1,414 matches
-
de ajuns să simțim faptul că a respectat-o și ne-a oferit-o Într-o formă care realizează perfect (și extrem de economic) intenția pe care a urmărit-o. Că ne invită la un joc subtil În care spiritul se deghizează, ca un zeu coborît pe pămînt, În cerșetor. Necunoscătorii sînt desigur derutați. Ei văd aici doar o propoziție de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
folosirea timpului trecut în felul următor: Dacă aș fi folosit timpul prezent la care este rezumată de regulă ficțiunea ar fi însemnat să demasc întregul joc"82, făcînd referire la baza contradictorie a romanului "neficțional", la faptul că "ficțiunea se deghizează într-o măsură cît mai mare în forma factualului". Lodge vrea să spună, desigur, că un rezumat la timpul prezent ar fi catalogat de la bun început romanul "neficțional" rezumat drept "ficțiune". De fapt, numai în rezumatul operelor ficționale timpul prezent
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Hönnighausen, în lucrarea "Maske und Perspektive. Weltanschauliche Voraussetzungen des perspektivischen Erzählens", GRM, N.F. 26 (1976), 294, vede rolul naratorului la persoana întîi periferic în relație cu plăcerea autorilor de la sfîrșitul secolului trecut de a-și ascunde personalitatea, de a se deghiza: " În afară de măștile teatrale ale lui Wilde și Nietzsche, există o atitudine de discreție ostentativă și de normalitate burgheză în operele lui Pater, Henry James, T.S. Eliot și Thomas Mann o fațadă de invizibilitate și o antimască ce este în mod
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
foarte bine să dispară în fața primejdiei răstignirii, sau ar fi putut primi admirabilele tentații ale diavolului, care exprimă simbolic tentațiile vieții".3 Pentru Cioran, Dumnezeu e al celor mulți, a fost creat pentru a le slugări naivitatea. Cioran l-a deghizat pe Dumnezeu, l-a caricaturizat prin intermediul imaginației. "Dacă-i vorba de ales între erori, Dumnezeu rămâne totuși cea mai mângâietoare și care va supraviețui tuturor adevărurilor" spune Cioran.4 El critică ideea creștină conform căreia în final binele și virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este sigur că nocturnul se poate deghiza sub orice culoare, ființa sau act. "Poate chiar copiii doar se prefac că se joacă."82 Tunelul este însăși Argentina și argentinienii, cu problemele, frustrările și speranțele lor, iar omul argentinian cedează locul omului timpului, în sens general de om
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
doi amanți este și aici dacă nu misterioasă, în orice caz neclară, deși e posibil ca ea să fi făcut subiectul unor capitole anterioare către care trimite episodul călătoriei pe mare, în timpul căreia Encolpius și Giton sunt nevoiți să se deghizeze; frumusețea lor e descrisă amănunțit etc. Revelator este și episodul care deconspiră limitele pasiunii mult-încercatului cuplu, întrucât acesta i-a oferit lui Petronius un bun prilej de a ridiculiza drama sentimentală, fapt de altfel semnalizat de narator prin comentariul "în timp ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cel mai adesea drept model, nu integral) unor vorbe de duh rostite de acele personalități ale Antichității "consemnate de tradiția facețioasă, de la Democrit și Epicur la Cicero și Lucian"208. Nu e mai puțin adevărat că acest tip de preluare deghizează și o dorința de a polemiza direct cu prezentul, de a-l critica/ satiriza. Faceția și majora ei influență în epocă arată cum "vorba de spirit începe deja, pe ici, pe colo, să devină o armă sub influența retoricii antice
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
percepția personajului cu privire la propria persoană și realitate] platoșa de luptă, să prind cu mâinile mele firave [s.n.] sulița și ghioaga pentru a ocroti pe supușii mei izbiți de urgie". Din Cartea a patra, acolo unde lupta catolicismului cu protestantismul e deghizată sub chipul bătăliei duse de Quaresmeprenant împotriva Caltaboșilor de pe insula Farouche, transpare o parodie a războiului troian. "Cum a pregătit fratele Ioan scroafa și despre vitejii bucătari care au intrat în burta ei" descrie amănunțit ingeniosul mod în care a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
