851 matches
-
Instituirea forței destabilizante a seducției, ca și a unor reguli care să facă din limbaj un ritual, sunt două dintre dezideratele filosofului francez, la fel cum considerarea ideii de semnificat transcendental ca o construcție substituibilă a minții noastre și introducerea deconstrucției sunt demersuri deriddariene care impun o altă perspectivă scriiturii. În încercarea de a descoperi o serie de operații mai mult sau mai puțin manifeste care îi constituie discursul și îl determină să fie considerat "postmodern", am desprins un număr de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursive care au format o parte din discursivitatea postmodernă. În acest sens, importanța tel-quel-ismului pentru postmodernismul francez este evidențiată, la fel ca și o seamă de teme deja comune postmodernismului în general (precum moartea autorului, scriitura ca eveniment, practică, putere, deconstrucție etc.). Reflecțiile pe marginea acestor subiecte au ținut cont, pe lângă teoriile realizate de reprezentanții grupului Tel-Quel, de contribuțiile hotărâtoare ale lui Barthes, Derrida și Foucault, și au contribuit la schițarea unor aliniamente generale ce se răgăsesc în mod constant în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursul tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. În termenii unui procedeu discursiv, seducția a putut fi astfel comparată cu deconstrucția derridariană, accentuându-se și mecanismele sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate retoricii contemporane a determinat analiza acestui concept în raport cu datele acestei discipline și cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi lipsită de fundament și de centru, aceasta își asumă, de asemenea, și riscuri, cum ar fi posibilitatea transformării acestor discursuri în unele asemănătoare celor deconstruite sau crearea altor concepte tari, în pofida dorinței de a le anihila. Acest pericol al deconstrucției ne-a condus la întrebarea sub semnul căreia încheiem acest studiu: este filosofia postmodernă o filosofie autofagă?580 Cu alte cuvinte, se hrănește ea din propriile discursuri și constructe teoretice pe care le alcătuiește, în majoritatea cazurilor, prin critica și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dincolo de modul de producție, de circulație și de schimb economic) începem să ne punem problema finalității sensului obiectului, al statutului său de mesaj și de semn". 63 Steven Best, Douglas Kellner, Postmodern Theory. Critical Interrogations, p. 21. 64 Pentru problematica deconstrucției, a se consulta, de exemplu, Christopher Norris, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982, Christopher Norris, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997, Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce conține și disputa Derrida Searle, care are drept temă proiectul performativului la Austin. 292 Rorty (A se vedea Richard Rorty, Pragmatism și filosofie post-nietzscheană. Eseuri filosofice 2, pp. 172-191) comentează disputa Derrida Searle, amintind poziția acestuia din urmă în ceea ce privește deconstrucția. Astfel, Searle respinge ideea conform căreia proiectul deconstructivist ar fi ceva absolut nou și important în filosofie. Din punctul său de vedere, el este doar o variantă a antifundaționalismului. Ceea ce ar avea în comun filosofia lui Derrida și concepția antifundaționaliștilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe care Benjamin le descrie. Deși capi tolele par a proceda mai degrabă analitic, abia excursurile ilustrative le circumscriu, de fapt, mizele importante. La Benjamin, conceptul de „experiență“ este plurivalent. El se resemnifică în funcție de intenția teoretică a discursului. Fie ca deconstrucție a pozitivității tradiției (Erfahrung), fie ca nume dat unității metafizice a cunoașterii (Programm einer kommenden Philosophie) sau ca „rezultat al muncii“ (Ertrag der Arbeit, în Das Passagen-Werk), „experiența“ este, sintetic, „ein Artikulationsbegriff, vobei Artikulation im doppelten Sinne als Verknüpfung und
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
