139,825 matches
-
studenților de ce este inutilă scrierea cu două litere a lui /î/ - un singur "î" ajungea, și în Romîn, și în mînă sau pîine! -, de ce sînt este preferabil lui sunt și de ce trebuie să scriem... "Cum vorbim" (revista lui Al. Graur). Da, am făcut-o (chiar cu interes filologic), fără să ne gîndim prea mult la intențiile subterane, nici la consecințe. În definitiv, sînt era o formă verbală ereditară, cea care apărea în vorbirea țăranilor etc. Cît despre Romîn, Romînia... (Am avut
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
aceasta. Există limbi slave scrise cu alfabet și norme grafice latinești, tot astfel cum româna fusese scrisă cu alfabet slavon: în toate aceste cazuri realitatea și funcționalitatea sistemului (și a structurilor) limbii nu sînt atinse. Un alfabet, o ortografie pot "da strălucire" - vorba lui Heliade - unei limbi, dar nu o pot determina sau schimba. Pe de altă parte, nu trebuie negate - nici demonizate - injoncțiunile slave în spațiul cultural-lingvistic românesc. Elementele slave au îmbogățit limba română: ele alcătuiesc "clar-obscurul" limbii noastre, specificul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care cad. Cine i-a pus să dea ascultare cîntecului de sirenă al dlui Tucă? Dar cine i-a mandatat pentru funcțiile pe care le dețin? Stai și te miri: să nu mai aibă "structurile" oameni deștepți și abili? Asta, da, speranță pentru viitorul nostru!
Cui i-e frică de foștii securiști? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14637_a_15962]
-
accente fundamentalist hinduiste) - carte patetică și palimpsest, care a obținut premiul Booker în 1995 - ar putea fi subtitrată recviem pentru ciocnirea civilizațiilor. Lumile se înfruntă, se devoră unele pe altele și dispar. Povestea de familie spusă de descendentul exploratorului Vasco da Gama, născut cu defectul de a îmbătrâni de două ori mai repede decât ceilalți (metaforă, declară Rushdie într-un interview, a propriei sale situații, fiindcă datorită fatwei fostului ayatollah a devenit el atât de conștient de limitele vieții - chestiune valabilă
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
de fatwa pentru finalul neașteptat: oamenii mor din te miri ce, și fără nici un avertisment) e una dintre acele povești adevărate spuse ca o "eliberare de taine", din urgența de a nu le lăsa pradă uitării. De la călătoria lui Vasco da Gama - care "n-a venit să cucerească, ci în căutare de piper" ("Să te gândești că istoria lumii crește dintr-un bob de piper, iată mai mult de jumătate din roman"), de la comerțul cu mirodenii, povestea se oprește la cele
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
ei s-au dovedit intratabili, vor fi schimbate regulile jocului. Printr-o ironie a sorții posibilă numai la noi, cei desemnați să studieze arhivele Securității o vor face din poziția de subalterni ai celor aflați, conform legii, sub cercetare. Asta da victorie a lui Onișoru! Ăsta da triumf al școlii istorice de la Iași! Dacă tot a rămas vacant postul lui Treptow, dl. Talpeș ar putea să-i pună o vorbă bună. O merită din plin, băiatul. Căci pentru a face carieră
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
fi schimbate regulile jocului. Printr-o ironie a sorții posibilă numai la noi, cei desemnați să studieze arhivele Securității o vor face din poziția de subalterni ai celor aflați, conform legii, sub cercetare. Asta da victorie a lui Onișoru! Ăsta da triumf al școlii istorice de la Iași! Dacă tot a rămas vacant postul lui Treptow, dl. Talpeș ar putea să-i pună o vorbă bună. O merită din plin, băiatul. Căci pentru a face carieră în România nu e nevoie să
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
poate pune în discuție e sorgintea și în consecință coloratura fantasticului voiculescian, cum e articulat cu realul și cu ce noimă, care este funcția metafizică, substanța și limbajul care o protejează. Fantasticul înseamnă mister, echivoc, incertitudine - și cum le poți da acestor noțiuni o definiție ultimă? Ca și metafizicianul, autorul de literatură fantastică, un imaginativ prin excelență, "lansează o săgeată de foc în patria nopții", spus cu vorbele lui Blaga. Mai ales că de acolo, din "orizontul necunoscutului", cel încărcat de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
