1,351 matches
-
prezentăm concepția despre dublul Mesia a lui Marcion și în cea de-a treia, cea a dublei parusii a aceluiași Mesia, Isus, proprie creștinilor ortodocși: Dumnezeul bun Cristos (vestit de minuni) să mântuiască întreaga omenire a venit o dată pentru totdeauna Demiurgul Cristos (vestit de profeții) să restabilească regatul lui Israel este încă așteptat Dumnezeu Isus Cristos (vestit de profeții și minuni) să mântuiască întreaga omenire a venit deja și este încă așteptat în vederea Judecății Pornind de la această schemă, putem înțelege mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mântuiască și îi judecă pe cei care merită să fie judecați; iar această dreptate nu este crudă, fiind precedată și prevăzută de bunătate”. Marcion susține că Dumnezeu ar fi înțelept, dar nu justițiar. Acest atribut i se potrivește mai degrabă demiurgului gelos și răzbunător. Irineu denunță o contradicție în argumentarea lui Marcion: Dumnezeu nu poate să nu fie drept/justițiar, din moment ce este înțelept. Dacă este înțelept, el este de asemenea probator: ia decizii; dacă ia decizii, trebuie să aibă spiritul dreptății
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
memorii” ale „unui fost șef de secție a CC al PMR”. Astfel, despre Lucian Blaga reușește să scoată o broșură la Tipografia Universității din Craiova, cu titlul Restituiri. „Cazul Blaga” (1983), celelalte lucrări fiind publicate abia după 1989. În Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Călinescu (1998) comentează, uneori subiectiv, alteori cu „revizuirea” atitudinilor proprii, numeroase pagini de epocă, volumul având și caracter memorialistic, întrucât realizează o imagine din interiorul sistemului politic oficial asupra destinului literaturii române. Deși ține să specifice nu o dată
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Iulian Vesper), vin să întregească acest efort. SCRIERI: Grigore H. Grandea. Omul și opera, Craiova, 1977; Contribuții la o istorie a mișcării cultural-științifice din ținuturile bucovinene, Craiova, 1977; Restituiri. „Cazul Blaga”, Craiova, 1983; Eminescu-Creangă. Documente biografice inedite, București, 1996; Amurgul demiurgilor. Arghezi, Blaga, Călinescu, București, 1998; Arghezi necunoscut. Zbuciumul vieții și zidirea operei, București, 1998; Istoria și limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej, București, 1999; Dosarul Brâncuși, Cluj-Napoca, 2001; Tinerețea lui Petru Dumitriu, Cluj-Napoca, 2001; Bucovina. Istorie și cultură, București, 2002
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Curierul național magazin”, 1996, 234; Geo Șerban, Poetul și filosoful Lucian Blaga în slujba diplomației, LCF, 1996, 14; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 66-70; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Constantin Cubleșan, Amurgul demiurgilor ieri și azi, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, „Amurgul demiurgilor”, APF, 1998, 6; Z. Ornea, Luminițe în întuneric, RL, 1998, 28; Mihai Ungheanu, Din burta Leviatanului. Sociometrii literare, L, 1999, 1; Mihai Iacobescu, Personalități ale Bucovinei de astăzi - Pavel Țugui
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
Lucian Blaga în slujba diplomației, LCF, 1996, 14; Constantin Cubleșan, Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997, 66-70; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Constantin Cubleșan, Amurgul demiurgilor ieri și azi, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, „Amurgul demiurgilor”, APF, 1998, 6; Z. Ornea, Luminițe în întuneric, RL, 1998, 28; Mihai Ungheanu, Din burta Leviatanului. Sociometrii literare, L, 1999, 1; Mihai Iacobescu, Personalități ale Bucovinei de astăzi - Pavel Țugui, „Codrul Cosminului”, 1999, 5; Vladimir Tismăneanu, Comuniștii români și falsa
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
II, 415-417; Gheorghe Crăciun, În căutarea referinței, Pitești, 1998, 205-210; Glodeanu, Dimensiuni, 126-144; Simion, Fragmente, II, 287-292; Alex. Ștefănescu, Comedia literaturii, RL, 1999, 25; Dicț. analitic, II, 134-136, III, 168-170, 394-397, IV, 422-424, 595-597; Glodeanu, Incursiuni, 151-155, 270-276; Nicolae Bârna, Demiurgul postmodern, F, 2000, 9; S. Damian, Aruncând mănușa, București, 2000, 207-233; Dicț. esențial, 842-844; Dimisianu, Lumea, 159-185; Ion Simuț, Arena actualității, Iași, 2000, 174-181; Tudorel Urian, Proza românească a anilor ’90, București, 2000, 60-64; Ion Vartic, Din mansarda dlui Teste
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
să se autodefinească în raport cu propriul eu și cu lumea. „Ispitele” au ca punct de reper interioritatea, chintesența sufletească a poetului („tâlhar de visuri blonde-n azururi veșnic bete”), în timp ce „aforismele” îl definesc ca pe un personaj straniu, „sclavul fanteziei și demiurgul slovei”. Studiile Sfidarea paradoxului (1998) și Universul paradoxurilor (1999) sunt o introducere în paradoxism, în ceea ce V. consideră a fi „singura mare șansă a scriitorului”: „diversitatea și frecvența cu care paradoxul se face prezent în viața cea de toate zilele