telor, neintențională, care le salvează prin cunoaștere: „Die Melancholie verrät die Welt um des Wissens willen. Aber ihre ausdauernde Versunkenheit nimmt die toten Dinge in ihre Kon templation auf, um sie zu retten.“ Fidelitatea față de lucru este, în privirea melancolică, deconstrucția lucrului respectiv, reflecția asupra caracterului de ruină al ruinii și, astfel, salvarea carac terului său trecător. Viața pe care o sesizează privirea me lan colicului nu este o plenitudine ideală, ci constituie tocmai ca rac terul muritor, decă zut al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de reluarea problemei ima ginii dialectice în manuscrisele din jurul tezelor despre con ceptul de istorie (Über den Begriff der Geschichte, 1940). Posibilitatea actului revoluționar, voi încerca să arăt în capitolul al doilea, stă tocmai în spargerea continuității istorice sau în deconstrucția ideologiilor totalizatoare ale uitării. Imaginea dialectică este modul în care faptul istoric poate fi conceput teoretic din perspectiva răscumpărării mesianice a trecutului, înțeles ca „tradiție a celor oprimați“ și condamnați la uitare. „Epistemologia“ lui Benjamin este explicitată, cum voi încerca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca și a conceptului abstract care îl „eternizează“ în lumea „esențelor“, ambele în vederea eliberării memoriei colective cuprinse în materialitatea acestuia: sumar, astfel ar putea fi formulată miza reevaluării definiției experienței. Mai multe scenarii, dintre care cel
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
găsită, cred, miza principală a „corectivului“ teologic pe care Benjamin îl aduce politicului: în faptul că istoria nu are consistența pe care o poate conferi un katechon, ci se află, sub cenzura radicală a transcendenței, într o con tinuă disoluție (deconstrucție, cum o va numi Derrida). Politicul ca acțiune sau decizie este marcat de aceeași tensiune care marca, după cum am încercat să arăt, istoria ca atare: doar ca ruină, el face posibil gestul mesianic, al așteptării lui Mesia. Încerc să regăsesc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cum am încercat să arăt deja în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urmă nu reprezintă o referință a conceptului de „experiență ur bană“, ci o condensare a unor raporturi între componentele conceptuale, o figură aparentă survenită ca simplu gest unificator al unei chemări mesianice, al unei priviri aruncate lucrurilor și al unei deconstrucții a ideologiei progresului istoric. Flaneurul este o modalitate de fixare a unei lumi (cea a marelui oraș) în mo mentul unei disoluții nevăzute, dar mereu prezente. Fenome nologia acestui personaj, în felul care va fi ea încercată mai jos, reprezintă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privire ilustrativă“ (illustratives Sehen). Ea presupune tocmai transformarea reveriei în text explicativ al lumii, a obiectului în urmă și proiectarea realității într-un univers fantasmatic, din care flaneurul însuși face parte. Astfel, construcția perceptivă a orașului presupune în primul rând deconstrucția sa: reperele și traseele sale cotidiene, aflate sub semnul unei rațiuni de ordin tehnic, devin prin flaneur personaje ale unei alegorii. Lectura modelează percepția, articolul de ziar capătă consistența evenimentului pe care îl relatează. Personajele străzii devin pentru flaneur întruchipări
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ale unei alegorii. Lectura modelează percepția, articolul de ziar capătă consistența evenimentului pe care îl relatează. Personajele străzii devin pentru flaneur întruchipări multiple ale propriei ființe, fiind în același timp urme ale lumii care îl înconjoară. În mod radical însă, deconstrucția se realizează prin exercițiul memoriei (anamnestische Rausch). Aceasta înlesnește accesul către genius loci, către memoria colectivă în care capătă chip și formă semnificația originară a spațiului în care flaneurul locuiește: „Den Flanierenden leitet die Straße in eine entschwundene Zeit.“ Ia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
devin alegorii înghețate în forma expunerii mărfurilor. În Zentralpark (1939), Benjamin citește în Baudelaire intenția de a face vizibilă aura proprie mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Flaneurul ia în posesie marfa și, în același timp, o pune în perspectivă, lăsându-se stăpânit de aceasta. Relația cu mecanismul economic al orașului este esențial vizuală și, în acest fel, fantasmatică. La fel ca mulțimea, marfa este supusă unei deconstrucții care îi dă, în final, un chip fantomatic. Privirea flaneurului este cea care sesizează lucrurile ca imagine dialectică și le scoate din relațiile solidificate ale cotidianului tehnic. Funcția deconstructivă a flaneurului se determină însă mai clar prin momentul teologic al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
