2,451 matches
-
îndreptată împotriva ocupației americane. În plus, faptul că Irakul deține petrol este o sabie cu două tăișuri, întrucât prea puține economii bazate pe producția de petrol au întâmpinat cu bunăvoință democrația liberală. Și, după cum s-a văzut în capitolul 2, democratizarea de după al Doilea Război Mondial a durat ani la rând și a fost masiv sprijinită de către puterea blândă americană. Strategia pe termen lung în vederea transformării Irakului și a Orientului Mijlociu nu va da roade fără un rol similar jucat de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
sprijinirea autocraților și a comerțului, ceea ce până la urmă tot nu a împiedicat extinderea ideologiei islamismului radical și a terorismului. Wilsonienii îndeamnă mai degrabă la o politică externă transformațională decât la una conservatoare sau de status quo. În opinia lor, fără democratizare, Orientul Mijlociu (ca și alte regiuni) va continua să existe ca pepinieră pentru state-delincvent și pentru amenințări teroriste. Mare parte din dezbaterile care au marcat administrația Bush în cazul războiului din Irak s-au purtat între realiștii hamiltonieni tradiționaliști (precum Secretarul
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de îndeplinire a acestora, care permit reflecții generale asupra locului și rolului administrației publice în sistemul politic, economic și social actual; * analiza cadrului organizatoric existent al administrației publice; * analiza eficacității sociale a activității specifice a administrației publice; * analiza nivelului de democratizare a administrației publice. Accelerarea procesului de reformă în administrația publică este dată, în primul rând de necesitatea adaptării la statutul de țară membră a Uniunii Europene. Problemele de fond ale strategiei de reformă vizează: * întărirea capacităților în domeniul elaborării politicilor
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
al comerțului. În însăși formularea ei, dorința de a asocia "participarea" și "mobilizarea" este simptomatică pentru o contradicție care se adâncește odată cu această evoluție tendențială a formelor politice și de autoritate. Dezvoltarea acestui țesut instituțional se conjugă cu eforturile de democratizare inițiate de municipalitatea din Lille, care, ca și localitatea Roubaix 119 din apropiere, se vrea un pol de experimentare și inovare. De la sfârșitul anilor șaptezeci, implantarea de antene ale primăriei în diversele cartiere ale orașului și crearea de consilii de
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
28 30 23 25 9 13 14 16 Practici audiovizuale Televiziune (în fiecare zi) Video (o dată pe săptămână) Radio (în fiecare zi) Discuri și casete 73 77 13 28 66 69 21 27 Sursa: după Olivier Donnat, 1998. • Problematicile ministerului: democratizare sau evaluare? La ce servesc, de fapt, anchetele astfel efectuate? Ar trebui să ne întrebăm la ce le folosește politicienilor cu-noașterea macroscopică a modului în care francezii își folosesc timpul liber. Constituie oare anchetele ministerului un instrument de evaluare a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Indicatori Anuare statistice Publicații Centre de documentare Profesioniștii culturii din sectorul comercial Vânzarea și difuzarea bunurilor culturale în mod eficace Rentabilizarea investițiilor Sondaj, marketing Cercetări comportamentale Psihologie experimentală Audiență Cititori Ținte Profesioniștii culturii din serviciul public Logică pedagogică Logică politică (democratizare, acces la patrimoniu) Logică comercială (reducerea deficitelor) Anchete cantitative și/sau calitative Apel la firmele private specializate în opinia publică Publicuri-țintă: în funcție de vârstă, competențe sau "handicapuri" sociale Evaluarea utilizărilor și efectelor asupra publicurilor Universitari din polul speculativ (istorie, filozofie, sociologie
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
inactivii pensionați). Clivajul activi/inactivi este deci determinant. În plus, diferențele merg de la 65 % la 20 % (agricultori) sau 23 % (muncitori), adică de la 1 la 3 în funcție de grupurile de activi. Din 1973, remarcăm chiar că ecartul s-a accentuat (contrar obiectivelor democratizării); locul de domiciliu este, de asemenea, important: faptul că locuiesc în Paris îi îndeamnă pe mulți să meargă la muzeu (59 %). Avem așadar de-a face aici cu o variabilă de ofertă: cu cât oferta este mai mare, cu atât
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
omite să demonstreze, bazându-se pe anchete, că există o integrare inegală a populațiilor. Punctul de vedere al exclușilor îi preocupă pe unii sociologi, care vor să-i alerteze pe responsabilii politici locali sau naționali. Practicile rămân prost repartizate, iar democratizarea culturală este redusă la a fi un proiect sau un legământ pios. Ce fac aleșii ca să reducă distanțele diferențiale dintre grupuri? Limitele democratizării culturale își găsesc sursele în cele ale democratizării sociale, pentru care sociologia educației a găsit, din 1964
