1,517 matches
-
stinsă flacăra gândirii elevate aprinsă de spirite înalte precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Edgar Papu, Cezar Ivănescu, tot așa precum consider că nu am dreptul moral la a nu rostit elogii meritate depre acele Ființe umane care mi-au lăsat o puternică dâră de Lumină în suflet și în destin, iar academicianul HORAȚIU IOANIȚOAIA a fost pentru o scurtă, dar semnificativă bucată de vreme pentru mine una dintre acele izvoare dătătoare de viață și de șansă ale harului divin. Despre apologeții întunericului însă
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
eu sunt geniul lui.” (Constantin Oprișan, Mlaștină lirică-Cărțile Spiritului și alte poezii.Ed. Christiana, București, 2009) Picăturile de viață ce cad de pe gleznele și zalele reci ale Robilor, suie în potirul de jertfă ca un dor mistic adus Mântuitorului Iisus. Dârele de sânge pe care le lasă acele lanțuri pe unde sunt târâte se aprind în muguri de jertfă, ca beteala unui Colind dumnezeiesc, în Bradul Crăciunului, ca dor de rod a cuminecării întru Hristos: Cătușele sunt odraslele feroce ale lanțurilor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
în acel timp. La începutul aventurii mele, eram înconjurat de nori, mari, pufoși, albi și roz, care se suprapuneau contrastant pe un cer albastru-închis. Deasupra lor, mult, mult mai sus, se vedeau stoluri de vietăți transparente care traversau cerul, lăsând dâre în urma lor. Să fi fost păsări ? Să fi fost îngeri ? Aceste cuvinte mi s-au întipărit în minte și mi le-am reamintit când am început să scriu despre experiența mea. Însă nu erau nici păsări, nici îngeri. Erau niște
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldatși stropi de mir ne picură și nouă.Și-n fiecare picur e-o petalăParfumuri exalând, tari
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
în suflet zămislind culoarea,Când înfloresc întru miresme ploi,Și ne îmbie de departe zarea.Mă-mbrac în văluri adiind pe glezneCând calc covorul fraged de răcoare:Nu știu pe unde, dar citesc în semne,Căci drumul mi-a marcat dâra de floare.... IX. BUJORI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Bujori Petale delicate de alb și roz bujor Îmi rotunjesc privirea ca într-un vis demult, Din altă primăvară amirosind a dor, Iscat întâi
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-un colț de turtoi. Milogul sorbi cu plăcere printre plescăituri picul de lapte, pitind, însă, boțul uscat
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Articolele Autorului Chiar dacă în speranță aud lupii durerii urlând dintre mizerii, chiar dacă văd că-i zdreanță și-ultima cutezanță, însămânțez siberii și-n beznele puzderii tot aflu o nuanță. Nimic nu mă înfrânge, pășesc cu hotărâre și las în urmă dâre sfințite de-al meu sânge. Cert sufletul când plânge de orice ocărâre, cer inimii să-și vâre în ea vise pursânge. Nu-mi plec genunchii-n rugă. Stau drept și în privire n-am strop de șovăire. Refuz să par
NIMIC NU MĂ ÎNFRÂNGE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374814_a_376143]
-
târziu, fragmentele vieții amintite în reverii sau meditații au resemnarea acceptării declinului până unde Thanatos devine familiar, devine adevăr, ca un drum fix al poeziei-destin. (moartea, un fluture alb) “undeva în copilul din mine/zbura un fluture alb/ lăsând o dâră/un fel de drum/pe care/oamenii plecau...”" (Cristina Ștefan) * "Devine copleșitor acest adevăr, această căutare sisifică, metaforic vorbind, de a amplifica lumina, argumentându-i prezența cu umbra fluturelui alb, cum bine spune Teodor Dume încă din titlul volumului său
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
pijamalele-n călcâie, ni se desfășoară și ni se dezvăluie nudă și cheală cu mâinile la spate. Iarba de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
