1,962 matches
-
mai dormim ca până acum pe ideea că dacă facem câteva vizite electorale, dacă făgăduim în dreapta și în stânga, dacă avem la îndemână aparatul administrativ, vom putea avea colegiul cu noi. Nu vom mai sta inactivi tot timpul și să ne deșteptăm numai cu o lună înaintea alegerilor, propaganda electorală va trebui să se facă zilnic, nu numai în timpul campaniei electorale”. O altă critică adusă colegiului unic se referă la faptul că țărănimea nu ajunsese la maturitate politică. Prin urmare, colegiul unic
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
lucru, Încrucișându-și mâinile sub bărbie și observându-l cu luare-aminte. Știa despre obișnuința maurilor de a se Îndrepta către Mecca, dar vederea acestuia, prosternat cum să găsea În fața unui zid și adâncit Într-o litanie de neînțeles, În loc să Îi deștepte pioșenia religioasă, Îi stârni râsul. Pesemne că sclavul Îl auzise pufnind, Întrucât se Întrerupse și Îl fixa dușmănos. - Vorbește-mi despre paradisul tău, păgânule. Ce e scris În carte? Îl Întrebă Dante. Și iartă-mă că ți-am Întrerupt dialogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
precipitată, instrumentul părăsit se rostogoli pe jos, scoțând un vaiet surd. Dante Încercă să o liniștească printr-un gest. - Îl căutam pe Cecco. Îmi poți Înțelege cuvintele? Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă, când ajunse lângă ușă, se opri și Îl chemă pe Dante cu un semn, arătându-i o măsuță dintr-un colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înapoi. Celălalt nu Încercă să Îl urmeze. Rămăsese cu brațele Întinse către el, ca și când ar fi crezut că Îl strânge Încă În mâini. Deodată se dezmetici. Dante Îl văzu mișcându-și capul În jur, zăpăcit, ca și când abia s-ar fi deșteptat dintr-un vis și Îi venea greu să se orienteze. Apoi se răsuci, Întorcându-se spre Baptisteriu. Priorul Îl văzu Înaintând cu pașii săi târșâiți până sub ziduri, unde se opri, câteva momente, deschizându-și larg brațele. Rămase astfel nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și românească. Și astfeli păcătuind ei (veți vedea cine), ni răpesc limba vorbită de milioane de români, cărora ei ne înstrăinează cu totul și prin aceasta chiar ni răpesc posibilitatea unei esistențe naționale". Cumcă ei nu au schimosit, ci au deșteptat la viață limba română și cu ea simțul național și cumcă au făcut-o spre glorificarea lor personală și (fie zis de noi) eternă, asta e prea adevărat: și nu negăm, nu putem s-o negăm; cumcă însă ei ar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și ce desfigurate ar apărea ele, când acuma... sardanapaliză încă în opiniunea cea încîntată a publicului, și poate tocmai grație acelei foi a Societății umilite, pe care d-sa o blamă, și care poate tocmai din cauza umilinței sale n-a deșteptat încă ochiul ager a criticei adevărate, ce taie fără scrupul și mizericordie tot, din fibră în fibră. - Am cetit cumcă în America ar fi o fată cu două capete și că un poet ar fi compus o poezie despre ea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
moderne, au ajuns să fie stăpânii noștri și să-și bată joc de noi în ședințele acelei adunăture ce se pretinde Cameră. Am desperat de mult de a cere de la români virtutea și demnitatea străbunilor, neci credem că am putea deștepta în el simțul cetățeanului Romei; dar neci că facem aicea apel la simțăminte de cari noi nu suntem capabili, ci numai la simplul simț de demnitate și mândrie curat omenească. Într-adevăr, nu mai suntem noi meniți de a dicta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
8 septemvrie). A doua parte, cea mai întinsă a discursului ținut de d. Vîrgolici, s-a adresat întreagă elevilor, celor buni pentru a-i felicita pentru izbânda lor și a-i încuraja pe viitor, celor slabi și nepăsători, pentru a deștepta ambiția în inima lor, puindu - le înainte spectacolul camarazilor lor încoronați și premiați și arătându - le cât e de prețios acest timp al copilăriei și al tinereței, a căruia pierdere nu se poate cu nimica înlocui. - După sfârșirea discursului s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
