2,171 matches
-
Dejeuner sur l’herbe făcea să i se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și sănătos. Lui Adam îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mică pe lângă Baia Interioară, era, de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec al încăperii îl constituia bazinul în sine, căptușit cu plăci de faianță albă, rotund, de o adâncime care-ți ajungea până la piept, îngropat în podea și ocupând aproape întregul spațiu al încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
murdară și, probabil, cu neputință de curățat, folosită de numeroșii locatari masculini. Baia lui Greg și Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și nu se aflau decât de o jumătate de oră în casă. Dar nu se întâmplase nimic. Un soi de pâlnie, la capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legată de aceasta. Se ridică în picioare, în biserica rece și sumbră, la fel de împâclită ca și magazinul Bowcock după pana de electricitate, și se îndreptă, laolaltă cu alte trei-patru siluete spre altarul iluminat. Pășind prudent cu tocurile ei înalte pe dalele de piatră, trecu pragul tocit spre crucifixul împodobit cu roșu și cu aur, rămânând în urmă, cu umil respect, pentru a-i lăsa pe ceilalți să intre înaintea ei. (Dar și ceilalți făcură același lucru.) Când se apropie de frumosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
austere postbelice nu au îngăduit restaurarea relicvelor depozitate acum în criptă și ignorate de părintele Bernard, care găsea că pereții erau și așa destul de încărcați, având în vedere că nu puteau fi acoperiți cu tapiserii orientale. Podeaua era pavată cu dale de piatră asortate la culoarea pereților, dispuse în desene geometrice sau motive florale stilizate. Părintele Bernard scosese covoarele moderne, discordante, aranjate de predecesorul său. Ar fi acceptat niște covoare persane, dar vremea bogaților donatori apusese. Exista doar o singură tapiserie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subite intuiții, Diane se întreba: „Oare știe cine sunt?“. (De fapt, Rozanov nu știa). John Robert o salută din cap. Diane murmură că trebuie să plece și se îndepărtă, alergând spre ușă cu pași ușori, care abia de răsunau pe dalele din piatră. Părintele Bernard îi făcu un vag semn cu mâna. Se simțea și el deconcertat. Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al fulgilor minusculi care, în aerul rece, lipsit de vânt, păreau incapabili să se decidă dacă să cadă sau să se avânte în sus. Probabil, însă, că unii fulgi cădeau totuși pe jos, pentru că marginea bazinului se albise, iar pe dalele de piatră apăreau pete și încrucișări de urme de tălpi. În timp ce preotul privea, Tom McCaffrey, dezbrăcat, gata de înot, trecu prin fața lui, aproape razant, de cealaltă parte a geamului. Tom rămase o clipă nemișcat la marginea bazinului, încordat, drept, bucurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
calculase el. Zăcea în cumpănă, imens ca o balenă, chiar pe muchea bazinului. George își spuse: „Și-a pierdut cunoștința, probabil că s-a lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul cu apă fierbine, gâlgâietoare, învăluit în aburii lăptoși. George rămase un moment uluit de brusca dispariție. Apa fierbinte îi împroșca picioarele și vaporii îi orbeau ochii. Apoi, în cavitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe zi minim veți reuși. Cu perseverență! Nu aveți perseverență? Nu-i nimic, puteți aplica programul de șase luni pentru a dobândi perseverență! Revin, NU JUDECAȚI OAMENII ȘI TRANSMITEȚI-LE IUBIRE TUTUROR! De unde credeți că i-a venit ideea celebrului Dale Carnegie cu ale sale „Secrete ale Succesului”? Mă refer la cea în care trebuie să te adresezi omului cu numele lui de botez, care se spune că ar fi cel mai plăcut sunet din lume pe care persoana și-ar
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
această "viață de dincolo de oglindă" e că reprezintă imaginea mea cea mai fidelă, azi. 24 august 2000 Octavian Paler mai 1. Ore în șir, nimeni nu trece prin această curte, izolată de stradă. Nici nu se aude vreun zgomot. Pe dalele de ciment și pe straturile de flori stăruie o liniște ușor ireală. Cu un mic efort, mă pot închipui într-o mănăstire abandonată, cu chiliile goale, sau într-o bibliotecă părăsită, unde doar eu mai privesc peticul de cer care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
într-un timp incert, apoi, cu gesturi automate, pe care mă strădui să le golesc de orice înțeles, de parcă m-aș teme să nu-mi treacă prin minte ceva neplăcut, încui ușa. Îndreptîndu-mă spre poartă, ascult cum sună pașii pe dalele de ciment. Ce-ar fi -îmi spun- ca vara aceasta să fi fost doar un vis, din care mă voi trezi într-o toamnă ploioasă, mirat că am studiat o vară întreagă niște oțetari anoști? E unul din micile jocuri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dar la Lima n-aveau nevoie de așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin absurdă arhitectului, ba chiar apăru Într-o bună zi, spre seară, cu un proiect enorm de rancho mexican cu nelipsita fereastră și cu grilajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