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
Argonaut” (1934), „Nord” (1938). După 1944 va colabora la „Familia”, „Gaudeamus”, „Crișana”, „Filobiblon”, „Nebănuitele trepte”, „Orizont”, „Limbă și literatură”, „Cercetări de limbă și literatură”, „Țara Crișurilor”, „Vatra”, „Colocviu”, „Pagini bucovinene”, „Floare de gând”, „Lucrări științifice”, iar după 1989 la „Buciumul”, „Demiurg”, „Jurnalul literar” ș.a. În 1971-1973 a redactat publicația dactilografiată „Dor”. Editorial a debutat în 1933 cu Rostiri tari, plachetă scoasă împreună cu Arcadie Cerneanu. A întocmit Antologie rădăuțeană (1943), a îngrijit ediții din scrierile lui Ioan Slavici, Horia Bottea, a publicat
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
definitive” de la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, antologia Poezii, o selecție de autor. În intervalul 1930-1943 i s-au publicat și piese de teatru: Fata ursului (1930), La pragul minunii (1934), Umbra (1935; Premiul Teatrului Național din București) și Demiurgul (1943); două (Fata ursului și Umbra) au fost reprezentate la Naționalul bucureștean. Abia în 1972, în volumul Teatru, va fi editată comedia Gimnastica sentimentală, scrisă în aceeași perioadă și jucată în stagiunea 1969-1970 la Teatrul de Stat din Baia Mare. „Comedia
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cunoaște locurile și oamenii. Mai mult epică decât dramatică, scrierea concentrează materia unui roman de aventuri sau a unui basm de inițiere. Improprie reprezentării, se pretează în schimb ecranizării, fiind ca un scenariu de film. De alt tip sunt piesele Demiurgul, unde un medic experimentează modificarea firii unor animale, și La pragul minunii, care relevă drama unui tânăr evreu înapoiat de peste Nistru în târgul natal. Nesatisfăcut de răspunsurile date întrebărilor capitale de legea mozaică și de cea creștină, Ițic îmbrățișează ateismul
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Crainic, Craiova, 1930; Chestionar folcloristic (în colaborare cu Gh. D. Mugur), Craiova, 1930; Fata ursului, București, 1930; Destin, București, 1933; La pragul minunii, București, 1934; Toate leacurile la îndemână, București, 1935; Umbra, București, 1935; Urcuș, București, 1937; Întrezăriri, București, 1939; Demiurgul, București, 1943; Duhul pământului, București, 1943; Poezii, București, 1944; Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de..., pref. Perpessicius, București, 1964; ed. (Die letzten ersonnenen Sonette Shakespeares in der erdachten Übersetzung ... - Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Guillaume Robert, albumul Iasi à l’heure de la Francophonie, 2006, Iași, Editura Samia; a coordonat alături de Felicia Dumas volumele Iasi et la Moldavie dans les relations franco-roumaines, 2006, Iași, Institutul European, și La France et Iași, 2009, Iași, Casa Editorială Demiurg. Simion-Alexandru Gavriș: cercetător post-doctoral la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași, (proiectul Dezvoltarea capacității de inovare și creșterea impactului cercetării prin programe post-doctorale POSDRU/89 1.5/ S/49944); doctor În istorie În cadrul Academiei Române (Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi corupte și lipsite de orizont, creație a „demiurgului rău”. Poetul se vede pe sine ca pelerin, însă drumul lui nu este nicidecum o călătorie în imanență, ci, în conformitate cu motoul axiomatic după care „dreapta este un cerc de rază infinită”, are drept sistem referențial geometria absolută a transcendenței: „Sunt
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
ceruri - / Mult mă doare gândul clopot”. Existența paradoxală a poetului, ființând în lume și totuși neaparținându-i („Îndoit prealiniștitul”) refuză să ia parte la istorie („Numele l-a scris pe apă”) întrucât întreaga realitate sublunară este creația imperfectă a unui «demiurg rău» („Blestemat model să-nceapă”); pe de altă parte, «căderea în lume» a sufletului („Cântecul s-a rupt din ceruri”) - poposit în «vârsta de fier» a creației („Dorului pierdut în fieruri”) și oprit de a avea o relație directă cu
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
tuturor lucrurilor” și dyada genera multiplul și pluralitatea ambiguă; dar triada readucea perfecțiunea pierdută; tetrada, care conferă lucrurilor extensiunea matematică cu „trei dimensiuni”, este un „număr sacru”, căci cuprinde toate numerele care, adunate, dau decada, „temelia a tot ce ființează”, demiurgul Universului; pentada este aspectul exterior al lucrurilor, colorația epidermică, rădăcina stihială, quintaessentia; hexada este principiul însuflețirii, „cubul psihogoniei”, care este „pătratul perfect”; heptada, suma tuturor cifrelor apozabile, este lumina primordială (phos), „viața” alcătuită din sănătatea tetragramei și numărul triunghiular. În
