1,009 matches
-
multor armate și de asemenea în ceea ce privește operațiunile aeropurtate. Forțele britanice din Armata a 8-a au debarcat în „călcâiul” Italiei pe 3 septembrie 1943 în cadrul Operațiunii Baytown. Guvernul italian a capitulat pe 8 septembrie, dar forțele germane se pregătiseră de defensivă neluând în calcul participarea italienilor. A doua zi, Armata a 5-a americană au debarcat la Salerno, unde au întâmpinat o rezistență puternică a germanilor, iar forțele britanice au debarcat la Taranto, unde nu au întâlnit practic nicio rezistență. Aliații
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
acoperirea aeriană asigurată de avioanele decolate de pe aeroporturile din Sicilia. Înaintarea aliaților spre nord a fost încetinită treptat de relieful dificil (o succesiune de râuri repezi, care separau înălțimi poziționate în unghi drept față de direcția de înaintare), care favoriza organizarea defensivei germane. La începutul lunii octombrie, Adolf Hitler a fost convins de mareșalul Kesselring, comandantul trupelor din Italia, că frontul din peninsulă trebuie stabilizat cât mai departe cu putință de granițele Reichului. Această sarcină era ușurată de relieful Italiei centrale, care
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
La începutul lunii octombrie, Adolf Hitler a fost convins de mareșalul Kesselring, comandantul trupelor din Italia, că frontul din peninsulă trebuie stabilizat cât mai departe cu putință de granițele Reichului. Această sarcină era ușurată de relieful Italiei centrale, care favoriza defensiva, iar oprirea avansării aliaților îi împiedica să cucerească aeroporturile peninsulei, de pe care se puteau lansa raiduri de bombardament împotriva Germaniei. În plus, mareșalul Kesselring l-a convins pe Hitler că Italia reprezenta pentru Aliați o rampă importantă de lansare a
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
defensivă se întindea de la aproximativ 15 km nord de Pisa, de-a lungul crestelor Apeninilor între Florența și Bolonia și atingea malurile Adriaticii la sud de Rimini. În timpul luptelor pentru cucerirea Liniei Gotive, ofensiva de pe 25 august 1944 a străpuns defensiva germană atât în sectorul american cât și în cel britanic. Churchill sperase ca spargerea frontului german în toamna anului 1944 putea sădeschidă drumul trupelor aliate prin „Poarta Ljubianei” spre Viena și Ungaria. O asemenea ofensivă ar fi contrabalansat succesele Armatei
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
ofensive”, în așteptarea schimbării condițiilor meteorologice în timpul primăverii. În februarie 1945 a fost declanșată „Operațiunea Encore” în timpul căreia Corpul al 4-lea SUA (din care făceau parte Corpul expediționar brazilian și Divizia a 10-a vânători de munte) a străpuns defensiva germană din Apenini pentru a face joncțiunea cu Corpul al 2-lea SUA din flancul lor drept. Această ofensivă i-a alungat pe germani de pe pozițiile înalte de pe Monte Castello, Monte Belvedere și Castelnuovo, lipsindu-i pe nemți de pozițiile
Campania din Italia (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/312011_a_313340]
-
-a SS estone și ale Regimentului al 200-lea finlandez plus elemente ale poliției militare germane și de securitate estonă. KG Wagner a fost respins rapid spre Tartu, care era deja în mâinile sovieticilor. KG Wagner s-a poziționat în defensivă pe linia râului Emajõgi River, fiind întărită de unitățile nou sosite din Germania din „563.Volksgrenadier-Division”. Pe 14 sepetembrie, Fronturile I, II și III Baltice sovietice au lansat o ofensivă de proporți având ca obiecti cucerirea orașului Riga și izolarea
Bătălia de pe linia Tannenberg () [Corola-website/Science/312031_a_313360]
-
Lilienbach. Aici, după o pregătire de artilerie puternică, infanteria sovietică a lansat un atac sprijinit de forțe importante blindate. În ciuda îndârjirii cu care au luptat, germanii au fost împinși înapoi, sovieticii au reușit să străpungă liniile inamice, prin spărtura din defensivă fiind aruncate în atac blindatele sovietice care așteptau în rezervă. Govorov a ordonat oamenilor săi să stabilească cel puțin un cap de pod puternic peste râul Narva. În ciuda unor contraatacuri ale tancurilor germane, capul de pod sovietic a fost menținut
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
26 iulie, Armata Roșie a intrat victorioasă în orașul Narva. În vreme ce sovieticii pretindeau că au obținut o victorie, germanii se lăudau că au reușit să reziste timp de mai multe luni în ciuda disproporției uriașe dintre forțele atacatoare și cele din defensivă. Alte unități militare
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