stea două corpuri deodată; ce minune dar daca impenetrabilitatea corpului noastru moral nu cedează nici un atom al ființei sale corpului străin ce apasă asupră-ni? Noi avem toți cauza de-a mulțumi maghiarilor pentru apăsarea lor, căci ei ne-au deșteptat ca și cum ai deștepta pe-un om ce doarme lângă o prăpastie c-o lovitură de cnută. Dar să venim la obiectul nostru. E multă diferință între educațiune și cultură. Așa d. e. educațiunea străină implică spirit străin - cultura străină ba. Educațiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deodată; ce minune dar daca impenetrabilitatea corpului noastru moral nu cedează nici un atom al ființei sale corpului străin ce apasă asupră-ni? Noi avem toți cauza de-a mulțumi maghiarilor pentru apăsarea lor, căci ei ne-au deșteptat ca și cum ai deștepta pe-un om ce doarme lângă o prăpastie c-o lovitură de cnută. Dar să venim la obiectul nostru. E multă diferință între educațiune și cultură. Așa d. e. educațiunea străină implică spirit străin - cultura străină ba. Educațiunea e cultura caracterului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ale frumuseții. Operetele nu tinde să exprime nimic, ele sunt curat caricatură în personajele și costumurile sale; nici o tendință estetică. Opereta a născut din sufletul tocit și uzat a Parisianului actual, sceptic, i-a trebuit un teatru care să-i deștepte simțurile enervate. Dar el ne înfățișează spiritul îmbătrînit și ar părea natural să aibă un asemenea teatru. Cu noi însă nu este acelaș lucru. Suntem în momentul trecerei de la barbarie la civilizație și trebuie ca societăței noastre să i se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
X, călătorind c-un chelbos și c-un bărbier, hotărâră ca noaptea să păzească fieșcare cu ceasul său. Fiind ceasul întîi al bărbierului, vru să glumească cu X și-i rase capul când dormea. Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mîna-n cap să se scarpine și găsindu-l gol de păr, socoti că el este chelbosul și zise cătră bărbier: "Prostule! în loc să mă scoli pe mine, tu ai sculat pe chelbos! " X vede o casă frumoasă si
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea următoare, am retrăit în amintire toate senzațiile mele fizice din ziua precedentă. Aveam febră, dar ceea ce eu credeam că este febră era focul vieții, pasiunea de a trăi pe care mi-o deșteptase molarul acel plin cu cianură. Aceste amintiri deveniseră momente de artă rafinată pentru mine. Experiența mea contrazicea acum tot ceea ce metafizicienii secolului nostru ne-au asigurat că ar reprezenta cuvântul adevăr: că tot ceea ce este „altceva” este dăunător individului. Pentru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
clinchetul lor rapid aveau darul de a acționa asupra spiritului meu prostit de dragoste asemeni unor săgeți mici dătătoare de febră și mă făceau să înțepenesc de dorința idioată de a-i cădea la picioare. Mai încolo, când m-am deșteptat și mi-a trecut euforia, am devenit mai senzual. În aceste prime momente m-am aflat într-o stare de îndrăgostit curtenitor, tânjind doar la sentimentul pur, căci eram investit din plin cu toate materialele necesare dragostei, probabil din născare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
femei? Tot felul de femei? Trebuie să dorm cu încă paisprezece în cameră. Și trebuie să merg pe jos până în oraș pentru că Surorile nu vor să ne dea bani de autobuz. Vor să vă țină acolo? Măicuțele nu-s foarte deștepte, mi-a spus. Nu era în stare să stea acolo și să facă tot felul de treburi mărunte și plictisitoare, așa că o ștergea în oraș. Era genul rebel. Dar oasele îi ieșeau prin piele, dinții îi erau încălecați, vălul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost mutată, cu leagăn cu tot, în camera, după toate aparențele, neinfectată de microbi, pe care o împărțeam cu fratele meu mai mare, Seymour. Eu aveam pe atunci cincisprezece ani, iar Seymour șaptesprezece. Pe la orele două din noapte m-au deșteptat din somn țipetele noii noastre colege de cameră. Câteva minute am rămas nemișcat în pat, într-o atitudine neutră, ascultând gălăgia, până ce l-am auzit, sau mai curând l-am simțit, pe Seymour foindu-se în patul alăturat. