27,663 matches
-
contemporan cu Eminescu, iar noi avem, grație lui Constantin Țoiu șansa unică de a vedea un extraordinar portret în mișcare al marelui poet. Constantin Țoiu este, fără îndoială, unul dintre cei mai cultivați prozatori români din literatura română a ultimelor decenii. Memorii din cînd în cînd, primul volum dintr-o proiectată serie confesivă, este o carte impecabilă din punct de vedere stilistic. Ea dă măsura rafinamentului cultural al unui intelectual crescut la școala valorilor interbelice, pentru care literatura este mai mult
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
românesc. În perioada războiului lucrează ca redactor la Gazeta Transilvaniei din Brașov, colaborînd în paralel și la publicații precum Gândirea, Revista Fundațiilor Regale, Universul literar, Cuvîntul literar, Luceafărul, Ardealul. În anii 1945-1946 predă la Școala Normală din Năsăud. Dar, în deceniile postbelice, traseul i s-a frînt. De la Năsăud, Brașov și București (unde și-a făcut studiile universitare) a ajuns în detenție politică pentru patru ani (ca fost membru al PNȚ e trimis la muncă silnică, pe șantierul-penitenciar Onești Baraj), apoi
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
momentul ’40, însă resuscitat, din motive lesne de înțeles, în contextualizare epocală. Desigur, cărții i se cuvin recunoscute meritele unei minuțioase restituiri istorice, ale unei profuziuni de date, precizări, rectificări, completări, îndreptări etc. legate de viața literară în speță a deceniului cinci, foarte utile și pe care nu le-am putea expedia de plano la rubrica „istoriei literare mărunte”, așa cum consideră un comentator. E doar un zbor la mică altitudine, necesar pentru a se înregistra toate particularitățile terenului. Dar cercetarea se
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
confort sufletesc și nu numai, efectuarea unui bilanț al celui tocmai cu turbat tărăboi târnosit în Tartarul tiribombelor. De la asemenea tradiționale exerciții pornind, pe care sondajele le cristalizează în procente, mai ample forări în trecut te pot întoarce cu un deceniu și chiar mai bine în urmă, fie cu efectul salutar al unei băi purificatoare, fie cu acela al descinderii în puțuri adânci, unde însăși componența aerului se modifică, până la primejdie. Lectura, în ultimele împurpurate amurguri ale lui 2003 a Jurnalului
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
era ea. Dura lex, sed lex! devenise concepție. Legea nu putea fi ignorată decât dacă era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european. Ei bine, aborgarea legii Oppia, aplicată sever timp de două decenii, s-a obținut după un adevărat spectacol oratoric susținut în contradictoriu de Cato cel Bătrân și Valerius Potitus. Totul ar putea fi o lecție pentru legiuitorii noștri de astăzi, care ignoră tot ce s-a întâmplat înaintea lor. Pierderea e
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
este! În definitiv niciodată, nici azi, nici între războaie, nici pe vremea lui Eminescu, tirajul publicațiilor culturale și uneori acela al ziarelor nu era fabulos. Convorbirile literare au debutat în 1867 cu 300 (trei sute) de exemplare și au ajuns, un deceniu mai tîrziu, la 800 (opt sute). Timpul la care scria Eminescu avea sub 1000 (una mie) de exemplare. Și chiar dacă nu existau televiziuni, opinia publică informată și care decidea de valoarea mesajelor culturale era incomparabil mai mică decît aceea care respira
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
această remarcă, mărturia doamnei Catherine Durandin rămâne, după părerea mea, foarte prețioasă. Cartea se află sub semnul a ceea ce istoriografia franceză numește “le regard de l’autre”, privire care s-a exercitat asupra orașului, în cazul autoarei, timp de trei decenii. În 1971, ea a călătorit la București pentru prima oară, ca tânără studentă pariziană și, de atunci, întreaga sa carieră intelectuală este legată de capitala noastră al cărei farmec și detalii semnificative a știut să le perceapă cu multă comprehensiune
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
evocare a lui Mihai Pascu, fostul nostru coleg de redacție, prilejuită, vai, de moartea lui. Evocarea e semnată I(on) B(ogdan) L(efter): “S-a stins din viață Mihai Pascu, secretar de redacție al României literare în ultimele trei decenii, multă vreme sub comanda lui Roger Cîmpeanu, apoi singur, după ce colegul lui mai vîrstnic se îmbolnăvise grav. I-am cunoscut pe amîndoi în anii’80, cînd am fost colaborator frecvent (într-o vreme - săptămînal) al revistei. Mihai Pascu era un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13274_a_14599]
