Degeaba se străduise ea să facă ordine în acea devălmășie. Să-și ia amintirile pe rând, din maldărul care se adunase, să le șteargă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește energic tocurile cizmelor și înclină scurt capul. Cu un zâmbet larg, Smaranda face prezentările. Logodnicul meu, locotenentul Marius Rădulescu. Domnul locotenent Manfred Kohler. Cei doi tineri se salută cu deosebită politețe. Permiteți să mă așez? întreabă cuviincios neamțul, uitându-se la Marius. După ce primește încuviințarea se așează atent pe scaunul liber din dreptul Smarandei. Domnișoară Hagiaturian, felicitări pentru noua coafură. Vă prinde minunat. Permiteți-mi să alătur complimentele mele, celor pe care sunt sigur că le primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
față, lume multă. Numeroși țărani, printre ei femei și copii, discută cu voce scăzută, tainică. Au aerul că-și împărtășesc unii altora un secret teribil. Murmurele se opresc la apariția lui. Îl privesc cu atenție, unii dintre ei îi dau cuviincios binețe, iar el le răspunde "Bună ziua". Împinge portița legată de gardul maro cu un cerc metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat cu rod copt, plin de arome. Sub coroana enormă, un câine jigărit, plin de scaieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru noi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atinge pe noi și a ne arăta lumei ca semibarbari, precum binevoiește a ne numi d. Garl Emil Franzos, fost-a un mijloc de presiune morală asupra noastră, sigur este că serbarea a fost pripită cu trei ani înaintea sutei cuviincioase și-a fost glorificarea unui centeniu de 97 de ani, la care s-a adaos în vederea cametei 3 la sută. Nu discutăm legitimitatea serbării. Fiecare are drept să se bucure sau să nu se bucure de o întîmplare istorică; caracteristic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lui Grigorie Vvd. Ghica o telegramă către primarul de Iași și tot în aceeași vreme, ni se pare, d. profesor Schiffner de la facultatea de drept din Cernăuți, care ține prelecțiuni asupra "dreptului romînesc", și-a permis a face observațiuni puțin cuviincioase asupra statului nostru, pentru care a fost fluierat de studenții români. Aceste sânt oare cauzele dizolvării "Arboroasei"? Nu discutăm dreptul guvernului vecin de a lua masuri contra abaterilor studenților. Puntul nostru de vedere, ca organ autoritar, ne învață că un
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
le-o întinde mareșalul-prezident, că în momentul în care d-nii radicali vor fi în stare să dea un minister parlamentar ei se vor retrage - dar cine-i ascultă? Marcère din centrul stâng au atacat ministerul, dar cel puțin în mod cuviincios; d. Floquet, prin termini necuviincioși, osîndindu-l și numindu-l incapabil. La primirea pe care mareșalul a făcut-o la 12 l. c. el și-au rostit de mai multe ori intențiile. La formarea cabinetului a avut de gând a propune pace
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
avem decât a admite tot ce zic în acele producțiuni pentru ca concluzia de a nu li se da drepturi să reiasă de sine. În fine, nu negăm că tocmai ziarul acesta, puritan în felul lui, e moderat în espresiuni și cuviincios. Nu criticăm aparițiunea lui din mai multe puncte de vedere, dar cel de căpetenie este desigur considerantul că prin fondarea unei foi esclusiv izraelite lupta de idei devine legală, pe când pîn-acuma ea se mărginea din partea adversarilor la denunțări oculte prin
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de subsistență, încunjurați de pază militară, au cu toate astea o arătare atât de respectabilă încît mai nu ne putem închipui cum trebuie să fi arătând în România burgejii respectabili sau boierii chiar. Toți indivizii sânt îmbrăcați {EminescuOpX 309} foarte cuviincios. Sânt de izraeliți, prinși în Focșani, cărora nu li s-a putut face nici o altă imputare decât că în momentul apărerii lor înaintea organelor autorității n-au fost în poziție de a se justifica asupra protecției de care se bucură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