Italia-Bulgaria), anticipând o ofensivă combinată italo-bulgară. Planul punea accent pe lupta de apărare a Epirului, cu o retragere graduală pe linia râului Arachthos-Metsovon-râul Aliakmon-Muntele Vermion, cu păstrarea posibilității unei ofensive limitate în Macedonia apuseană. Au fost concepute două variante ale defensivei din Epir, „IBa” - apărarea pe linia frontierei - și „IBb” - apărarea pe o linie mai retrasă. Alegerea variantei optime a fost lăsate la latitudinea comandantului local, generalul maior Charalambos Katsimitros. Un factor important al succesului defensivei s-a dovedit a fi
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
fost concepute două variante ale defensivei din Epir, „IBa” - apărarea pe linia frontierei - și „IBb” - apărarea pe o linie mai retrasă. Alegerea variantei optime a fost lăsate la latitudinea comandantului local, generalul maior Charalambos Katsimitros. Un factor important al succesului defensivei s-a dovedit a fi obținerea de către serviciile de spionaj a unor informații despre cea mai probabilă dată de declanșare a atacului italian. În zona principală de atac al italienilor erau mobilizate următoarele trupe grecești: în Epir - Divizia a 8
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
din diferitele insule grecești au fost abandonate. Mussolini, înfuriat de eșecul ofensivei, a schimbat comandanții italieni, înlocuindu-l pe 9 noiembrie pe Pasca cu Ubaldo Soddu. Imediat după sosirea lui Soddu pe front, acesta a ordonat trecerea trupelor italiene în defensivă. Invazia italiană se dovedise un eșec. Trupele elene de rezervă au început să sosească pe front la începutul lunii noiembrie, în vreme ce inactivitatea bulgarilor le-a permis grecilor să transfere majoritatea diviziilor de la granița bulgaro-greacă pe frontul albanez. Această redispunere a
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
de altă parte, italienii erau mai puternici la capitolul artilerie și mortiere și se bucurau de superioritate aeriană totală, pe care de altfel nu au reușit să o fructifice. Motivația puternică a luptătorilor eleni, terenul foarte accidentat, care le favoriza defensiva, au jucat un rol important în eșecul campaniei italiene. Eșecul italian a fost consemnat la strategic, atât la nivelul lui Mussolini, cât și al Marelui Cartier General. La aproximativ o lună mai înainte de declanșarea atacului, pe 1 octombrie, Mussolini a
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
aeriană, decolând de pe aeroporturi locale, în vreme ce avioanele aliate trebuiau să zboare de pe aeroporturile din Algeria. Pe 17 noiembrie, în aceiași în care a sosit la post comandantul german Nehring, elementele avansate ale brigăzii a 36-a a luat contact cu defensiva Axei la Djebel Abiod - 400 de parașutiști, 17 tancuri și mai multe tunuri autopurtate. Aliații au reușit să scoată din luptă 11 tancuri inamice, dar înaintarea lor a fost oprită, iar luptele de la Djebel Abiod au continuat încă nouă zile
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
2-lea de parașutiști britanici au fost parașutați pe 3 decembrie lângă aeroportul și orașul Depienne, la aproximativ 48 km sud de Tunis („Operațiunea OUDNA”) cu misiunea de a distruge avioanele de bombardament în picaj Stuka, care susținuseră foarte eficient defensiva germană. Britanicii au fost parașutați într-o zonă în care era cantonat un batalion italian de bersalieri experimentați. Radio Roma a relatat că bersalierii au luat 300 de prizonieri dintre parașutiștii britanici. Britanicii în schimb au raportat că parașutiștii au
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au fost retrase din regiunea Sbiba. Două batalioane experimentate de bersaglieri au atacat atât pozițiile britanicilor cât și pe cele americane, respinse după lupte grele. A doua zi, atacul germanilor împotriva americanilor a fost oprit numai după sosirea în sprijinul defensivei a unor batalioane de artilerie americane. În fața defensivei hotărâte și în condițiile în care a aflat de sosirea Armatei a 8-a Aliate la Medeine, la câțiva kilometri de Linia Mareth, Rommel a decis să oprească atacul și să se
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
experimentate de bersaglieri au atacat atât pozițiile britanicilor cât și pe cele americane, respinse după lupte grele. A doua zi, atacul germanilor împotriva americanilor a fost oprit numai după sosirea în sprijinul defensivei a unor batalioane de artilerie americane. În fața defensivei hotărâte și în condițiile în care a aflat de sosirea Armatei a 8-a Aliate la Medeine, la câțiva kilometri de Linia Mareth, Rommel a decis să oprească atacul și să se retragă pe 22 februarie pentru întărirea apărării de la
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
