1,551 matches
-
acelora ai lui Maritain scriind În 1936 un Avant-propos la al său Humanisme intégral”4: „Dacă n-ar fi ei șlocuitorii Ïambhaleiț, care să se roage și să gândească pentru ceilalți toți, continentul Întreg ar fi zguduit de atâtea forțe demonice pe care lumea modernă le-a dezlănțuit de la Renaștere Încoace. Oare soarta Europei noastre e pecetluită? Nu se mai poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?” (91). Termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau loc: „Dar scumpă-i era frăția de cruce, ca oricărui voinic, mai scumpă decât zilele, mai scumpă decât mireasa.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 11), „Acei ochi de-un albastru întuneric (...) devin prin asta mai dulci, mai întunecoși, mai demonici.” (Ibidem, p. 77) Observații: Gradul de intensitate superioară poate fi accentuat prin adverbul modalizant de intensificare și: „În neștiința ta ești și mai frumoasă...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 56) Augmentarea intensității unei însușiri la un obiect se poate produce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au perpetuat până în zilele noastre. Adeseori în timpul creștinării Europei, magia era asociată păgânismului așa cum era ea întâlnită la celți, germani, scandinavi. În același timp întâlnim în manuscrisele monahale formule creștine amestecate cu ritualurile populare, ingrediente naturale folosite împotriva otrăvurilor, posedării demonice, atacului elfilor și a altor forțe invizibile. O altă practică adoptată de creștinismul slav este divinația 160 prin selectarea la întâmplare a unui text biblic bibliomancia. Asemănător, în America de Sud și în Africa credințele indigene se întrepătrund și azi cu religia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
magia pietrelor prețioase, a gemelor etc. Se întrezăresc influențe majore din practicile evreiești și sursele științifice arabe ca în manualul de magie Piocatrix, întotdeauna păstrându-se filonul tradiției creștine. La începutul perioadelor renascentiste magia era privită ca fiind periculoasă, antisocială, demonică, incluzând practici condamnate de farmece, necromanție și vrăjitorie. Vrăjitoarele și magicienii erau vânați de inchiziție pentru a distruge transmiterea cunoștințelor lor. Cu toate acestea un manual de tipul Malleus maleficarum 165 descria acum peste cinci sute de ani sabatul vrăjitoarelor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și ritualurilor magice. Ficțiunile alegorice, caracteristice și cadrului science-fiction au personaje elaborate mental în adevărate drame psihologice. Romanele în care misticismul erotic conduce o căutare eroică a perfecțiunii morale sunt cele care relevă pregnant un climat simbolic. Caracterul cosmic și demonic al gândirii alegorice a fost reprezentat mai ales în Evul Mediu când poeții și preoții totodată au creat principiul unității cosmice în transcedentalitatea bazei materiale spre un scop spiritual. Pornind tocmai de la înțelesurile literal, moral și spiritual, interpretarea textelor biblice
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știu ce să creadă, înșelătoria lumii îi depășește. În formarea indică a autorului, zona miraculosului există, dar el a fost atras de aceasta printr-o existență genetică a căutării acestei cunoașteri. Proza lui Mircea Eliade nu este mistică; el este demonic condus de pornirile-i firești în a nara visurile. Revenind la Coleridge, Borges sugerează că visul repetat, întâi împăratului mongol pentru a construi un palat și apoi poetului pentru a zidi din cuvinte ceva mai durabil decât construcția primului, nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numeroase acțiuni poetice e un obiect magic, un simbol mental, care are proprietatea să prezinte imagini de ființe sau obiecte absente sau viitoare, cunoscute sau necunoscute, fenomene, acțiuni, din trecut, prezent sau viitor. Magia oglinzilor e veche, sufletul lor e demonic. Legendele medievale spun că ele sunt trecătorile morții, cărările prin care moartea pătrunde în viață și în gând. Utilizată de magi, oglinda constituie poarta de vibrație către cealaltă lume, prin ea putând intra sau ieși entități, duhuri, spirite, demoni. Poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care o întâlnim la villa Ludovisi din Roma. Sinteza cerului și a pământului sub transfigurarea unui Mercur plin de simboluri, poate atinge zborul pe un Pegas, fiu al lui Neptun cu Meduza, pe dimensiunea solară a divinității totodată angelice și demonice. Dar ar fi o naivitate să explici comportamentul oamenilor numai după cele ce se întâmplă în ceruri. Simbolismul din Divina Comedie 909 afirmă că stelele doar induc dar nu hotărăsc voința noastră. Înțelepciunea sa depășește astfel limitele ochelarilor de cal