ți-o țes Cu dor printre zăbrele. Căci dorul pentru tine-mi e O rană sângerie Ce roade-n ființă și în suflet Și-n viața mea târzie. Acum îți scriu cu sânge crud Al ființe-mi, ce nălucă O dâră de lumină cată Spre sufletu-ți s-o ducă. Să mă iubești nu ai putut, De dragostea-mi fugita-i, Sperând, am așteptat o zi S-aud spunând "venit-am!". Dar nu a fost să fie așa Și-n așteptări
SCRISOARE DE DRAGOSTE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374100_a_375429]
-
ne naștem fragezi și goi de învățare, Păcatul cel mai crâncen în asfințitul vieții Nu-i altul ca acela să dormi în nepăsare. Urmași să nu mă plângă, să nu-mi deștepte somnul Ce-am căutat să-l aflu din dâra astei urme, Nici să mă șteargă-n minte, căci am plecat la Domnul Să-i fiu o oaie blândă ce paște printre turme. Referință Bibliografică: COTLOANE ALE MINȚII / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2233, Anul VII, 10
COTLOANE ALE MINȚII de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375502_a_376831]
-
mașini pornind. Vino, adăugase ea apucându-l de mână. Te iau eu cu mașina dacă vrei. Tot femeia e mai deșteaptă, își spusese Valentin și consimțise imediat să o însoțească. Își amintea de farurile extrem de puternice ale automobilului Angelei, proiectând dâre lungi de lumină albă printre copacii de la marginea drumului. Când trunchiurile acestora se răriseră, știuse că în câteva minute vor ajunge la marginea orașului. Ardea de nerăbdare să vadă ce gânduri avea fosta lui colegă, care neîndoielnic îl iubise cândva
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
care se ridicară și se-ndepărtară în zare, până dipărură, urmăriți de privirile cotanelor. Pădurea Soarelui (4) Și se înălțară în înaltul cerului, fiind împinși în toate direcțile de viscolul aspru. Privindu-i, cotanelor li se părea că erau niște dâre de fum, care se făceau din ce în ce mai mici, până se făcură invizibile în îndepărtarea lor de ei. Zburară așa mult timp, rătăcindu-se în aer și întunecând locurile pe unde treceau. Cine ar fi văzut acele umbre, sigur s-ar fi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
un adevărat test de răbdare, căruie îi punea capăt doar șuieratul prelung ce creștea progresiv în intensitate, al acceleratului ce se aproia în viteză, de gară. Ca vântul trecea pe lângă personalul încremenit la linia unu, lăsând în urmă-i o dâră groasă de fum și ecoul zăngănitului de fiare. În sfârșit, trenul nostru se urnea încet și greoi, țăcănind la nenumăratele joante, lăsând în dreapta magistrala trei și așternându-se la drum, pe direcția est. Peisajele care se desfășurau în goana trenului
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
prelungită. La un moment dat, două bubuituri puternice au cutremurat geamurile. Jaluzelele se mișcau. Sperietură, ce a dat în panică. Cutremur? Nu. Lustrele nu se mișcau. Avioane cu reacție ce au spart zidul fonic? Nu. Pe cer nu era nicio dâră trasată. După bubuituri, dulăpiorul acela, bine ancorat în perete, care găzduia un obiect de preț, de pe la 1930, o amintire de familie (deși, totuși, întuneca sufletele celor dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Versuri > Cuvinte > REGINA DIN HELIOPOLIS Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului când am mers pe furiș noaptea să văd biserica în lumina lunii toți câinii m-au lătrat și-au lins dâra de sânge ce-mi curgea din genunchi dar pașii făcuți în dansuri șoptite au prins curaj am atins apa Haosului doar pentru a săruta prima bucată de pământ cu trupul umed am visat că am fost regină peste Heliopolis că
REGINA DIN HELIOPOLIS de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371131_a_372460]
-
această viață. Intuiesc cu acuratețe bunătatea din ceilalți și zambesc neînțeles de nevinovat. În biblioteca energo - informațională fundamentală se înregistrează fiecare pas, fiecare gând, fiecare acțiune a tuturor, dintotdeauna. Aici se impregnează chiar și structura atomică a celei mai neânsemnate dâre. Pe ea ne bazăm să cuprindă toate vânturările noastre existențiale și din care găsim ceva de care să ne agățăm inutil cu ultima fărâmă de energie accesată. E ultimul zvâc semiconștient de ființă răstignită. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com Referință Bibliografică