-
ro). Bifatul e periculos în măsura în care substituie acțiuni mai substanțiale: „Acest stil de a bifa acțiuni de cercetare și tehnologizare, pentru care s-au primit bani de la buget, bani colectați de la firmele particulare, m-a catapultat înapoi cu cel puțin un deceniu” (Computerworld Romania, 13, 1996); „bineînțeles că Bucureștiul are nevoie de o sărbatoare de acest gen, dar nu făcută doar ca să se bifeze câteva puncte la capitolul imagine” (miculparis.ro); „trebuie schimbări și inițiative de esență și nu bifări ale unor
Bifarea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13241_a_14566]
-
avea, în această ipostază, nu un suflet candriu de papugiu, ci unul de capitalist. Aș proceda asemenea celor care exploatează zăcămintele de uraniu (nu spun aur, ca să nu remitologizez subiectul). Întâi aș prospecta terenul. Am experiență în direcția asta, pentru că decenii la rând am susținut rubrici de “poșta redacției” în diverse publicații. În momentele de vârf (1981-1982 la SLAST, 1992-1993 la Zig-Zag) primeam și câte o mie de plicuri cu manuscrise pe săptămână, astfel încât mă specializasem, mai mult chiar decât în
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
Tudorel Urian În masiva și foarte incitanta sa carte Lumea criticului (Editura Fundației Culturale Române, 2000), Gabriel Dimisianu a inclus, pe lîngă studiile critice publicate în ultimii ani și o amplă secțiune de portrete și evocări ale unor scriitori din deceniile șase și șapte ale secolului XX, mulți dintre ei uitați astăzi. Dacă despre stilul critic al lui Gabriel Dimisianu (model de precizie și echilibru, care și-a făcut din fidelitatea lecturii principala carte de vizită) nu mai sunt multe de
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați în diverse structuri de conducere) nu erau toți
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Rodica Zafiu Derivarea regresiva (despre care s-a scris mult în ultimele decenii, cel mai constant cercetător al fenomenului fiind profesorul Th. Hristea) e productivă în mai toate registrele limbii române. Formele scurte provenite din verbe sînt adesea preferate derivatelor cu sufixe și prefixe sau împrumuturilor adaptate, mai lungi și mai greoaie. În
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
Al. Săndulescu Nu s-ar putea zice că rafturile bibliotecilor noastre sunt pline de instrumente de lucru, dicționare, enciclopedii, cataloage, bibliografii. Acestea se elaborează, în genere, cu dificultate, cerând uneori decenii de documentare și de sistematizare a materiei. Ele presupun o muncă uriașă, care poate fi efectuată în mod ideal numai de către echipe de specialiști, și ei îndelung exersați. operele individuale, destul de rare, constituie o excepție. De aceea ne bucură când
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
procesul Ceaușeștilor va putea fi reconstituit și fără ajutorul Justiției. Cît despre faptul că aceștia n-au fost judecați într-un proces normal, cei doi au “beneficiat” de serviciile une justiții subordonate politic antrenate în acest scop timp de patru decenii de totalitarism. Într-un fel, Ceaușeștii și-au pregătit procesul, impunînd Justiției să se supună comenzii politice, în nenumărate procese transformate în mascarade judiciare în ultimii ani ai totalitarismului de familie din România. Cronicarul e de acord cu cei care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
o putem pune în ecuație decât cu îndrăznelile celor douăzeci-treizeci de ani pe care îi avea înflăcăratul autor de manifeste de pe vremea revistelor “75 H.P.”, “Punct”, “Integral” sau “unu”, adică în perioada aproape incredibil de bogată în inițiative novatoare a deceniilor doi și trei din secolul trecut. O recapitulare oricât de rapidă a parcursului său de scriitor devine expresivă tocmai pentru această stare de permanentă ebuliție spirituală, de căutări febrile, de lansări de punți și antene spre o Europă cu care
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine însușită, cu legături ferme prin diverse loje și cu proiecte pe jumătate romantice, pe jumătate politice
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
din bugetul pe 2003 banii necesari „Europei libere” în cîteva din țările pe cale să devină membre ale UE a fost aceea că evoluțiile democratice din aceste țări nu mai justifică existența unui post de radio care a emis vreme de decenii pentru ascultători de dincolo de cortina de fier. Argument solid, fără discuție. În principiu, cu o presă și cu o mass-media internă liberă, aceste țări nu mai au nevoie de „Europa liberă”. România, Bulgaria sau țările baltice n-au de ce să
