28,239 matches
-
încep conflictele. Dacă adevărul nu ni s-a dat, vreodată, în întregime, atunci toate religiile sînt relative. Dar dacă, dimpotrivă, el poate fi întrutotul cunoscut, nimic nu-ți dă voie să-l împarți. Soluția unei dispute care se înscrie mai degrabă în conturul primei situații este, foarte profan răstălmăcind învățăturile, antrenamentul. Orice credință trebuie, cu alte cuvinte, practicată susținut, fără să ai vreo clipă superbia de-a crede că ai obținut ceva, o dovadă de existență a ceea ce venerezi, ori un
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
eretic, riscînd să cadă în idiosincrazii și-n excese. Începi acum, la jumătatea cărții, să-ți dai seama de ce, de fapt, referințele de care cercetătoarea se ocupă nu sînt dintre cele ,bătute". Sînt păreri șocante pentru vremea lor, ieșite mai degrabă din niște intuiții cu stofă de epifanii decît din însăilări de argumente. Oamenii sînt, în teoria Simonei Weil, creația unui Dumnezeu narcisiac. Nenorociți, adică deplin goliți de ei înșiși, ajung, de-abia atunci, vasele de sticlă subțire ,prin care trece
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
loc important în studiul introductiv îl ocupă considerațiile privind umorul poetic. Cristina Tătaru, care a analizat și în teza sa de doctorat mecanismele lingvistice ale umorului, pornește de la o apreciere globală a mecanismelor umorului în limba română. Ele "sunt mai degrabă bazate pe redundanță și pe adiție sintagmatică, decît pe ambiguitate și selecție paradigmatică". Topîrceanu, apreciază Cristina Tătaru, nu folosește excesiv avantajele oferite de limba română în acest sens, el este un artist care își permite să creeaze efecte umoristice extrem de
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
terfeliți. Aflat la Ierusalim, nepotul lui Zizi Lambrino n-a găsit ceva mai bun decât să învârtă cu cinism cuțitul în rana nevindecabilă a participării României la Holocaust. Chiar dacă Regele a fost atunci (cum pare să fie și acum) mai degrabă un om de paie, e neîndoios că o răspundere morală are pentru ceea ce s-a întâmplat pe când, formal, era șeful statului român. Sigur că era un șef de stat fără absolut nici o putere, sigur că vina efectivă o poartă Ion
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
a scoate o publicație în zece exemplare, analiza unor probleme grave care viciază timpul în care trăim, identificarea subtilă a oazelor de normalitate în deșertul unor imense confuzii, intră, prin însăși circulația lor extrem de restrînsă, de-a dreptul confidențială, mai degrabă într-o zonă a magiei decît într-una pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima întrebare care se naște în fața picturii Paulei Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un lucru este sigur: un asemenea discurs obligă la
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
Macovei în rînd cu Elțîn, cel care s-a făcut de rîs ca șef de stat din cauza înclinațiilor sale către alcool. Aici deja Evenimentul calcă urît în străchini. Așa ceva nu mai e o știre, ci o lucrătură, intenționată sau mai degrabă prostească, cu atît mai mult cu cît articolul a apărut la cîteva zile după întîmplarea pe care o relatează. Or articolele de acest soi nu apar într-un ziar fără binecuvîntarea conducerii și fără a fi fost citite de șefii
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
menținut partidul la cote înalte. Mai apoi omul-locomotivă Băsescu a știut să traverseze furtunile politicii în relativă siguranță, pentru ca astăzi, sub Emil Boc, partidul să cunoască o revigorare demnă de admirat. E limpede, așadar, de ce pulsiunile în favoarea unficării vin mai degrabă din parte PD-ului, unde voința politică de a demonstra de ce sunt capabili membrii partidului e mai mare decât la liberali. Neavând o protoistorie limpede - e drept, mulți dintre actualii lideri ai partidului provin din structurile inferioare ale PCR-ului
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
