27,984 matches
-
și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe de o parte Academia (cu minime schimbări, aceeași ca
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
Fîntîneru redactor-șef la a treia serie a Universului literar (mai trecuseră pe acolo, în același post, Camil Petrescu și Perpessicius). Va rămîne aici pînă în 1941 (cînd îi ia locul fiul patronului, Victor Popescu). Fîntîneru, cîtă vreme a deținut demnitatea de redactor-șef al revistei, a fost și cronicarul ei literar, scriind o cronică sagace, dreaptă, dar o vreme, cum i-a reproșat Șerban Cioculescu, prea aplecată spre teologal. Aici fiind, în 1940, publică studiul despre poezia lui Blaga (Poezia
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de disidență "de cafenea" (Eugen Jebeleanu), fie pentru că mai sînt în viață (Nina Cassian, Adrian Păunescu). Resortul intim al acestei nedemne prestații îl constituia beneficiul material asigurat de partidul unic mercenarilor săi. Beneficiu care indica tăios diferența dintre trădare și demnitatea celor ce, între Academie și Temniță, o acceptau pe cea din urmă. Poeții înregimentați sub steagul roșu nu alcătuiau, în definitiv, altceva decît un pandant întru verb al torționarilor: "Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
nr. 2 "Săptămînal independent de opinie" și de la nr. 76 "Magazin de istorie, atitudini și credință"; altul începe prin a fi "Un săptămînal care ajunge la locul faptei odată cu poliția" (Infractorul, 1991), dar de la nr. 6 este un "Săptămînal pentru demnitatea cetățeanului, împotriva corupției".
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
îndemnat să povestească lumii Patimile. Detașare - Implicare. Spectacolul nu pune în evidență voci mari, ieșiri la rampă ale vedetelor. Ar fi fost lipsit de rafinament estetic. Pentru Isus (Dietrich Henschel) este tot atât de necesar un glas potolit care să transmită blândețe, demnitate, o totală stăpânire a reacțiilor violente (chiar atunci când este adus în fața lui Pilat cu lanțuri la picioare, ca un tâlhar), ca și o înfățișare nestingheritoare pentru modelele ilustre din plastică. Și nici pentru acelea, mai recente, din cinematografie. Le are
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
mai pare a fi preponderent umanistă și, în orice caz, nu mai este literară. Limbajul la modă indică o anume creștere a absolvenților de politologie, sociologie, științe economice și ale comunicării. Dacă politehnicienii abundă, atît în presă, cît și în demnitățile publice, literații sînt rara avis. E instructiv să constați că, din această cauză, sînt ratate ocazii excepționale de a se valorifica vorbe de spirit (dictonul latin nu mai are nici o căutare!), exprimări plastice, caracterizări memorabile, nume ori situații paradigmatice. Nu
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
Nemulțumiți de a fi fost azvârliți în închisoare printre borfași de rând, dintre care nu puțini nici n-au alt domiciliu, iar cei mai numeroși afișează figuri patibulare, ilustre vedete ale capitalului bancar, în nefavorabile raporturi cu justiția, refuză, cu demnitate, detenția. La primul semnal că vor fi apucați, își iau tensiunea, într-o asemenea împrejurare întotdeauna crescută, și se internează în clinici eliberatoare de certificate. Dacă totuși au fost înhățați cer să fie lăsați acasă, în calitate de claustrofobi și fiind clar
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
Despre "marea conștiință" a unor scriitori ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și nu numai) o făceau imposibilă. Ambiguitatea lor e trecută în contul unei "demnități" și al unei "temerități" jenant exagerate, cînd nu de-a dreptul de fantezie. Și aceasta în situația în care un Radu Petrescu, un Leonid Dimov, un Alexandru George, un Iordan Chimet apar tratați cu grimasa unei subtile desconsiderări, ca niște
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
nu constituie doar un principiu al romantismului, semnalarea lui ca iluminare, ca învățătură fusese vehiculată mult mai nainte. Ridicarea în rang de sfinți, adică de nemuritori, sa început de mai-naintea lui Michelangelo. El însă a biruit prin frumusețea și demnitatea obținute genial pe Capela Sixtină. Biruit-a gândul, zice cronicarul, cum probabil a zis și preotul Cezar Vasiliu să scrie mai larg despre mitropoliții amintiți, la ale căror comentarii (deloc panegirice) a dăugat unul de substanță, vizându-l pe Petru
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele? Când nu mai sunt dorite." Apoi versurile capătă viață și demnitate, umplu un spațiu, transmit neliniște și fascinație; sunt trei strofe de vârf în creația supra-abundentului autor: "O flacăra misterica/ Da palida lumină;/ Iar stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină.// Și liliecii nopților/ Ce au aicea locul -/ Ascunși în hârca
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
va scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV e o închisoare aurită, așa cum e Hollywood-ul de azi, zice regizorul. Trăim într-o lume condusă de bani. Sîntem sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după proiecție, ce impresie i-a făcut filmul, Lionel Jospin (primul prim-ministru în exercițiu al Franței, prezent la festival) a răspuns că nu va uita niciodată secvența în care vin peștii
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar român? Supărare pe filmul lui Haneke, care nu face decît să prezinte "o situație"? Umilința, rușinea, mila - gîndindu-te că niște români cu simțul demnității extirpat, pentru nu se știe cîte generații, în loc să-și facă harakiri, ca Vatel, cerșesc la Paris? Supărare pe o realitate? (doi festivaliști parizieni mi-au confirmat că "la Paris e plin de cerșetori români", și că "la Paris românii sînt