aud ce-și șoptesc și mă voi opri aici cu descrierea acestei scene a întâlnirii, deși trebuie să mărturisesc că sunt destul de mișcat când mă gândesc la ea"). Dar caracterul respectivului deznodămând este astfel perceput doar din perspectiva autorului, care, deghizat în justițiar, consideră că-i face dreptate unui personaj marginalizat: "Din vremea când, elev de școală fiind, am început nobilul studiu al romanelor... Chiar din ziua în care, în vacanță, întins pe pantele însorite, frumoasele scene cavalerești și minunatele contururi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Epicul evenimențial e dublat de o punere sub lupă a instituției căsătoriei însăși, ceea ce se tot făcea, în perioada interbelică, încă din romanele lui Liviu Rebreanu, pentru a nu mai vorbi de Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu ori Anton Holban. Deghizat în justițiar, naratorul face o "patetică" dreptate unui personaj marginalizat, căzut pradă prizonieratului obișnuinței, ca în piesele de teatru ale lui Ibsen: "Uitându-și cu totul sacrele îndatoriri de tată și de soț, Stamate începu să-și taie în fiecare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este închis, publicațiile în indiș și asociațiile scriitorilor sau ale altor creatori evrei sunt interzise, iar tema holocaustului va fi tabu până în 1961, când Evtușinko publică poemul său Babi Yar. Ultimii ani ai stalinismului, cu propaganda antisemită stimulată de el - deghizată în „anticosmopolitism” și „antisionism” - șovină și antioccidentală, sunt funești pentru expresia literară și artistică. „Dezghețul” Perioada numită „dezgheț” începe în 1954, cu publicarea nuvelei eponime a lui Ehrenburg, și ea avânt ca urmare a celui de-al XX-lea Congres
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dezastrul. Ulterior, timp de un an și jumătate, conducerea bate în retragere, deconcentrând comunele populare până la a readuce unitatea de cont în limitele fostelor cooperative, autorizând cu relativă generozitate defrișări, loturi individuale și piețe libere, iar, mai apoi, forme abia deghizate de agricultură privată. însă criza nu va începe să dea înapoi decât odată cu recolta din vara anului 1962. Catastrofă economică și foamete Marele Salt provoacă o catastrofă care devastează țara. Abia cât de cât suficientă până atunci, recolta de cereale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
manifesta. La Marx, dacă societatea civilă este cea a mărfii, ea este mai cu seamă torturată de un antagonism incoercibil între cei care dețin proprietatea asupra mijloacelor de producție, „burghezii”, și cei ce sunt excluși de la ea, „proletarii”, statul burghez deghizând sub argumente fals-universaliste voința sa de a prezerva „interesele clasei dominante”. Obiectivul mișcării muncitorești este, deci, cucerirea puterii, „sfărâmarea vechii mașini de stat burgheze”, instaurarea unei „dictaturi temporare a proletariatului”, însărcinată să pregătească trecerea la socialism*, ceea ce incită, de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care o au biologia și fizica. Se afirmă deseori că În afară de știință nu putem afla vreun adevăr demn de respect. Desigur, este o afirmație scientistă și nu științifică. „Scientismul reprezintă o generalizare fără dovezi, o filozofie neinspirată care se deghizează În știință sau Într-una dintre consecințele sale. Asta o califică drept un virus al minții [...]. Majorității discipolilor scientismului nu le pasă și poate că nici nu conștientizează faptul că dețin această filozofie, dar atunci când scientismul este adoptat la modul
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
nevoie nu numai de idei, ci și de sentimente. Astfel, între mijloacele de influențare alături de autoritatea emițătorului și constrângerea argumentelor se află persuasiunea obținută pe calea „imaginației, a emoției și a sugestiei”. Persuasiunea folosește și exploatează particularitățile afective. Emițătorul își deghizează într-o măsură mai mare sau mai mică interesele, relația emițătorului cu receptorul devine „instrument”. De aceea, persuasiunea lipsită de etică devine pericol, semnalat pentru nocivitatea sa încă din antichitate. 2.6 Contagiunea Contagiunea produsă de emițător este determinată nu
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
exprimă dezacordul față de atitudinea politică a lui Panait Istrati, acuzat vehement de aderarea la curentele de dreapta. Eugen Ichim asigură cronica cinematografică, fără a comenta vreo producție, ci doar sancționând imaginea falsă a fericirii indigenilor din filmele exotice, unde se deghizează „mincinos viața din coloniile țărilor imperialiste”. Cu poezie e prezent Virgil Teodorescu, sub pseudonimul Matei Ciunia: Singurul loc („Pe un avion aș putea să cânt materialismul istoric / În carlinga lui aș fi poetul vremii”), Tramvaiul care mă duce seara de-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290047_a_291376]
-
și care tocmai de aceea îi va fi reproșată de către adversarii săi; aceștia se vor referi la operele scrise de el în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