a acestui personaj este nede ter minată, după cum arătam mai sus. Ea se exercită indirect, prin pedagogia unei priviri care deconstruiește formele cul tu rale sau so ciale înghețate ale secolului al XIX-lea. În cele ce ur mează, această deconstrucție va fi pusă în discuție ca gest teologic, în înțelesul pe care am încercat să-l dau termenului în capitolul 2. În recenzia din 1929 la cartea lui F. Hessel, Spazieren in Berlin, Benjamin notează: „Als Einheimischer zum Bild einer
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și posibile, ale spațiului urban, aproximarea infinită a vieții care se dezvoltă între limitele sale, și nu esența sau nota sa caracteristică. Ceea ce este orașul e revelat ca fantasmă în interiorul experienței urbane. Conturarea unei fizionomii a orașului presupune de fapt deconstrucția formulelor sale impersonale și eliberarea câmpului de posibilități pe care memoria le înscrie în clădiri, străzi sau tipologii umane. Monada lui Benjamin este istorică și, în acest fel, o expresie mesianică. Una dintre reprezentările ei cel mai des întâlnite este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
perspectivă memorialistică, opusă „propensiunii moderne pentru amnezie“, cum numește Gilloch orientarea spre viitor a privirii istorice; o perspectivă dialectică, prin care prezentul și trecutul sunt așezate în tensiunea infinită a unei clipe. 4.1.1. Dimensiunea politică a experienței urbane Deconstrucția clipei prezente în vederea eliberării po ten ția lităților primejduite ale trecutului are, într-un prim mo ment, o semnificație politică. Este vorba de înțelegerea orașului ca loc al conflictului: „Benjamin’s writings constitute an account of historyas-catastrophe, a vision which
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Moskau selber lernt man Berlin von Moskau aus sehen.“ Experiența urbană funda mentală pare a fi, din această perspectivă, aceea a ne-iden tității orașului cu sine însuși, a rolului constitutiv pe care îl joacă marginalitatea și, în ultimă instanță, a deconstrucției mecanismelor tehnice, funcționaliste ale urbanului în scopul eliberării mitologiei sale constitutive. Benjamin percepe orașul ca experiență care este în același timp experiență a crizei: disoluție, pietrificare pe de o parte, amenințare pe de alta. Se poate spune chiar că experiența
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ideal, un oraș alternativ în raport cu cel al realității sumbre din anii ’30, ci același oraș, „venit în fire“, privit dincolo de reprezentările sale dominante, ocupat de spirite și marcat de răscrucile posibilităților sale. Caracterul mimetic bazat pe recunoașterea și colportajul similitudinilor, deconstrucția reprezentărilor reificatoare și, deopotrivă, rolul recuperator al memoriei fac din jocul copilului o modalitate privilegiată a experienței urbane. Ea poate fi regăsită mai târziu, în cazul flaneurului, al peticarului (Lumpensammler ul) sau al colecționarului, într-o formulă complexă, aflată sub
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pragului dintre cele două registre „ontologice“. Berliner Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al experienței urbane, cel al memoriei, se desfășoară ca modalitate de cunoaștere (gestul epistemologic), ca așezare în dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor ideologice ale prezentului „învingătorilor“ (gestul politic). Imaginile dialectice ale Berlinului începutului de secol XX permit această triplă lectură, iar experiența urbană își găsește astfel, în Copilărie berlineză..., o ilustrare privilegiată. Figura copilului, aflat în descoperirea lumii orașului, întreține
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
divinizare oarbă a viitorului, nici ca „muzeificare“ istoristă a trecutului, ci ca responsabilitate față de tradiție a prezentului-acum (Jetztzeit), saturat de semnificație“. Conceptul de „experiență“ se defi nește, acum, ca salvare a trecutului amenințat de uitare și, con comi tent, ca deconstrucție a instanțelor totalizatoare ale prezentului: ideo logia progresului, presiunea culturală a noului sau raționalitatea tehnică prin care spațiul urban devine un spațiu in strumentalizat, funcțional. Tezele de filozofie a istoriei, în lec tura teologico-politică pe care o propun, reprezintă o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]