superioară manuscrisului inițial. Referatele evaluatorilor cărții conțineau o mulțime de observații extrem de utile, care m-au ajutat să îmbunătățesc textul. Sistemul nu este însă perfect... într-adevăr, cred că nu e întotdeauna plăcut să-ți schimbi opul după cine știe ce păreri... Da, uneori lucrarea riscă să devină până la urmă mai conformistă, mai asemănătoare cu celelalte cărți: fatalmente, evaluatorii îl împing pe autor spre idei mai răspîndite, mai ușor de acceptat. în Franța, în schimb, în domeniul umanistic, editorul decide de unul singur
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
că are mașină. Sînt șomer, îți arăt certificatul. Cu capra se merge doar de Anul Nou... In ce cla-să ești? Du-te la școală, învață! Nu-ți dau că-i bei. Nici la cimitir nu lăsați oamenii-n pace? Minți! Da bilet de tren ai ? Mă deranjezi. Du-te la muncă, uite ce zdravăn ești! Nu vezi că-i curat, ce faceți, îmi spălați parbrizul la fiecare stop? Sînt prost dispus! Săptămîna viitoare, cînd iau salariul. Mergeți în Franța, că vă
De la un refuz la altul by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14679_a_16004]
-
nu se numea Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se pieptene. Petrecîndu-l, tatăl a zis: - Are un gît lung, frumos, ca de lebădă: nu da Doamne, să piară de sabie. Și Leandru ținu minte vorbele astea toată viața. În familia sa toți Cihoricii în afara tatălui lui Leandru fuseseră din tată în fiu zidari, fierari și apicultori. Cihoricii picaseră la Dunărea de la poalele Belgradului din Herțegovina
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
în 1995, pensionar activ care vede și mănîncă în continuare teatru pe pîine, m-a invitat la premiera lui Mihai Măniuțiu cu Intrusa de Maurice Maeterlinck, pe data de 10 octombrie. Măniuțiu la Oradea? Să fie ăsta semnul vreunei schimbări? Da. Am găsit un aer proaspăt acolo. Managerul Lucian Silaghi vine dinafara lumii teatrale, dar pare interesat de ea, pare că o respectă și că dorește să reintroducă trupa în circuitul performanței, să gospodărească, consistent, la chipul sălii, pălit de prea
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
versiunile anterioare), în comparație cu "uneori prea multă minte strică..."(versiunea Iliescu) sau chiar moto-ul piesei: "Dacă ești pocit, nu e oglinda de vină"/ Dacă ești strâmb, nu e oglinda de vină" (versiunile anterioare) în comparație cu "Dacă mutra ți-e pocită, nu da vina pe oglindă"(versiunea Iliescu, ce denotă simț muzical și cunoștințe de prozodie, câtă vreme cele două părți ale zicalei sunt aici făcute aproape să rimeze iar piciorul metric este egal). ...de Serghei Cerkasski la TNB În textul publicat în
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
De fapt, ocazia însăși de a-i întîlni și cunoaște pe membrii familiei lui Emil Cioran, mi s-a părut tulburătoare. R.B.: Nu cumva și melancolică? Fiindcă melancolia dublează în subtext chiar romanul epistolar pe care l-ați publicat... F.T.:Da, am încercat la Rășinari deopotrivă sentimentul melancoliei și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o pe cumnata care era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel de episcop... Odăjdiile preotului Cioran erau așezate pe perete, între fereastră și biblioteca lui Eginald Schlattner. M-a impresionat adînc
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-am vizitat pe Eginald Schlattner, în străvechea sa parohie, Roșia, autorul Cocoșului decapitat, v-a arătat odăjdiile tatălui lui Cioran... F.T.:Da, da, "stola" părintelui Cioran, protopopul despre care Schlattner mi-a spus că ar fi avut un rang echivalent cu cel de episcop... Odăjdiile preotului Cioran erau așezate pe perete, între fereastră și biblioteca lui Eginald Schlattner. M-a impresionat adînc acest
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
etnicii germani, sașii transilvăneni, s-au reîntors între timp în ultimii ani, aproape toți, în Germania? F.T.: Ați folosit formula potrivită "relicvele acestei culturi"...M-am simțit uneori ca într-un ținut uitat de lume, cufundat în vis, din Germania, da. Numai că trebuie să adaug, probabil din Germania de dinaintea celui de-al doilea război mondial. În România, în localitățile pe care le-am vizitat, războiul aproape că nu a lăsat urme.Totuși, am putut observa semnele unei delăsări, dar nutresc