Iar dacă faceți și ,racordurile" între ce bălmăjește Lăzărescu cufundându-se din ce în ce mai mult în afazie, și vorbele celor din jurul său, atunci chiar sunteți spectatorul ideal! Acestea find spuse, să mai adaug câteva cuvinte despre mizanscenă. Jocul actorilor e motivat mai degrabă psihologic decât diegetic cu toate că nu e timp să construiești personaje (repet, chiar în contextul acestor crochiuri, prestația thespiană se apropie de perfecțiune). Alt atribut: fără excese expresioniste, temperat către minimalist, drama e întotdeauna mai acută când personajele par nereceptive și
Extaz și agonie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11546_a_12871]
-
Ca filozofie a dorinței, iubirea-pasiune este o formă deviată prin creștinism a doctrinei platoniciene, arată Aurel Codoban. Dacă la Platon sufletul dorea moartea corpului pentru a se autodepăși și a obține unirea cu transcendența, interesul iubirii-pasiune pentru obstacol arată mai degrabă preocuparea pentru intensitatea afectivă absolută decît pentru Absolutul transcendenței, anticipînd astfel imanența divinității, ,moartea lui Dumnezeu": ,Iubirea-pasiune vestește imanența care coboară sacrul din ceruri pe pămînt și face din celălalt singura divinitate la îndemînă." În iubirea-pasiune iubită este însăși iubirea
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
lung și-n lat cu vestita oglindă și, în scurtă vreme, n-a mai rămas un singur om care să nu se fi văzut în oglindă schimonosit". Nu știu cine sunt profesorii noștri de îndrăcire, nu știu cine a reușit să descânte (sau mai degrabă să blesteme) oglinda în care ne reflectăm cu toții, dar constat că n-a mai rămas nici la noi ,un singur om care să nu se fi văzut în oglindă schimonosit". În povestea lui Andersen oglinda diabolică se apropie de îngeri
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
a deveni Dumnezeu; nesupunându-se lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
în egală măsură o adîncă solidaritate și o înțelegere plină de tandrețe. Femeia bătrînă, pe jumătate caraghioasă pe jumătate tragică, solitarul monumental prăbușit pe o bancă sau corul de orbi - și acestea sînt doar cîteva din exemplele posibile - par mai degrabă subiecte pentru întreținerea duioșiei decît pretexte pentru un interminabil haz. Asemenea Creatorului însuși, care însemnează cu aceeași grijă la răboj faptele bune și pe cele rele, Jiquidi își plimbă privirea pe deasupra personajelor sale și sancționează sau mîngîie cu o neascunsă
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
firesc, într-o lume care, măcar ca fel de-a trăncăni solemn, foarte puțin s-a schimbat, și alta să-l plimbi, ca deus ex machina sau ca statuie care, uite, vorbește, cu macaraua. "Jocul" lui Florin Gabrea seamănă mai degrabă cu a doua variantă. Se comentează mult, ce-i drept, în piesa în patru acte și un prolog. Însă, dacă-i lăsăm deoparte pe Mazilescu, cam fitiligiu, abil în eschive și, firește, pe Caragiale, distribuția e făcută, dincolo de numele de
Români vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11602_a_12927]
-
sînt cele ale unui om normal care trăiește într-o lume bolnavă și care nu cere decît respectarea legilor aflate în vigoare la momentul respectiv. Așa cum sînt puse lucrurile, este evident faptul că între Paul Goma și Nicolae Ceaușescu, mai degrabă fostul șef al statului avea, în 1977, statut de disident. Cartea lui Paul Goma este, probabil, una foarte greu de digerat pentru mulți dintre scriitorii importanți de azi. Ei apar în lumina prea puțin convenabilă a lașității lor de acum
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
Apoi își face un plan minuțios pentru reinstaurarea ordinii în societate: "Găsise! ŤVoi socoti patria mea o țară virtuală! Chiar o voi numi Virto! Pentru a-mi fi mai lesne să operez cu situații reale în scenariile mele... Secvențe, mai degrabă; acte ale piesei ce se va juca - sper - pînă la urmă (...)ť" (p. 38). Metodele pentru reinstaurarea Ordinii în Virto sînt multe și sofisticate, achiziționarea unor scaune electrice din SUA fiind unul dintre obiectivele sale primordiale. Scriind despre Virto, Filip
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
