4,514 matches
-
Picta o pasăre cu mutra mea, o licornă cu mutra mea, o sărăsoare (așa-i zicea bunica Leonora florii-soarelui) cu mutra mea. Se juca de-a Manet, punîndu-mi în mînă un evantai din frunze de sfeclă. Se juca de-a Dejunul pe iarbă, pictîndu-mă cu o căpșună strivită pe-un sîn. Se juca de-a Dali, desenîndu-mi o omega pe pubis. Și altă literă, pe care n-am descifrat-o, pe frunte. "Linia mea merge într-o direcție. Tu". Nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
piaptănă, se pun pe cioronoială. De-ți vine să le spui ca Tudor Călărașu, tatăl lui Preda: "Sînteți deștepți, dar vă mănîncă prostia". Tano vorbește cu umbra lui de pe perete: Urîtu ăsta cu-n ochi ne dă turtițe la micul dejun? Un dejun mare, un caltaboș, ceva prăjit nu s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pun pe cioronoială. De-ți vine să le spui ca Tudor Călărașu, tatăl lui Preda: "Sînteți deștepți, dar vă mănîncă prostia". Tano vorbește cu umbra lui de pe perete: Urîtu ăsta cu-n ochi ne dă turtițe la micul dejun? Un dejun mare, un caltaboș, ceva prăjit nu s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se comportă bizar. Sunt sigură că și mama simte la fel în raport cu ea; o ia pe după umeri, îi face masaj pe tot trupul, are grijă să nu care absolut nimic greu și îi stabilește și îi procură cu regularitate micul dejun format din fructe, lapte bătut și iaurt. Da! Deci ea e puțin tată pentru mine, de altfel e singurul moment al anului când simt că am un tată... Tot ea ne aduce cu mașina la mare, conduce ca un camionagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu mâncase cu siguranță și el așa ceva la ultimul său mic dejun. În vreme ce devoram, auzii deschizându-se ușa de la intrare. Nici măcar nu-mi trecu prin minte să fug. Mirosea a pâine prăjită și a omletă, la ce bun să mă ascund? Și-apoi, trebuia să mă obișnuiesc cu această legitimitate de necrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sine? E lucru știut că în vacanță dormi mai bine. O mireasmă de cafea plutea în vilă. O auzii pe Sigrid mergând în vârful picioarelor. Soția mea avea pentru mine atenții delicate. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
vârful picioarelor. Soția mea avea pentru mine atenții delicate. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
atenții delicate. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu-l pe Sigrid, pe care-l aveam pe vârful limbii. -Vrei cafea? -Da, mulțumesc. Poate că e cam târziu pentru micul dejun. -Nu. Aici nu există oră. Mă servi cu un bol de cafea și cu cornuri apoi se îndepărtă. De ce pleca? Mâncai cu un amestec de lăcomie și ciudă. Reveni cinci minute mai târziu. -Mai dorești ceva? Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ar fi fost deplină fără bilețelul lui Sigrid: cu diferență doar de o frază („sper că aceste produse vieneze vă vor fi pe plac”), conținutul era același ca în ajun, dar am apreciat că era proaspăt, la fel ca micul dejun. Am mâncat jubilând, mai întâi pentru că era foarte bun, mai apoi pentru că nu eram pe cale să vizitez un muzeu. Cafeaua îmi favoriză reflecția: ce aveam împotriva muzeelor? Părinții mi-au oferit o educație bună, îmi plăceau lectura, muzica - de ce oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
o neînțelegere. Pe scurt, dacă muzeele m-ar fi plictisit pur și simplu, nu le-aș fi detestat. Nu am nimic împotriva plictisului, dar să te plictisești simțindu-te obligat să simulezi interesul, ce suferință! După ce-mi terminai micul dejun și considerațiile spăimoase, am urcat în birou. Am reluat repertoarul la litera I si m-am pus pe treabă. Cu telefonul la ureche, aveam impresia că ascult trecutul lui Olaf. Îmi plăcea verificarea aceasta paranoică. Era cu mult mai interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc un zid în însăși materia somnului. p. 147 Când m-am deșteptat, Sigrid nu mai era acolo. Am țâșnit din cameră, strigând-o, panicat. -Sunt aici, îți aduc micul dejun la pat, răspunse ea. Liniștit, mă dusei să mă stropesc cu apă înghețată. Am auzit deschizându-se ușa care dădea în stradă. M-am năpustit la fereastra camerei mele și am văzut-o traversând grădina și golind cutia de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
se supune legii ofenselor universale: slabă, adică inexistentă când ai avea nevoie de solicitări exterioare, enormă când ai dori ca lumea să te lase în pace. Pâinea prăjită mi se topea în gură. N-am mâncat niciodată atâta la micul dejun ca în vila aceasta. Excelența somnului contribuia cu siguranță la asta. Îmi decoram cu dulceață a enșpea felie de pâine prăjită când băgai de seamă că Sigrid mă fixa cu oroare, având în mâini o misivă deschisă. -Vreo veste proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de liderii noului Front al Salvării Naționale, cu teroriștii, persoanele loiale Geniului care au reușit să ia controlul asupra Aeroportului Internațional Otopeni. Băieții au fost treziți pe la trei dimineața, armele li s-au împărțit pe la cinci, și