BIBLIOTECA ENERGO – INFORMAŢIONALĂ de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345805_a_347134]
-
Aici este comoara! exclamă deodată Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
un balaur cu multe capete ce aruncă flăcări peste oșteni, apoi din câteva salturi dispăru în iaz. Călăreții se zbăteau neputincioși cu flăcările în chinurile morții. - Tată!Tată! îl implora disperat fiul său Tudor. Întoarce-te, tată! Radu Valdescu urmă dâra de foc ca să ajungă cât mai iute la comoară, dar se afundă în lac, urmat de feciorul său cel mare și ceata de oșteni. Se împotmolesc în mlaștina cu mâluri mișcătoare, unde, de picioare, li se încolăcesc șerpi care-i
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
de seara să se-arate în a vieții carte Luminări de fapte ... ÎNTRE LUMI Liniștea sapă adânc în fundamentul timpului Despică firul clipei în unde șovăelnice, Un trup încremenit dual, Lumină fir între viață și moarte Coboară sau urcă o dâră rece Pașii sacadați ai unei inimi cheamă lumina orbitoare. Tărâmul întunericului cald se pierde. Strigăt de viață, fericire. Clipă incertă dual sfâșiat de neant. Ochi încețoșați de lumină și întuneric Bucurie, trisțe Duplicitare trepte spre lumină. Mamă Prunc Infinit Tată
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
estetică a urâtului plină de stafii decojite, camere umede și reci, atmosferă ostilă oricărei încercări de liniștire, figurine de ceară, „fulger prin oase / zdruncinate”, „iarnă de doi bani” - toate alcătuiesc „marea disperare a vieții” - unde sunt îngropate claie peste grămadă, dâre de moarte, schelete descompuse, gheare de corb, „parcă duhnind / a putreziciune,/ îmbălsămat în cutia craniană a morții / cu gust de urină / de șopârlă’ descompusă” (Masa de seară, I). Nu lipsește nici „vin roșu / în țeste putrezite / cu miros de mucegai
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ROAGĂ-TE LIBERTATE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului am înecat hazardul în lacrima de stea sarea lăsa o dâră o scară ce trecea prin lespedea cu visuri le-ai îngropat acolo copilă adumbrită de marginea tăcerii și dintre două ramuri doi spini te-au încolțit: viața și moartea-n cupa de gânduri ai privit și-ncet cu pas de
ROAGĂ-TE LIBERTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347299_a_348628]
-
lor, de pe malul Dunării, unde tatăl băiatului era șeful de ... XI. LINII ȘI SEMNE, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014. Toate crengile-astea uscate, Întortocheate duc spre Cer. Linii prelungi, oricât de frânte, Nenumărate dâre de mister. În ochii lor vedeam un punct mișcând Și liniile ce porneau din el se-ncrucișau. - E semn de moarte, mamă, vor muri curând... - Taci! mă ruga-n zadar... A doua zi mureau. - Iar m-ai strigat, iubito? Ce
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
sub soare Și ochii și glasul prin zidurile lumii... În roiuri nesfârșite de puncte mișcătoare De când mă știu îmi vine să trag linii. Citește mai mult Toate crengile-astea uscate,Întortocheate duc spre Cer. Linii prelungi, oricât de frânte,Nenumărate dâre de mister. În ochii lor vedeam un punct mișcândși liniile ce porneau din el se-ncrucișau.- E semn de moarte, mamă, vor muri curând...- Taci! mă ruga-n zadar... A doua zi mureau.- Iar m-ai strigat, iubito? Ce s
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
Acasa > Poeme > Antologie > FIERBE STRIDENT Autor: Adrian Răzvan Barbu Publicat în: Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Din încet curge-ncetul, lung ca dâra de melc, Se strecoară subit un nou element. Când te cheamă din ceruri și te-ndeamnă să plângi Îți dai seama îndată că nu ești bun să arunci. Fiindcă-l vrei din nou și te macină greu, Te-adâncește-năuntru și te
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]