î]l numește răsdușman (Erzfeind), care a primit mântuirea de la jidovism, pentru a-l întemnița și a-l scuipa mai pe urmă (p. 389). Erbfeind sau Erzfeind, dușman moștenit sau răzdușman - nu știu zău care espresie e mai blândă, mai cuviincioasă, mai demnă de un om care strigă mereu contra netoleranței creștine! Și acel loc nu e defel izolat, din contra el dă tonul pe care-i strunit volumul întreg. Daca un evreu se botează, " el trece în tabăra inamică" (172
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ritmul isteț al gândurilor. Toți studenții mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor se lipea de retină cu delicatețea unei mângâieri, când propria mea operă bufă se încheia în plescăitul șlapilor și-n forfota blugilor spre ieșirea din amfiteatru (urmăriți de turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a zdruncinat ca o ladă de cartofi. În plus, am reușit să pulverizez toată apa pe-o bătrânică ieșită în poartă. Am tras o înjurătură, una din puținele din ultimii ani. Mă stăpâneam cu eleganță, încercând să par sobru și cuviincios, ca un stră-strănepot de boier pașoptist. Sau poate chiar eram. „S-a zis cu băbăciunea!“, a observat Mihnea. „Tocmai a prins baia trimestrială.“ „Nu fiți măgari!“, ne-a admonestat Maria. Ar fi putut și ea să răspundă altfel; în Pajura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mi-e gândul oprit de repetiții care curg dintr-o memorie a sufletului. Visez la o școală între ieri și azi care-i un pas spre mâine. Trebuie să trăim liniștit și cuviincios și trebuie să ne eliberăm de toate greutățile sufletului. De fapt, totul și toți ne dau lecții de viață. Totul trebuie învățat din afară și pe dinafară, iar singurul lucru care mi-l îngădui e să mă refugiez în ceva
Mintea trebuie să se miște în armonie. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
singur de toate; a spus sincer că nu se poate căi de fapta inițială, pentru că e un senzual incorigibil, care nu se poate ține în frâu, dar că acum vrea să se căsătorească și că tot destinul acestei căsătorii extrem de cuviincioase și distinse se află în mâinile ei; într-un cuvânt, că așteaptă totul de la inima ei mărinimoasă. Apoi începu să vorbească generalul Epancin în calitatea sa de tată și vorbi rezonabil, evită aspectele înduioșătoare și aminti doar că recunoaște dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aici pe nerușinata asta?“ Iar pe Ganecika, frate-su, l-a scuipat în obraz. Ce să zic, fata are o fire voluntară! — Nastasia Filippovna! rosti dojenitor generalul. Începea să înțeleagă puțin situația, în felul său. — Ce-i, generale? Nu-i cuviincios, da? Am făcut-o destul pe grozava! Dacă la teatrul francez, în lojă, am stat precum virtutea inaccesibilă de la balconul întâi, dacă am fugit ca o sălbatică de toți cei care s-au ținut cinci ani după mine, dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că în familia lor ceva parcă n-ar fi ca la toată lumea. La alții totul mergea strună, la ei - cu opinteli; toți își văd de drumul lor, ei calcă în fiecare clipă pe alături. Toți dau mereu dovadă de timiditate cuviincioasă, ei - nu. Ce-i drept, Lizaveta Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă sfială mondenă după care tânjeau. De altminteri, se prea poate ca numai Lizaveta Prokofievna să fi fost îngrijorată: fetele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
opinteli; toți își văd de drumul lor, ei calcă în fiecare clipă pe alături. Toți dau mereu dovadă de timiditate cuviincioasă, ei - nu. Ce-i drept, Lizaveta Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă sfială mondenă după care tânjeau. De altminteri, se prea poate ca numai Lizaveta Prokofievna să fi fost îngrijorată: fetele erau încă tinere, deși foarte perspicace și ironice, iar generalul, cu toate că era și el perspicace (cu destule eforturi, firește), în cazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mamă; măcar una dintre fiice, Adelaida, va fi la casa ei. „Măcar de una mă descotorosesc“, spunea Lizaveta Prokofievna, când era nevoită să o spună cu voce tare (în sinea ei se exprima incomparabil mai tandru). Și ce frumos și cuviincios s-a făcut toată treaba; chiar și lumea bună a început să vorbească cu respect. Prințul e om cu faimă, cu avere, un tânăr frumos, care pe deasupra i-a căzut și ei la inimă - ce și-ar mai putea dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]