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sociologi, care vor să-i alerteze pe responsabilii politici locali sau naționali. Practicile rămân prost repartizate, iar democratizarea culturală este redusă la a fi un proiect sau un legământ pios. Ce fac aleșii ca să reducă distanțele diferențiale dintre grupuri? Limitele democratizării culturale își găsesc sursele în cele ale democratizării sociale, pentru care sociologia educației a găsit, din 1964 (Bourdieu și Passeron, 1964) până astăzi, multiple confirmări statistice. Excluderea culturală merge mână în mână cu nivelul școlar, iar acesta cu eșecul la
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
politici locali sau naționali. Practicile rămân prost repartizate, iar democratizarea culturală este redusă la a fi un proiect sau un legământ pios. Ce fac aleșii ca să reducă distanțele diferențiale dintre grupuri? Limitele democratizării culturale își găsesc sursele în cele ale democratizării sociale, pentru care sociologia educației a găsit, din 1964 (Bourdieu și Passeron, 1964) până astăzi, multiple confirmări statistice. Excluderea culturală merge mână în mână cu nivelul școlar, iar acesta cu eșecul la școală (în fiecare an, aproximativ 60 000 de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în materie de practici, consum, cheltuieli a produs efecte de uniformizare în trei mari repertorii: categorii de practici, domenii și funcții. Prin intermediul acestor reprezentări, în joc este ceea ce am putea numi "nominalizarea culturală". Olivier Donnat (1994) a evocat "efectul de democratizare" care poate rezulta din simplul fapt de a produce regulat și uniform statistici culturale. • Bugetul Volumul de bani publici afectați de stat cheltuielilor, formării, achiziției de bunuri, comenzilor de opere rămâne un bun indicator pentru evoluția gradului de politizare. Fluctuațiile
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Regăsim aici perspectiva pragmatică, potrivit căreia este legitim "ceea ce merge". Bilanțul sub formă de audit acțiunii statului asupra lui însuși urmărește să răspundă la întrebările rămase în suspans, adunând informațiile, datele numerice, diversele observații și anchetele punctuale: ce fel de democratizare? Care este fluxul de vizitatori și spectatori? Care sunt publicurile? Ce încasări se obțin? Ce impact are o creație sau alta asupra opiniei publice? Voința de a controla a posteriori este o parte integrantă în modernizarea statului, a serviciilor sale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ca după un "catalog", într-o stare de spirit comparabilă cu raționalitatea instrumentală, dar fără vreo preocupare pentru sensul implicat în aceste operațiuni (Friedberg și Urfalino, 1984); modurile de evaluare a politicilor culturale: se pune întrebarea dacă există indicatori ai democratizării culturale (și, dacă da, care sunt aceștia?). Este cultura reductibilă la procesul de democratizare, de calificare, de masificare, pe scurt, de difuzare? Sau este un domeniu simbolic pe care politicul l-a "supradeterminat" și "învestit" în cursul formării statului? Este
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fără vreo preocupare pentru sensul implicat în aceste operațiuni (Friedberg și Urfalino, 1984); modurile de evaluare a politicilor culturale: se pune întrebarea dacă există indicatori ai democratizării culturale (și, dacă da, care sunt aceștia?). Este cultura reductibilă la procesul de democratizare, de calificare, de masificare, pe scurt, de difuzare? Sau este un domeniu simbolic pe care politicul l-a "supradeterminat" și "învestit" în cursul formării statului? Este democratizarea criteriul după care trebuie evaluată politica culturală? Trei indicatori cer o verificare empirică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
culturale (și, dacă da, care sunt aceștia?). Este cultura reductibilă la procesul de democratizare, de calificare, de masificare, pe scurt, de difuzare? Sau este un domeniu simbolic pe care politicul l-a "supradeterminat" și "învestit" în cursul formării statului? Este democratizarea criteriul după care trebuie evaluată politica culturală? Trei indicatori cer o verificare empirică pentru a răspunde la aceste întrebări: masificarea și generalizarea practicilor; accesul crescând al straturilor sociale "neprivilegiate"; diversificarea practicilor și eclectismul cultural. Cercetările lui Olivier Donnat sunt de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a necesitat o mai bună cunoaștere a publicurilor și modalităților de consum artistic, precum și a creatorilor și a condițiilor de creație [...]. Din anii 1960, sociologia a fost foarte solicitată de cererea instituțională, aflată în căutarea unor evaluări ale politicilor de democratizare culturală". Raymonde Moulin, 1986, p. XIV. Această atitudine este total opusă celei a sociologiei interacționiste, care plasează în centrul problematicii sale definirea actelor, a actorilor și a bunurilor. Becker a refuzat întotdeauna să folosească definițiile instituționale (produse pentru întocmirea statisticilor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
D Dans, 76, 96, 106, 122, 156, 173, 177, 194, 200, 202, 208, 245, 289, 297. Dar, 175. Definire, 11, 30, 42, 52, 63, 79, 108, 128, 194, 205, 224, 254, 263, 292-295. Defiscalizare, 212. Delegare, 67, 212, 234, 294. Democratizare, 97, 110, 125, 154, 201, 210, 213, 263. Denunțare, 140, 286. Deontologie, 190-191. Descentralizare, 205, 208, 224. Descriere, 11, 25, 45, 59, 76-77, 113-114, 119-120, 140, 155, 245, 292, 300, 302, 304, 307, 311. Determinism, 36, 77, 280-282, 284, 303
