753 matches
-
palidă. Iau cutia de pudră și pensula uriașă de obraz și încep să-mi întind pudra pe pomeți și pe frunte. După care, în clipa în care îmi zăresc reflexia în oglindă, îmi înăbuș cu greu râsul. Am o față dement de aurie și strălucitoare. Arăt ridicol. Pe bune acum, pe cine păcălesc ? Un avocat din City care n-a mai avut vacanță de doi ani n-are cum să fie bronzat. Nici măcar să aibă un ten luminos. La fel de bine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru o seară frumoasă în oraș ? zice taximetristul, care m-a privit în oglindă. — Sinceră să fiu, e ziua mea. — La mulți ani ! Îmi face cu ochiul. Înseamnă c-o să petreceți. Până-n zori. — Îhm... cam așa ceva. Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa, abia aștept să ne vedem și să mai vorbim. Nu se întâmplă prea des. Nu că n-am vrea să ne vedem. Doar că avem cu toții cariere foarte acaparante. Mama, de pildă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
face să-nceapă să-mi sune ușor alarma... Mă întorc și îmi opresc privirea asupra unei rochii albastre de pe ușa șifonierului. Un fel de uniformă cu vipușcă. De ce-ar fi o... Alarma sună și mai tare. Începe să țiuie dement. Îmi amintesc ca într-un vis îngrozitor, de după beție. M-am angajat menajeră ? O clipă nu sunt în stare nici să mă mișc. O, Iisuse. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? În timp ce-mi cântăresc cum se cuvine situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trimit la plimbare. În mai puțin de o oră, ea și cu Eddie se vor așeza la masă, așteptând o cină gourmet. Își vor scutura șervetele, în așteptarea acesteia ; își vor turna în pahare apa minerală. Un fel de isterie dementă a pus stăpânire pe mine. Știu că nu pot să fac asta. Dar, cumva, nu pot nici să mă dau bătută. Mă tot gândesc că o să se întâmple un miracol. Că o s-o scot eu cumva la capăt. O să reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Adaug iute. O să despachetez totul mai târziu. Aprind filtrul, iau cafetiera și arunc o privire pe geam. Nathaniel traversează peluza, cu pași mari. O, Doamne. Bărbatul de care m-am îndrăgostit la orizont. Bărbatul pentru care am făcut o pasiune dementă, ca pe vremea adolescenței. Nu-mi pot lua ochii de la el. Soarele i se reflectă în vârfurile blonde, și are pe el o pereche de blugi antici și decolorați. Mă uit cum ridică nu știu ce sac greu, îl învârte pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o tavă de cești de cafea folosite, o văd pe Melissa aplecată peste pervaz, privind scena. — Bună, zice. Ai văzut câți ziariști sunt ? — Da. Nu mă pot abține și mă opresc lângă ea, ca să mai arunc o privire. Sunt total demenți. Cred că trebuie să fie destul de copleșitor. Își flutură părul spre spate și își examinează o clipă unghiile. Dar să știi că... dacă vei să vorbim... sunt aici. O clipă am sentimentul că n-am auzit bine. — Ăă... poftim ? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
purtat foarte drăguț cu mine de când a ajuns aici, dar ceva îmi spune că pe biroul ei se află o păpușică de ceară plină de piuneze. — Dorim doar să ne asigurăm că nu faci vreo afirmație nefericită. Îmi zâmbește ușor dement. — N-o să fac. O să mă țin de scenariu. — Și după aceea, echipa de la News Team te va însoți la Londra. Își consultă Black Berry-ul. Le-am oferit acces neîngrădit pe tot parcursul zilei. E-n regulă ? — Păi... da. Cred. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nou partener de la Carter Spink, Samantha Sweeting ! Glasul lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bazată pe respect reciproc. Dacă îți înfig un cuțit în inimă, cel puțin să aibă decența morală de a-ți arăta o figură în acord cu acțiunea asasină, o față plină de ură și ferocitate, o expresie plină de furie dementă, chiar și de răceală inumană, dar, pentru numele lui Dumnezeu, să nu-ți zâmbească în timp ce-ți sfâșie inima, să nu te disprețuiască într-atât încât să-ți dea false speranțe, spunându-ți, de exemplu, Nu vă faceți griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îmi plac tot felul de haine, dar în fața unei perechi fabuloase de pantofi mă topesc pur și simplu. Câteodată, când nu e nimeni altcineva acasă, îmi deschid dulapul și pur și simplu mă uit la toți pantofii, ca un colecționar dement. O dată chiar i‑am aliniat pe toți frumos în pat și i‑am pozat. Ceea ce poate părea cam ciudat, dar, m‑am gândit, am tone de poze cu oameni care nici măcar nu‑mi plac, așa că de ce să nu am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în minte, iar și iar. Cum am putut fi atât de tâmpită? Cum am să mai îndrăznesc vreodată să