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cosmosul. Prinderea conștienței prezente e parte din realizarea viitorului. Istoria din noi este o experiență dusă înafara timpului și apare frecvent ca o străfulgerare de secvențe necesare obținerii eternității. Dilema interpretării răului sau binelui din Dumnezeu, angelicul divin și angelicul demonic cuprinde febra liricii de-a lungul veacurilor: Și demonul ce voiește? O carte Răspundea vocea lui luminată de un vechi solar chiparos Al tău al meu sau un altul, Scrisă sub semn de sus. Și troate păsările cântară de mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar și o afectare a părții afective din lobul temporal al creierului, ceea ce abia după câteva secole avea să fie cunoscut. Shakespeare afirmă că acolo, în creier apar întreruperile funcționale ale personalității însoțite de crize comițiale și nu prin posedare demonică. Aceleași arii participă la formarea de noi relații interumane, la statuarea geniului spiritual și la creșterea semnificativă a creației. Malițioși fiind, nimeni nu a observat dacă excesul creator al scriitorului englez s-ar datora unei afectări a creierului, nimeni nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ritual Power, 1999. 159 Simon Magus (Fapte 8:9-25), magicianul care intenționează să cumpere puterile miraculoase ale discipolilor lui Cristos. În legendele creștine de mai târziu această poveste devine o dramatică luptă între adevărata religie cu miracole divine și magia demonică, falsă plină de iluzii. 160 Charles Burnett, Magic and Divination in the Middle Ages: Texts and Techniques in the Islamic and Christian Worlds, 1996. 161 Valerie I.J. Flint, The Rise of Magic in Early Medieval Europe, 1993. 162 Richard Kieckhefer
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
asculte. 165 Edward Peters, The Magician, the Witch, and the Law, 1992. 166 Brian Vickers (ed.), Occult and Scientific Mentalities in the Renaissance, 1984. 167 Gershom G. Scholem, On the Kabbalah and Its Symbols, 1969. 168 D.P. Walker, Spiritual and Demonic Magic: From Ficino to Campanella, 2000. 169 Frances A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition, 1999. 170 Valerie Flint, The Rise of Magic in Early Medieval Europe, 1991. 171 Keith Thomas, Religion and the Decline of Magic, 1971. 172
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
secolul al XV-lea. În tabloul Purtarea crucii, Bosch renunță la abordarea narativă caracteristică primelor sale compoziții religioase. El invită credincioșii să resimtă din plin violența, și în acest scop le propune viziunea cu „măști” a scenelor purtării crucii. Spiritul demonic, ce sălăsluiește în indivizii din mulțime, le schimonosește chipurile, voiciunea acestora contrastează cu durerea imobilă de pe chipul lui Hristos. Începând cu secolul al XV-lea, au curs tone de cerneală pentru a analiza lumea fantastică și misterioasă a lui Bosch
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
vis al neființei", sau chiar "vis al vieții eterne", este impins de dorinta sa de eliberare la "energica lui afirmare, adică la dobandirea plenitudinii." Ruben, sub infatisarea linistita si blanda de dascal, este un Mefisto care nu-si dezvaluie intentiile demonice, dar se bucura nespus de faptul ca a reusit initierea eroului si-l determinase pe calugar sa pacatuiasca, intrucat l-a convins sa indrazneasca a aspira catre cunoasterea absoluta, adica aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ciotur de copac și, scărpinându-se în capul lățos si cornut începu a râde hâd si strambandu-se: [...] inca un suflet nimicit cu total!”. Ruben, sub înfațișarea liniștită și blândă de dascăl, este un Mefisto care nu-și dezvăluie intențiile demonice, dar se bucură nespus când reușește inițierea eroului și-l determina pe călugăr să păcătuiască întrucât îl convinge să îndrăznească a aspira către cunoașterea absolută, adică aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
cu acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară (...). Cuvântul lui de ordine, expansiunea, este totul, închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive"892. Evident, Spengler a exagerat vestind declinul și moartea civilizației occidentale. Lumea liberă, occidentală, are o capacitate nebănuită de Spengler, de a se reproduce, expansiona
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