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
principiile universale pot fi înțelese și pot fi transformate în norme, legi și comportamente individuale sau ale autorităților. Politica trebuie astfel să încurajeze educarea oamenilor, pentru ca ei să fie capabili să-și înțeleagă propriile interese, dar trebuie să încurajeze și democratizarea sferei politice. Aceste asumpții au determinat dezvoltarea unei concepții aparte asupra relațiilor internaționale și a politicii externe. Ea era diferită de diplomația tradițională și, mai tîrziu, de realism, prin modul în care înțelegea ceea ce am putea numi cauzele "obiective" și
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realitate. Prin urmare nu sistemul, ci guvernele sînt responsabile pentru izbucnirea războaielor. Guvernele sînt cele care pornesc războaiele, împotriva intereselor propriilor cetățeni. Guvernele nedemocratice, sau cel puțin nelegitime, sînt una dintre principalele cauze ale războiului. Războiul poate fi evitat prin democratizarea politicii, începînd de la nivelul local pînă la cel național și, în fine, la cel internațional. În mediul internațional nedemocratic al secolului al XIX-lea, egoismul se transformase în naționalism și condusese inevitabil la război. Cît despre cauzele subiective ale războiului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Morgenthau a derivat puterea, deci și caracteristicile esențiale ale oricărei politici, inclusiv războiul, din natura umană, el ținea seama și de celelalte două imagini. El a demonstrat că războiul caracteristic teribilului secol al XX-lea a fost un rezultat al democratizării și, prin urmare, al naționalizării politicii internaționale. Așa a numit el trecerea la societățile de masă, ai căror lideri trebuiau să fie răspunzători în fața mulțimii de alegători. Aceasta este o explicație bazată pe cea de a doua imagine. Și în
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criticarea anistorismului realist (Ruggie 1993). Sigur că realismul nu este complet orb la schimbările ce au redefinit funcția statului. Morgenthau era pe deplin conștient că evoluția către societățile de masă și către legitimarea de către mase a regimurilor, uneori înșelător numită democratizare, a diminuat flexibilitatea politicii externe. Această dezvoltare istorică a introdus concepte și scopuri străine culturii diplomatice tradiționale, ca de exemplu dreptul la autodeterminare națională. Dar Morgen-thau încă mai credea că este posibil ca omul politic, cel puțin omul politic responsabil
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
treceau dincolo de clopotnița satului (clocher). Așadar, țăranii erau foarte atașați de parohie/municipalitate, și, prin urmare, s-a decis ca granițele municipale să nu se modifice în mod semnificativ. Ce s-a schimbat, dar pentru o perioadă scurtă, a fost democratizarea sistemului prin organizarea de alegeri atât pentru consiliile municipale cât și pentru primari. Totuși, acest lucru, ca și alegerile consiliilor departamentale și ale procurorilor generali, nu va supraviețui reinstaurării domniei lui Napoleon, iar experiența democrației locale va trebui să aștepte
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de la nivel local) au devenit din ce în ce mai complexe și încercau să-și retragă autonomia de sub autoritatea prefectului. Până la înființarea celei de-a Cincea Republici în 1958, rolul acestuia fusese redus considerabil. O a doua constrângere impusă asupra prefectului a fost consecința democratizării departamentului și a municipalității, ca urmare a legilor din 1871 și 1884, care permiteau un consiliu departamental ales și un consiliu municipal ales, care, la rândul său, îl alegea pe primar. Este adevărat că primarul și-a păstrat poziția de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
această interpretare, prefectul a jucat un rol cheie în crearea unui popor, a unui teritoriu, a unei limbi și a unui stat-națiune unit. Aceasta a fost urmată de o perioadă lungă și lentă de descentralizare politică (însă nu federalizare) prin democratizarea sistemului guvernului local în anii 1870 și 1880. Până la sosirea celei de-a Cincea Republici, de Gaulle credea că efortul multisecular de centralizare ("effort multiséculaire de centralisation") nu mai era necesar 15. A treia perioadă istorică a început în timpul celei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
relaționate între ele descentralizarea și regionalizarea care vor deveni complete odată cu legile descentralizării din 1982. Rolul prefectului dupa implementarea legilor de descentralizare din 1982 Paul Bernard are dreptate când afirmă că reformele din 1982 reprezintă punctul culminant al procesului de democratizare și regionalizare care a început deja din primele decenii ale secolului al XX-lea. Acest lucru implică un anumit grad de continuitate. Dar în ceea ce privește poziția prefecților, chiar dacă există continuitate legată de dezvoltările anterioare, descentralizarea din 1982 a adus și schimbări
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]