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
logica după care ele s-ar constitui într-o gândire unitară. Este însă posibil ca autorii să-și fi zugrăvit astfel „monstrul care aduce apocalipsa culturală” în mod intenționat. Kincheloe și Steinberg (1993) par să-și fi asumat rolul de demiurgi care fac ordine în haosul curricular preexistent, conferindu-i o „misiune mântuitoare”. Kincheloe scria: Misiunea pedagogică postmodernă implică salvarea sensului, chiar și atunci când percepem distrugerea (destruction) lui de către ambianța informațională postmodernă 100. Este evidentă, aici, aluzia la „destructivismul” lui Derrida
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Artur Silvestri, Ghid parizian literar, LCF, 1978, 19; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 389-393; Micu, Modernismul, I, 278; Alexandru Piru, Eliminarea lui Călinescu de la Universitate, CC, 1992, 3-4; Alexandru Piru, G. Călinescu academician, CC, 1992, 5-6; Nițescu, Proletcultismul, 234-240; Pavel Țugui, Amurgul demiurgilor. Arghezi. Blaga. Călinescu, București, 1998, 214-226; Micu, Ist. lit., 705; Popa, Ist. lit., I, 739-740, passim; Aneli Ute Gabanyi, Literatura și politica în România după 1945, tr. Irina Cristescu, București, 2001, 42-43; Dicț. scriit. rom., IV, 764-765. E. M.
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
tradiționalistă și de cea simbolistă a timpului. Bat miezul veacului curanții (1951) și Lumina ochilor mei (1957) sunt evocări idilice, într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
Paul Valéry, N.A. Nekrasov, M.I. Lermontov, A. A. Blok ș.a SCRIERI: Preludiu, pref. Mircea Streinul, Cernăuți, 1940; Bat miezul veacului curanții, Chișinău, 1951; Lumina ochilor mei, Chișinău, 1957; Orga codrului, Chișinău, 1966; Galerie cu autoportret, Chișinău, 1968; Hingher și demiurg, Chișinău, 1973; Grădinar, Chișinău, 1980; Coroană de sonete, Chișinău, 1992. Traduceri: Vergiliu, Bucolice, Chișinău, 1970; Ovidiu, Elegii din exil, Chișinău, 1972; R.M. Rilke, Elegiile din Duino, Chișinău, 1977; Paul Valéry, Vrăji, Chișinău, 1979; Paul Verlaine, Poezii, Chișinău, 1985. Repere bibliografice
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane i-au căzut pradă și unii traducători. De fapt, aici, Demiurgul Îl sfătuiește pe Luceafăr: „Tu rămâi deasupra omenescului (HYPER EON), chiar dacă, din când În când, undeva, te lași pradă slăbiciunilor omenești” (Funeriu, 1995, p. 20). Credem că aceste exemple au fost edificatoare pentru a demonstra cât de necesară și de
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
să aproximeze misterele și să cheme spiritul la creație culturală; dar creația nu dă niciodată o reprezentare integral adecvată a realității, tocmai din cauza acțiunii ei particularizante (Cenzura transcendentă). Creația culturală suferă așadar o interdicție gnoseologică, o „cenzură transcendentă”. O exercită demiurgul însuși, care - explică filosoful - a făurit lumea din emisii infime ale naturii sale atotputernice și nemărginite, „diferențialele divine”, totdeauna necomplete, fiindcă altfel ar risca să creeze o făptură cu însușirile sale și să se autonege prin limitare. Omul e ființa
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
plinătatea ei cântată pe coarde variate, în amplul poem Grădinarul. Istorisind vizita pe care o face în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În cazul de față evreii, care controlează lumea. Dacă pornești cu ideea că lumea este de fapt construită relativ simplu și că anumiți trăgători de sfori nevăzuți pot face lucrurile să meargă Într-o direcție sau alta, iar acești invizibili demiurgi, În cazul de față, ar fi evreii sau francmasonii (el nu a prea avut obsesia francmasoneriei, dar a avut-o pe cea a evreilor), ajungi la concluzia lui: Într-un fel sau altul, Încearcă să facă pace cu evreii. Vorbim
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și simplu cu eliminarea adversarului „bunului Dumnezeu” gnostic. Exegeza gnosticilor utilizează, cum se știe, provocarea și paradoxul. Ea reabilitează principalele personaje negative ale Bibliei, plecând de la principiul axiomatic că versiunea oficială reprezintă, de fapt, o scriere ideologică inspirată de acel Demiurg Rău, creator al lumii sublunare, vrăjmașul Dumnezeului adevărat, la care, desigur, se Închină doar ei, gnosticii. Astfel șarpele, Cain, Iuda etc. devin simboluri pozitive, Întrucât sunt opuse Demiurgului „oficial”. Diabolizat de aproape Întreaga tradiție creștină, reabilitat simbolic de câteva grupări
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]