Tudorel Urian Ca mulți din generația mea, mi-am construit o carieră - atîta cîtă este - mai degrabă pe baza unei contraopțiuni. Am urmat "științele umane" nu pentru că aș fi fost irezistibil atras spre acestea, ci pentru că mintea mea era incapabilă să pătrundă, de o manieră convenabilă, tainele "științelor exacte". Paradoxal, literatura era zona în care îmi puteam
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
stil al interferențelor narative unde alternanța discursurilor înseamnă fractură, indeterminare, fragmentarism la nivelul scenelor, dar un secvențialism, de data aceasta, din fericire, mult mai bine controlat. Epicul rămâne în continuare doar un pretext narativ, e banal sau te lasă mai degrabă indiferent. În general, discursul confesiv al naratorului e declanșat de o seară ratată, o întoarcere de la o petrecere, o discuție anume... Nu detaliile sau cadrul exact și complet îl interesează pe Adrian Buz, el are nevoie doar să-și poată
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
Mihnea Moroianu Un nume bucurându-se de o certă notorietate în România, dar din motive mai degrabă de conjunctură. (Cele câteva pagini din Analiza Spectrală a Europei, în care, după ce, în trecere, ni se nega "forța interioară" care ne-ar fi putut asimila complet cu rușii, ni se certifica drept consolare calitatea de posibili protagoniști ai unei
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
mai jos decât alte câteva povestiri nici ele prea reușite: o parabolă căznită (Îngerul de la benzinărie), o istorie extravagant-încâlcită cu un personaj mediumnic (Sponsorul) sau o proză realistă cu un frapant deficit de realism (Regele). Un dar neașteptat pare mai degrabă o cutie a Pandorei, din care ies tot felul de agresiuni prozastice la adresa cititorului: un profesor de Conservator pe care îl cheamă Zorel, câinele său, Bartolo, datorită căruia devine președinte de onoare în diverse asociații chinologice, un cuplu de tineri
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină dureros frumusețea care, în orice context, se păstrează, a anilor de tinerețe, cu prețul, mare, al șansei irosite. Mai degrabă încearcă, printr-o privire nu de tot iertătoare dar care nici nu deoache, să recunoască, în viețile risipite, chipuri care "se țin". De pildă, controlorii de trafic, "colegii" de viață dedicată statului. Au, în societatea acelor ani, ceva putere, cu
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
repetarea ororilor. Cred că povestea lui Primo Levi l-a costat pe Mihai Măniuțiu. Ca și cea a lui Iov. Și asta se vede pe scenă. Altfel. Se vede aici în simplitatea formidabilă a tonului ales, a liniei austere, mai degrabă, a construcției, în emoția tulburătoare pe care o degajă interpretarea lui Marian Râlea, în fiecare privire a lui, pas, gest, în tăceri, într-o întoarcere, în felul în care spune textul, eliberat de orice fel de inerții, în bîntuiala fantomatică
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
a deveni Dumnezeu; nesupunându-se lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
a Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj și Centrul Cultural Francez. Manifestarea este dedicată Anului Jules Verne și operei sale șadică operei Anului!ț, cu referire la localități românești, sub titlul generic Castelul din Carpați". Ultima parte a frazei ar ține mai degrabă de anul Caragiale decât de anul Jules Verne. Ce crede dl. Fărcaș că înseamnă anul Jules Verne, aflăm din finalul notiței: "UNESCO a decretat anul 2005 Anul Jules Verne, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului SF
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
toată țara pe turta lui, dar să se mai și sacrifice?"), la idealismul sufocat de senzațional. O planetă lățită ca zîmbetul pisicii din Cheshire, unde circulă știri, dar întîmplările rămîn nevăzute. Legendele din Far West ajung niște povești demne mai degrabă de gura sobei și din sperietura de-altădată rămîne doar o nostalgie cu subînțeles: "Era o zi de iarnă, ningea ca-n basme peste mormîntul Marelui Om, cu fulgi cît gîștele. Fusese una din cele mai reușite înmormîntări ale acelor
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]