hotărât să se retragă încă 160 km spre est, pe malul Mediteranei, la El Alamein. La doar 60 km sud de El Alamenin, pantele abrupte ale depresiunii Qattara eliminau amenințarea unei mișcări de învăluire a tancurilor prin flancul sudic al defensivei și limitau natural lățimea frontului care trebuia apărat. În timp ce se pregătea de apărare la El Alamein, Aliații au dus mai multe lupte pentru întârzierea înaintării inamicului, prima la Mersa Matruh (26 iunie) și a doua la Fuka (28 iunie). La
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
al Portugaliei. Astfel, după 29 de meciuri bifate, și 5 goluri marcate, Quaresma a intrat în lotul lui Școlari, pentru Campionatul Mondial din Germania, dar nu a jucat deloc, pentru că Luiz Felipe Școlari a considerat că este cam "zgârcit" cu defensivă. În ultimul an Quaresma a fost ofertat de numeroase cluburi din Europa printre care: Arsenal, Chelsea, Lyon, Bayern München, Atlético Madrid, Liverpool, si Real Madrid, cea mai mare oferta venind de la Atletico Madrid (21 de milioane €). Dar președintele lui Porto
Ricardo Quaresma () [Corola-website/Science/312262_a_313591]
-
a fost mutat în alte locații. Cazematele au devenit inutile, multe dintre ele fiind transformate în magazii pentru echipamentul agricol. Odată cu declanșarea debărcărilor din Normandia de pe 6 iunie 1944, Linia Siegfried a redevenit o opțiune de luat în seamă a defensivei. Pe 24 august 1944, Hitler a dat o directivă cu privire la renovarea și reînarmarea Liniei Siegfried. În zonă au fost aduși peste 20.000 de muncitori străini și membri ai "Reichsarbeitsdienst" (Serviciul național german de muncă), mulți dintre ei tineri de
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
în strâmtoare. Conform unei relatări a statului major otoman, la 2:00 p.m. „toate firele de telefon au fost tăiate, toate comunicațiile cu cetățile au fost întrerupte, unele dintre tunuri fuseseră scoase din luptă ... în consecință tirul de artilerie al defensivei a slăbit considerabil”. Vasul francez "Bouvet" a fost scufundat de o mină, făcându-l să se răstoarne cu tot echipajul de 600 de oameni la bord. Deminatoarele manevrate de civili, sub tirul constant al proiectilelor otomane, s-au retras, lăsând
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
trecătorilor (Tulgheș, Bicaz, Trotuș, Oituz, etc.) au fost respinse de Armata de Nord. Înfrângerea în bătălia decisivă de la Oituz și respingerea trupelor sale peste graniță, a dus la decizia comandamentului Puterilor Cntrale de a stopa operația și a trece la defensivă pe frontul din Carpații Orientali. În secțiunea sudică a frontului, după înfrângerea trupelor române în Bătălia de la Sibiu și în Bătălia de la Brașov, planul general al ofensivei Armatei 9 germane prevedea „"trecerea munților odată cu inamicul, sau în cel mai rău
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
menținere a păcii, refugiați înapoi". Astfel trupele iugoslave trebuie retrase și înlocuite de forțele internaționale de menținere a păcii pentru a se asigura că albanezii se vor putea întoarce la casele lor. Campania a fost inițial concepută pentru a distruge defensivă aeriană iugoslavă și obiectivele militare de înaltă valoare. La început această nu a decurs tocmai conform planificărilor cu vremea rea împiedicând multe ieșiri devreme. NATO a subestimat serios voința lui Milosevici de a rezista: puțini de la Bruxelles a crezut că
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
retragă pe noile poziții defensive pregătite din vreme pe râul Trigno - Linia Barbara.. Pe coasta Mării Tireniene, Armata a 5-a SUA a atacat peste râul Volturno în noaptea de 12 octombrie. Germanii au folosit cu înțelepciune terenul care favoriza defensiva și au reușit să întârzie atacul aliat până pe 2 noiembrie, când aliații i-au împins pe germani pe noua linie de apărare a acestira - Linia Barbara.
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
Batălia de la Dunkirk (rar Punga de la Dunkerque/Dunkirk) este numele sub care sunt cunoscute apărarea și evacuarea forțelor Aliaților care fuseseră separate de principalele trupe ale defensivei franceze de înaintarea rapidă a celor germane. După cele zece luni ale războiului ciudat, Bătălia Franței a început în dimineața de 10 mai 1940. În est, Grupul de Armate B germană a invadat și a ocupat Olanda. După aceasta, a
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I franceze care se aflau în afara pungii de la Dunkirk. Începând cu ziua de 27 mai a început evacuarea de la Dunkirk. Blindatele germane au primit în aceiași zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit înaintarea pentru început, pentru ca mai apoi să oblige trupele aliate să se retragă până pe 31 mai într-o fâșie îngustă pe coasta Canalului, lată doar de 5 km, care se întindea de la De Panne prin
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]