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
vorbit și în presa scrisă și în cărți. Cum resimțiți, în calitatea de autoare, această situație? După ce v-am citit romanul am resimțit dorința absolut legitimă de a-l vedea cît mai urgent, pe loc chiar, tradus în română... F.T.: Da, aceasta a fost și dorința celorlalți români pe care i-am cunoscut. Numai că, nevinovată cum sunt, mi-a fost dat totuși să resimt forța editurii franceze (e vorba de Gallimard n.n.). O putere care depășește cu mult dimensiunile a
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
prezentă printre aliați). Firește că am multe alte amintiri, dar pe acestea (dintre primele) le pot data cu precizie. - Care sunt rădăcinile familiei dumneavoastră? Este o familie veche și știu că o identificați în timp mult, mult de tot. - Și da, și nu. Djuvara - partea paternă a familiei - nu o pot urmări mai mult de mijlocul veacului al optsprezecelea, când primul Djuvara vine în Țările române; de fapt, se pare că au fost doi, unul în Muntenia - se numea Trandafir - și
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
s-o duc într-un sanatoriu, în străinătate. Așa-i viața! Deci, am fost crescuți după norme vechi, foarte severe, dar în același timp cu multă dragoste și fără belșug, adică n-am fost copii de bani gata, deloc, deloc. - Da, dar ați fost crescuți ca niște aristocrați ai spiritului, ai culturii. - Se transmitea ceea ce se adunase în câteva generații, asta-i clar. - Dar cum s-au pierdut? - Adică ce să se piardă? - Aceste norme vechi. - A, în țară! Cred că
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
fără îndoială i-a împrăștiat peste tot, i-a împiedicat să aibă copii, i-a omorât la Sighet sau la Canal - ci, pur și simplu nu mai au urmași; nu mai ai Văcărești, Dudești, Câmpineni. - Ați citit "Ghepardul" lui Lampedusa? - Da, splendid! - Nu este oarecum o asemănare în stingerea aristocrației românești? - Sigur! Adică o aristocrație se stinge singură când simte că nu mai are rost pe lume. Faceți o foarte bună comparație cu superbul roman al lui Lampedusa care descrie ce
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Mareșalul Antonescu, bietul, a crezut în faptul că ar fi existat o telegramă de la Stockholm în ziua aceea, cu un răspuns favorabil. Este o minciună! A existat o telegramă de la Gheorghe Duca - el negocia pentru opoziție - în care se spunea: Da, sovieticii sunt dispuși să lase un general român să treacă peste linii ca să încheie un armistițiu", dar era o cu totul altă filieră de discuții; filiera oficială, a guvernului Antonescu, prin ministrul său la Stockholm, Frederic Nanu, fusese stopată în
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
nebunie și pentru că mă săturasem de șefii mei din emigrația română. - În țară, în perioada aceea și mai ales după, a fost o permanentă stare de suspiciune, dar constat din mărturisirile multora că aceeași stare guverna chiar și în diaspora. - Da, trebuie să fie un blestem al neamului nostru - ne certăm oriunde ne-am afla! Totuși nu trebuie să exagerăm chestiunea cu suspiciunea și cu dușmănia; să nu uităm că, după revoluția din 1848 au plecat din țară trei grupări - cea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
au mutat pe alte locuri, În spatele cabinei. „He-he-he! De unde să știe el, țiganul, că nu trebuie să strănute În ceafa celui din față?” - spuse taximetristul. „Cei din generația copiilor lor vor ști” - am zis eu, cu glas de pașoptist vizionar. „Da' de unde! Poate cei din a treia ori a patra generație!” - Își dovedi omul scepticismul I-am văzut ultima oară pe cei trei la ghișeele de control al pașapoartelor. Țiganca a Încercat să se bage În fața cozii vecine celei la care
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
nici o vorbă, mi-am văzut de drum, cu un pas și mai alert. Din spate, l-am mai auzit o dată, strigând: „Tămâie, unde mergi?” Colegul lui, pe care-l evitasem apropiindu-mă de trepte În diagonală, a intervenit și el: „Da' un ban n-ai?” De data asta, i-am lăsat doar cu Întrebările. Am 49 de ani și sunt Într-o formă fizică nici foarte bună, nici foarte rea, ci pe undeva pe la mijloc. Am fost capabil să sar treptele
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]