în timp ce luau micul dejun li s-a făcut un instructaj scurt din care nu s-au ales cu nimic clar în afara parolei pe care le-a comunicat-o locotenentul care comanda subunitatea. Camioanele erau gata de plecare, așteptau de aproape o jumătate de oră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe ghete: Hai să ne amăgim împreună, Doamne! Să numim minciuna adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ce te holbezi la mine? Am spus: două cești de cafea! Am înțeles, domule doctor, doar că nu știu dacă umbra domnului preferă cafeaua amară ca și dumnealui. Ești o proastă, firesc că preferă aceeași cafea, același ceai, același mic dejun, aceeași muzică, aceleași poziții în pat! Ce dracu, lucrezi cu mine de zece ani, nu ai învățat nimic?! Am învățat multe, domnule doctor. Am învățat că nu toate umbrele sunt la fel. Ieri regele Ludovic al XVI-lea a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar bucătăria era plină și ea de tot felul de lucruri de uz casnic și gospodăresc, de care se folosiseră o viață întreagă și care acum nu puteau fi decât abandonate. Cu lacrimile în ochi, Amalia le pregătea ultimul mic dejun. Apoi cei doi frați , însoțiți și de Mișu Leibovici, coborâră să mai arunce o privire și la subsol, deși era practic inutil. Aici, în semiobscuritate, zăceau adunate în chip de memento mori, mostre felurite din articolele comercializate cândva prin firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-a hotărât să ne spună despre ce e vorba. Pe coridor se văzu trecând un funcționar grăbit și Dej stătu câteva clipe în cumpănă. Te superi, tovarășe, vru el să știe, dacă o să discutăm problema dumitale la micul nostru dejun? Nando răspunse că n-avea nimic împotrivă. Bine, atunci poftește cu noi, îi ceru liderul comunist și, ieșind din cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o figură inocentă. Gheorghiu-Dej se prefăcea că studiază un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă capul masiv și își luă ochelarii de pe masă, unde-i lăsase mai înainte. În clipele următoare glasul său grav și sobru umplu încăperea: Ia să ne spună nouă tovarășul Ceaușescu dacă știe care e formula apei... Întrebarea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
social-democrații din Vest. Noi avem alte priorități pe ordinea de zi. Știți voi bine, ce să vă mai spun eu. E mai aproape cămașa de piele!... Am înțeles! îl asigură militărește ministrul de interne și nu mai comentă nimic. Micul dejun se sfârșise, dar nimeni nu părea grăbit să se ridice de la masă și să plece. Maurer îi ceru profesorului Constantinescu să-i împrumute bricheta și își aprinse o țigară, iar Gheorghiu-Dej îi dădu înapoi lui Drăghici dosarul cu social-democrații și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
potrivit înțelegerii, a doua zi la sfatul popular, Stelian Teodorescu avu surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile care, după ce serviseră un mic dejun frugal, pe bază de friptură de porc la grătar și vin de buturugă, întinseseră pe biroul vicepreședintelui niște planuri cadastrale și dezbăteau aprins împreună cu Tarbacea și cu Stan Pandelache, președintele sfatului, un proiect de întovărășire agricolă care ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
detașeze la regiune pentru vreun an-doi. Doar un grăsan cu mutră porcină, care o făcea pe zmeul pe-acolo, îl luă de sus zicându-i, în timp ce râgâia și se scobea în dinți cu un fir de mătură, după un mic dejun îmbelșugat pe bază de șuncă, debrețini, brânză și praz, la care nu poftise pe nimeni, ascultă aici la mine, bă, să vă băgați mințile-n cap și să nu-mi faceți risipă de fonduri bugetare, că partidul nu e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă pe care o purta când era însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii... cei de culoare aurie cu irizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-o într-un galop incontrolabil și după ce își înghite cu greu saliva, litania se repornește de acolo de unde se oprise :" Iedera de pe casa noastră este încă roșie... Va fi târziu anul ăsta, dar la primăvară o să luăm din nou micul dejun, în tihnă, pe terasă... Tufele de liliac pe care le-ai răsădit au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că o să înflorească la primăvară... Iar trandafirii..." Domnule, timpul prevăzut pentru vizite a trecut. Nu trebuie obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alături." "Fii atentă la pisică !" o îndeamnă, pe ton de glumă, colega femeii care vede pisici acolo unde alții nu le văd. Zgomotele spitalului care se trezește din somn : deplasarea paturilor celor care vor intra la blocul operator, pregătirea micului dejun care degajă deja un parfum de cafea care îl estompează pe cel de dezinfectant, pași grăbiți, uși deschise, femeia care scoate ploștile și schimbă cerșafurile, infirmiera care verifică tensiunea și temperatura, au trezit-o pe Dora care readormise cu povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]