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
Pe coperta cărții Scutul lui Perseu. Nicolae Manolescu între oglinzi paralele și-au dat întîlnire primele două pagini ale „României literare”. Directorul revistei (personajul) și titularul rubricii Contrafort (autorul), magistrul și mai tînărul său discipol, doi prieteni care în ultimul deceniu au purtat împreună (mai) toate bătăliile literare și nu numai. Cît de credibil este Mircea Mihăieș atunci cînd scrie despre Nicolae Manolescu, iar eu cînd scriu despre amîndoi? Aș putea eu să scriu despre această carte că e proastă? Dacă
Afinități elective by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13337_a_14662]
-
regentul a reușit să facă din Ungaria cel mai rău format și cel mai puțin reformat dintre statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, prezidând peste unul dintre sistemele politice rarisime ale secolului XX: restaurația monarhică [...] Evenimentul cel mai detestabil al primului deceniu horthyst a fost Teroarea Albă din anii ’20, șcândț a fost folosită tortura, a fost reintrodusă biciuirea publică și au apărut asasinatele politice mușamalizate.” 2 Dar această unilateralizare a culpabilizărilor nu e singurul reproș de care e pasibilă cartea d-
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
valoare a farmecului desuet al arhaismelor, sensibilitatea sa cu totul specială în fața imaginilor cu substrat paseist și, pe de altă parte, dragostea scriitorului pentru București, orașul în care s-a născut și la a cărui dinamică de dezvoltare din ultimele decenii a fost martor. Dan C. Mihăilescu este (alături de Alexandru George, Stefan Cazimir, Barbu Brezianu, Alexandru Paleologu și încă alți cîțiva) unul dintre puținii scriitori de astăzi care, plimbîndu-se pe străzile Bucureștiului are în minte întreaga lor istorie mai mult sau
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
Osip Mandelștam și a celorlalți mari artiști, despre mizeria individuală și cea generală, despre Moscova și despre provincie, despre regimul de detenție și despre regimul de libertate, pe scurt, despre tot ceea ce poate da o imagine cât mai completă a deceniului patru. Este o carte-frescă, ce atestă o putere de cuprindere și un talent pe care unii l-au comparat cu Soljenițîn (chiar în defavoarea acestuia). Fidelitatea cu care scriitoarea redă fiecare episod (ele nu au o succesiune cronologică strictă), trădează frica
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
Debord, o adevărată platformă teoretică pentru revoltele studențești șaizecioptiste. (În același an apărea și Tratatul despre bunele maniere spre folosința tinerelor generații, sub semnătura celuilalt papă al situaționismului, Raoul Vaneigem.) Ediția română cuprinde și Comentarii la societatea spectacolului, redactate două decenii mai târziu, precum și o prefață (scurtă, dar cu tonul just) a lui Radu Stoenescu. Având în ereditate Mișcarea Lettristă a lui Isidore Isou, fondată în 1946, ori, mai pregnant, Internaționala Lettristă, desprinsă ulterior de Isou, Guy Debord va participa în
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
altfel și textul-cheie al evenimentului, Raport despre construcția de situații și despre condițiile organizării și acțiunii tendinței situaționiste internaționale. Devine apoi directorul revistei mișcării, semnează texte și filme doctrinare și se manifestă ca lider de opinie și de conștiință în deceniile 7 și 8. În noiembrie 1994, grav bolnav, se sinucide. Au trecut aproape patru decenii, iar Societatea spectacolului a cunoscut nenumărate ediții, comentarii și traduceri. Cu toate acestea, după mărturisirile autorului ei, în tot acest timp nu a schimbat nici măcar
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
acțiunii tendinței situaționiste internaționale. Devine apoi directorul revistei mișcării, semnează texte și filme doctrinare și se manifestă ca lider de opinie și de conștiință în deceniile 7 și 8. În noiembrie 1994, grav bolnav, se sinucide. Au trecut aproape patru decenii, iar Societatea spectacolului a cunoscut nenumărate ediții, comentarii și traduceri. Cu toate acestea, după mărturisirile autorului ei, în tot acest timp nu a schimbat nici măcar un cuvânt din cuprinsul ei. Cele 221 de teze, grupate în nouă secțiuni, demontează mecanismele
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]