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o noapte, Seymour, îmbrăcat în pijamaua lui galbenă și foarte emoționat, m-a deșteptat dintr-un somn adânc. Avea zugrăvit pe chip ceea ce fratele nostru Walt numea „expresia lui de evrika“ și voia să-mi comunice că înțelesese, în sfârșit, de ce Hristos a spus că nu trebuie să consideri pe nimeni că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te umple de cer și soare (ei spun la asta "fericire", nu-i așa, Floarea-Soarelui ?!), ba mai au și ochii așa cum e cerul, s-or fi născut în Cer și Tatăl lor chiar o fi acolo, în Cer, mai știi ?!" "Deșteaptă mai ești, îi răspunse spinul. Ha, ha ! De asta te culeg și pe tine, te pun în apa de deasupra soarelui ăluia mic de-i zic "foc" și pe urmă beau apa... ei spun că așa se fac mai deștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ochii femeii, fixînd-o: S-ar părea că numai regimul s-a schimbat... Proștii au rămas aceiași, fii sigur! i-a întors-o femeia, fierbînd. Numai că cei ajunși la putere se bat cu pumnul în piept că vor să-i deștepte, dar abia așteaptă momentul să-i ia în batjocură și să-i pună să muncească pentru ei. Asta vreau să i-o spun și domnului profesor, de-aceea am să stau să-l aștept. Da, dar afară, la poartă arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și gura lacomă, senzuală, întredeschisă. Revăzu buzele roșii, umede, ale lui John Robert și ochii lui injectați, cruzi, scăpărând de inteligență. În același timp, George deveni conștient de cumplita durere de cap care-l chinuia din momentul în care se deșteptase. Își simțea parcă și fața zgâriată. Probabil că se îmbătase criță cu o noapte înainte. Încercă să-și amintească, dar nu izbuti. John Robert se întorcea. Oh, Dumnezeule, oh, Dumnezeule! George hotărî că singurul lucru de care avea acum nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
basma curată. Se bucură de popularitate pentru că oamenilor le plac monștrii. Hitler, Napoleon... Care a fost cel mai îndrăgit dintre regii noștri? Henric al VIII-lea. Dacă George ar da într-adevăr de necaz, s-ar putea să se mai deștepte la realitate. Sau dacă toată lumea s-ar uni împotriva lui și ar face ceva, altceva decât să-și satisfacă meschinăria prin bârfe. Cred că George ar trebui să fie linșat. Și într-o bună zi va fi linșat, dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lor avea o notă ușuratică și dură totodată. Diane învăță un limbaj nou, un nou gen de persiflare care constituia modul lor obișnuit de a comunica. Și învățând-o ce înseamnă ironia, George putea pretinde pe drept cuvânt că-i „deșteptase inteligența“. O bucată de vreme, cu toate că vizitele lui erau sporadice și capricioase, ușurința și calmul relațiilor dintre ei o făcură pe Diane să nutrească visul unei „vieți adevărate“ alături de George. Poate că timpul avea să transforme legătura dintre ei, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se trezea acum în fiecare dimineață, constatând că nu se afla sus, în propriul lui pat, ci la parter, pe canapeaua lată din salon, unde dormise noapte de noapte de când plecase Stella sau se internase în spital, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
public. Își depozitase aici și câteva obiecte, printre care niște ornamente și un tablou. Bucătăria căpătase un aspect haotic, bucătăria unui holtei. George avea senzația că se instalase sau campase, ca pe vremuri, în acele „camere de închiriat mobilate“. Se deștepta de fiecare dată cu sentimentul că se află într-un loc străin. Dar era conștient și de prezența Stellei, de lumea Stellei, de existența ei; conștiința, gândurile ei persistau. Doamne, cât era de vie! În timp ce zăcea întins, pândind glasurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încrețea nasul. Dacă l-ar fi găsit pe George îngropat, cu siguranță că l-ar fi dezgropat cu labele. Când Zet văzuse poarta casei, începuse să alerge spre ea, dar rămăsese uimit de gestul asemănător al lui George. Gestul îi deșteptase un vechi simțământ că George era primejdios pentru Adam. Așa încât îl mârâise (ceea ce iarăși i se întâmpla foarte rar) și apoi, satisfăcut de asemenea performanță, o luase la fugă cât îl țineau picioarele, îndărăt spre stăpânul lui. Adam, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]