dau ochii cu cineva? Mă simt de parcă, din momentul când am ajuns la New York, aș fi fost cu un montagne russe dement. Ca o călătorie vrăjită în lumea Disney, în care, în loc să vâjâi prin spațiu, am vâjâit prin magazine, hoteluri, interviuri și mese de afaceri, înconjurată de lumini, strălucire și voci care‑mi spuneau că o să fac senzație. Iar eu n‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mână scheletică, nepunând la socoteală surplusul de falange. Ceva se desfăcea în centrul palmei, un fel de tub făcut dintr-o materie ațoasă. Sub baza palmei se afla înfășurat un mușchi. La extremitatea mușchiului, o formă, convexă, întunecată, avea aspectul dement al unui ochi. Ochiul, dacă era ochi și nu doar o excrescență vâscoasă... merita o privire mai atentă. În ciuda scârbei care-i întorcea stomacul pe dos trimise un fascicol de lumină directă pe această clocotire organică. Ochiul se mișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lături pentru a face loc suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alta a mesei lungi, din capătul holului. Candelabrul din centru a dispărut în întuneric. Colțul domestic e luminat doar de globul alb, ca un reflector proiectat deasupra feței de masă albe. Tacâmuri argintate, șervete, pahare mari, pahare mici, sunetul lor dement, subțiat, de cristal, farfurii mici mari adânci... parcă și Tolea mănâncă. Din când în când se schimbă farfuriile, felurile. Vasile ridică șervetul căzut lângă scaun. Tolea își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat, va găsi puterea. Mai ingenios, mai stăruitor, mai dement, va găsi puterea... Doamnă dragă, duduiță, coniță scumpă, să vedeți ce mi s-a întâmplat ieri în trenul spre Barcelona. Noapte, ger. Trenul murdar, neîncălzit, ca la noi, un frigider. Nu știu dacă ați trecut prin asemenea situații, când devenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vinurile” lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michăilescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa, și Eusebiu Ștefănescu ... Cartea lui Candid are ceva În plus : acribia consemnării; și hazul dement. Și, mai ales, răbdarea diaristică! Revin la acea reprezentație blestemată cu comedia lui Caragiale : un mare și charismatic actor, vroia să debiteze textul unui alt mare creator, Caragiale. Dar comedianul nostru rata vocale și consoane, fără o regulă stabilită : spectacolul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
de critică, cică băteam apropo la banii care nu erau în România, la școala românească de atunci, numai că publicul, care-i mai deștept decât toți cronicarii, venea la spectacol mereu, sălile erau pline. Ne-am menținut dintr-o ambiție dementă a noastră, apoi s-a făcut și film, tot cu mine în rolul lui Miroiu, un film care s-a impus și el. Am avut o mare satisfacție interioară și o insatisfacție exterioară, pentru că vedeam că nu merge la... cronicari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
gând să mă sărute ? Oare să-l sărut eu ? Nu. Nu. — Lui Pete Îi plăceau mult păianjenii, spune brusc. Erau animalele lui de casă. Păianjenii mari și blănoși. Și șerpii. Pe bune ? Mă strâmb. — Un dement. Era un tip absolut dement. Expiră adânc. — Încă... te mai gândești la el, spun șovăind. — Da, mă gândesc foarte des la el. Urmează un alt moment lung de tăcere. În depărtare, aud un grup de oameni care pleacă de la Antonio’s, vorbind tare În italiană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
stomac. În viața mea n-am fost atât de șocată. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. Nu trebuia să deschid În viața mea ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mână pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sunt ! Jean-Paul a plecat. Nu sunt În stare să ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
a purtat urât cu mami ! spune Jemima, cu bărbia În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu mami ! spune Jemima, cu bărbia În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sunt ? Oricum. Rămân cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvântul Scoția. Pentru numele lui Dumnezeu. — Ce faci, Lissy ? — Mă... joc și eu, spune și i se ridică tot sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
crezi...“ Am nevoie să fiu ținută din scurt. Ca În filmele alea despre armată, unde persoanele care știu prea mult sunt eliminate imediat. Dar cum să fac să o țin din scurt pe Jemima ? Am lansat un proiectil uman Exocet dement, care zboară fâsâind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. Gândește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]