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Radu Lupu. Îi audiem când și când, de la un festival la altul, le urmărim aparițiile discografice. Dar ne sprijinim temeinic pe muzicienii noștri, pe formațiile noastre, cei care, în condiții de politică culturală limitativă, chiar restrictivă, reușesc să-și păstreze demnitatea ținutei profesionale. Să recunoaștem, este o ținută care se păstrează cu gura în zilele noastre. La Ateneul Român, Filarmonica bucureșteană reușește în continuare asemenea performanțe. Atât la nivelul manifestărilor simfonice cât și a celor camerale. Este cazul să se amintească
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
contenciosul transilvan. S-a întîmplat că același punct de vedere îl împărtășeau și liderii politici junimiști (atunci li se spunea liderii Junei drepte), P.P. Carp și Titu Maiorescu. Eminescu, director la ziarul conservator Timpul (apoi a fost înlocuit din această demnitate), nu împărtășea acest punct de vedere, socotindu-l un proiect asasin la adresa românilor transilvăneni subjugați și împilați, s-a înscris și în Societatea "Carpați", menită să ducă la eliberarea fraților din Ardealul cotropit, și scria, cu radicală înverșunare, împotriva liberalilor
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi, încă o dată, un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de artificii, nu le risipește orgiastic, ci le păstrează intactă autoritatea pe care o au în dicționar. El se exprimă clar, analitic
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
o înțelege, mama o asuprește cu propriile ei frustrări nerezolvate, fiica o ignoră. O tragedie pe toată linia, foarte aproape de melodramă, dar totuși necontaminată de ea. Personajul Agnetei Pleijel e o făptură demnă și obosită de dezamăgiri, dezorientată de insuccese. Demnitatea este cea care o împiedică să se lamenteze, oboseala și dezamăgirea sunt cele care o opresc să se sinucidă. Pe undeva acestei femei îi lipsește energia de a lua decizii majore, tocmai pentru că plutește în aburii unei suferințe pe care
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
limita, fundul prăpastiei: condiționate adecvat, victimele se solidarizează în persecutarea fizică și umilirea semenului lor. Din acest moment ei și-au pierdut sufletul, în camerele de gazare intră supuse trupurile celor care au traversat teritoriul suferinței, lăsîndu-și sufletul acolo. Cu demnitate, fără grabă, aproape gospodărește se dezbracă și își împăturesc hainele. Toate. Cu masca de gaz pe față, fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Alina Chiriac Imaginarul clasic dezvăluie în viziunea lui Toma Pavel lumi bogate și bine desprinse de universul empiric. Arta îndepărtării. Eseu despre imaginația clasică este o carte despre iubirea clasicilor pentru lumile lor strălucind de demnitate și frumusețe, plutind deasupra restului lumii. Este o carte care vorbește și despre despărțirea modernilor de viziunea "completă", plină de sens a clasicilor; o viziune care mărturisește despre un posibil "supliment ontologic", despre un adaos de noblețe și plenitudine a
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
membru al acestei familii poetice? Da, mă recunosc, simt că am anumite trăsături care mă înrudesc, îndeaproape, cu cei enumerați, am avut aproape aceleași lecturi, în deceniile 7 și 8, aceleași opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul (cât îl avem fiecare) în pactizări și acomodări cu puterea, cu sistemul. Refuzul, chiar dacă nu a fost direct, el a existat în fuga noastră de retorica patriotardă, de arhaicitatea orgolioasă, naționalistă, în configurarea unui "calm
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
aveam să-l primesc și într-o altă formulare, întărind cuceritoarea pledoarie pentru cunoaștere și măsură a compromisului inevitabil. Un film dominat de Maja Komorowska, înger păzitor al unui puști (autorul însuși!) pe care-l inițiază în tainele supraviețuirii în demnitate, la vreme de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de o veche dilemă - credința în Artă sau în Dumnezeu, dar și privind descoperirea vocației: creația
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
statornicie și energie comunismului, Pavel Chihaia a răspuns că e vorba de consecvență cu propriul ideal, pe care, în suișul vieții, se cuvine să-l păstrezi și să-l mărturisești", ceea ce nu e o chestiune de orgoliu, ci doar de demnitate: "Unii s-au întrebat desigur: ce este această demnitate? Aș răspunde: fidelitatea față de tine însuți, fără legătură cu mersul lumii, cu societatea, chiar cu cei pe care îi iubești. La o altă definiție s-a gîndit, desigur, Petru Dumitriu - care
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
e vorba de consecvență cu propriul ideal, pe care, în suișul vieții, se cuvine să-l păstrezi și să-l mărturisești", ceea ce nu e o chestiune de orgoliu, ci doar de demnitate: "Unii s-au întrebat desigur: ce este această demnitate? Aș răspunde: fidelitatea față de tine însuți, fără legătură cu mersul lumii, cu societatea, chiar cu cei pe care îi iubești. La o altă definiție s-a gîndit, desigur, Petru Dumitriu - care mi-a fost prieten pînă ce drumurile și vederile
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
am simțit că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
că un principiu important mă desparte de Petru Dumitriu. A fost ca și cum s-a adîncit o prăpastie și fiecare am rămas pe o altă margine. În sinea mea mi-am spus că fuga de sclavie nu poate fi demnitate, că demnitatea mea este a sclavului care își păstrează iubirea de semeni și o lumină interioară alta decît a raporturilor sociale". După care urmează precizarea judicioasă că, în lagărul comunist, sclavia sub călcîiul inevitabilului "demon superior" reprezenta o condiție generală, în raport cu care
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]