petrecerea asta?“, se Întreba Finita văzînd că musafirii ei continuau să stea de vorbă Într-o atmosferă de veselie. Doar premierul avusese bunul simț să plece devreme, ăștia nici măcar nu se uită cîte ceasul, aruncă mucurile de țigări pe jos, dalele mele, Dumnezeule! calcă pe mucurile de țigări, o să treacă luni de zile, Doamne Dumnezeule!, pînă o să văd din nou casa curată și majordomii... Transparentă, Finita se auzi chemată și suferi Îngrozitor fiindcă n-avea cum să scape și trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu mai apărea odată și lumea strînsă În jurul bazinului Își ținea respirația, moartă de frică, nu Îndrăznea nici măcar să se apropie. Doar Julius rămăsese Încremenit locului și putea să vadă că străinul nici nu se lovise cu capul de dalele din fundul bazinului, nici nu-și spărsese capul și nici nu pățise nimic. La Început se speriase puțintel văzînd că se oprește În partea cu apa cea mai adîncă și rămîne acolo parcă meditînd, pînă cînd păru că a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de pipi și maică-sa a rămas orfană, nu Nilda, orfan rămînea copilul dacă se electrocuta maică-sa. Era mai bine să străbată cît mai repede „vestibulul“ fără lumină, avînd grijă să nu-și scrîntească o gleznă În crăpăturile dintre dale, cîteva chiar lipseau cu totul și să străbată „vestibulul“ uitîndu-se la lumina care se vedea dincolo de ferestrele murdare, sub lumina becurilor atîrnate foarte sus, toți sînt niște oameni foarte ciudați, niciodată n-am mai văzut niște oameni ca ăștia. Intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bună de drum și ajung la o casă veche, foarte veche, de lemn și cu pereți de chirpici... Julius se trezi văzînd căsoaiele vechi din Miraflores cu ziduri Înalte și gălbejite, cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pereți de chirpici... Julius se trezi văzînd căsoaiele vechi din Miraflores cu ziduri Înalte și gălbejite, cu grilaj de lemn maro și trotuare Înguste cu dale roșcate, Întotdeauna strălucitoare și alunecoase fiindcă au fost spălate chiar atunci, cu cîteva dale lipsă și ceva mai Încolo cîteva trepte, o mică terasă cu ghivece de flori din scîndurele vopsite În verde și cîteva mușcate ofilite de-o parte și de alta a ușii duble, cu ferestre zăbrelite prin care poți băga mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a doua odaie nu era folosită, fiindcă Țanțoșa cîrpea În dormitorul ei. Arminda era la bucătărie cînd Daniel Își luă rămas-bun, fiindcă avea zi liberă. Nici Celso nu mai era acolo, ea Îl văzuse plecînd spre micul patio interior, pe dalele căruia așeza argintăria și o curăța apoi ore Întregi, terminînd treaba după ce se lăsa Întunericul. Astăzi Universo nu era obligat să vină și Țanțoșa plecase să-l ducă pe Julius la dentist, cu Mercedesul condus de Carlos. Domnul, doamna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din „Orbitor“ - în general, flu turii, acolo, sunt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imen sa incintă-cavou în care Maria rătăcește săptămâni în șir pe dale dulci de calcedonie și malachită. De fapt, am acum impresia că fiecare vis pe care mi l-a povestit în acea epocă îndepărtată în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am visat eu, independent de prezența
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
enigmă. Firește, după cum bănuiați, hoțul n-a fost altul decât Cristian Vasile, cântărețul, care își învinsese, înnebunit de dragoste și disperare, vechea lui teamă de strigoi. Intrase-n miez de noapte pe o feres truică a crema toriului, pășise pe dalele umede, se-mpiedicase de căruciorul cu care se împingeau morții în cuptor și, sub sinistra boltă de malachită sculptată, pipăise zeci de urne frumos aliniate ca să dea de cea a dragei, a neuitatei Zaraza. O strânsese la piept și-și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
transă. Barcagiul scoase capul deasupra apei. - Mă duc să aduc barca. Așteaptă-mă aici, îmi spune el în engleza lui “de baltă”. M-am îndepărtat înotând. Peștișori mulți veneau după mine cu o curiozitate nemaiîntâlnită. M-am așezat pe o dală mare de piatră care încălzea apa ca în baie. Barca s-a oprit curând în dreptul ei. Barcagiul a aruncat în apă o undiță de care legase nadă vie. Priveam atent la caracatița pe care vroia s-o atragă. Încercasem și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
nu putu să răspundă. Întrebarea amenința cu topirea lui Ashargin. Gosseyn ducea o luptă sălbatică pentru a-și păstra controlul, în vreme ce fața lui Enro lua o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
conspirativ, deși ferestrele erau luminate, se auzea muzică și pe aleea de pietriș de lîngă verandă erau parcate multe mașini. Ușa principală era deschisă, dar Sludden apăsă soneria înainte de a-și conduce grupul în hol. Acesta era grandios, pavat cu dale terrazzo și cu lambriuri din stejar, iar două coloane gemene din marmură neagră delimitau spațiul din care începea scara. O figură măruntă își scoase capul pe o ușă din dreapta. Era Gloopy. Era mai scund și mai gras decît și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]