piesă cu care au fost intoxicate generații întregi de basarabeni, cel care a rimat România cu „pânticăria” - exemplu suprem de ură împotriva a tot ce este românesc, deci Andrei Lupan este recomandat cu insistență drept model. Acest puseu restauraționist, inabil deghizat sub lozinca valorificării și respectării „valorilor naționale moldovenești”, reflectă mai curând o deficiență structurală a celor care și-au asumat destinele Basarabiei în aceste vremuri. Să încerci să scoți astăzi în prim-plan un idol al regimului comunist, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
la expunerea Președintelui consacrată luptei pentru pace. Eram în aula Universității din Teheran. Am aflat de la alți diplomați că aici în februarie 1949 s-a comis primul atentat împotriva șahului. Evenimentul se petrecuse în timpul ceremoniei consacrate inaugurării Universității. Un individ deghizat în fotograf a tras mai multe focuri de armă asupra șahului, rănindu-l grav la față și la umăr. La o recepție, am cunoscut un Secretar I american. După câteva întrevederi cu ocazia unor acțiuni, m-a întrebat dacă aș
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
a argumentat Zola, romanul ar trebui să fie obiectiv, acest concept de obiectivitate necesită naturalizarea adică, nevoia de a crea impresia că acele întreruperi cunoscute ca descrieri să pară absolut firești. Această așa-numită obiectivitate este, de fapt, o formă deghizată de subiectivitate, care se vede cel mai bine cînd înțelesul narațiunii rezidă în identificarea cititorului cu psihologia unui personaj; aceasta se întîmplă cînd personajelor li se atribuie funcția de autentificare a conținuturilor narative. Dacă "adevărul" sau chiar probabilitatea nu mai
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ai iluziei, autorul nu pregetă să răspundă unei cereri totale cu o ofertă totală; în speță, cu un roman despre voluptatea de a citi romane, structurat în zece ipostaze epice și stilistice, atribuite unor autori posibili în istoria epicii universale. Deghizat în imaginarul acelora, proteicul Calvino nu face decât să confirme fatalitatea cărților ce se fac din cărți, a textelor ce se scriu autocomentându-se, bănuindu-se mereu de a nu corespunde orizontului de așteptare a cititorului majoritar interesat de romanesc, de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
gândacilor roșii), Herta Müller își țese textul cu aceeași răbdare benedictină din absurde, scabroase, neliniștitoare senzații prozaice tip "Praful este în fiecare dimineață mai bătrân decât ziua" sau din înfiorătoare, incredibile realități: chiuretajul Clarei a fost posibil doar cu ajutorul securistului, deghizat în avocat. Ironia și persiflarea au gustul amar al sarcasmului, dar și al delirului cu noimă, naumian. Efecte inedite obține scriitoarea atunci când adoptă stilul unei eleve cu înclinații certe literare și care își face temele sau completează jurnalul: "Liviu e
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
românească semnată de Adriana Gliga și apărută în 2004, are un titlu ușor schimbat: M-am hotărât să devin prost (Editura Humanitas, 140 p.). Vor urma încă două romane: "Une parfaite journée parfaite" și "La libellule de ses huit ans". Deghizat în daimon ironic, acid și paradoxal, autorul își va urmări eroul înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
uniți în căsătorie de Ghenadios, călugărul ce-l va fi botezat, spovedit și binecuvântat, la cerere, pe Jean Ange. Schimbări spectaculoase se produc în sufletul amanților pe măsură ce asediul și războiul primejduiesc de moarte ființa orașului. Iat-o acum pe Anna deghizată în straiele și armura fratelui său și, asemeni unei Jeanne d'Arc bizantine, se decide să moară apărând orașul, alături de Jean Ange, recunoscând, în fine, că nu mai există viitor, de vreme ce, până și tatăl ei, megaducele Lukas, uneltește în favoarea turcilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Manolescu pune problema talentului său critic în relație de sinonimie cu inteligența [...]. Sub aparența unui excurs într-un teritoriu istorico-literar, se formulează, de fapt, un program critic, o idee despre critică impregnată de sentimentul implicării personale, nu fără orgoliu abil deghizat în exprimarea printr-un „noi” care nu e aici un plural al maiestății, ci o marcă impersonală; propozițiile programatice sunt risipite înșelător în contexte descriptive și analitice, dar nu sunt îndeajuns de ascunse pentru a nu fi, până la urmă, depistate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287991_a_289320]