al unor timpuri noi (...). Cuvântul lui de ordine: "EXPANSIUNEA ESTE TOTUL"închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. El este adevărat în ceea ce-i privește pe romani, arabi și chinezi (...). Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive (...) Rhodes înțelegea prin politica victoriei numai și numai expansiunea teritorială și succesul financiar . Aceasta este trăsătura romană a caracterului său, de care abia dacă era
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
despre sexualitate, chiar dacă nu a avut o largă răspândire până în secolul XX, când a început să fie reevaluată, mai ales datorită lui Apollinaire și Breton. Opera sa dezvăluie întregul potențial dezagregator și corupător al nihilismului, înveșmântându-l într-o aură demonică, și pune o întrebare care nu suferă amânare: ce îi mai rămâne omului, după moartea lui Dumnezeu, dacă nu spontaneitatea înfricoșătoare a pulsiunilor sale? Sexualitatea nu devine oare incinta în interiorul căreia omul își închide propria disperare? Un lucru este clar
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tot atâtea aspecte ale noii și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență luciferică și depravată care corodează și distruge totul în jur fără a reuși să-și transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul este permis"; și pe urmă ateul Kirilov care, urmând orbește firul rigid al logicii, inferează din ipoteza sa
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fost inventate pentru definirea acesteia au marcat profund atmosfera culturală a epocii: Wille zur Macht voința de putere (Nietzsche), élan vital elanul vital (Bergson), Erlebnis evenimentul (Dilthey) sau Leben viața (Simmel, Klages), Paideuma (Frobenius), Es sau Inconștientul (Freud), Arhetipul (Jung), Demonicul (Th. Mann). Imediat ce au fost inventate, aceste concepte au devenit repede slogane care au catalizat atenția tinerei generații. Pe bună dreptate sau nu, au ajuns să fie folosite ca stindard împotriva cultului științei și rațiunii din secolul al XIX-lea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
timp pe cea romantică și vitalistă dintre spirit și viață, Thomas Mann o completa cu noua semantică a modernității, articulând-o cu măestrie suverană în multiplele sale fațete: creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar plinătatea tulbure și demonică a vieții purității ascetice a raționalității. Și mai mult încă: susținea primatul spiritului eroic german asupra spiritului mercatil anglo-saxon, eroii (Helden) împotriva "negustorilor" (Händler), individualismul estetic împotriva universalismului moral, impulsul mistic împotriva disciplinei etice, spiritul împotriva politicii. Reușea mai ales
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129. Această punere în opoziție, evident nietzscheană, care subliniază componenta htonică, irațională și demonică a vieții, îl apropie pe Thomas Mann de literatura conservatoare, de Hoffmannstahl, Spengler, Ernst Jünger, continuă să fie prezentă chiar și în opera sa succesivă, dar este atenuată și purificată de asprimile sale antiumaniste, antidemocratice și antipolitice. Deja în Despre
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Dar, preocupat fiind să readucă la lumină valorile călcate în picioare ale tradiției umaniste, a ajuns inevitabil să considere nihilismul nietzschean cu exaltarea sa romantică a răului și cu a sa distrugere a moralei, drept o primejdioasă fantasmagorie. În raport cu forțele demonice evocate de Nietzsche, în raport cu lupta pe care a dezlănțuit-o dintre instinct și rațiune, Thomas Mann afirmă: Cine îl ia "în serios" pe Nietzsche, cine îl ia ad litteram și îl crede, este pierdut 131. Cu toate acestea, chiar păstrând
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Se-ndeamnă către codrul plin de ciori:/ Iar lucrurile bune ale zilei se moleșesc și-adorm. 269 În exemplul din urmă Shakespeare ne prezintă "un cadru metaforic al crimei" exprimat printr-o metaforă expansivă oare pune alături noaptea și răul demonic, lumina și bunătatea, dar nu într-un mod simplu, alegoric, ci prin mijlocirea particularului sugestiv și al concretului senzorial : light thickens (lumina se îngroașă) ; lucrurile droop and drowse (se moleșesc și-adorm). Elementul poetic vag și elementul poetic concret se
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
nu e hazard și gratuitate, ci relevare conștientă a virtuților magice ale cuvintelor. Ciclul Descântece, din volumul Jocul cuvintelor, valorifică specia folclorică doar pe latura grotescului și a virtuozității verbale, prilej de combinații frapante și de acumulări imagistice din sfera demonicului. Superioare acestor poezii, care, fatal, întâlnesc concurența prestigioasă a lui Tudor Arghezi și Ion Barbu, sunt creațiile cu aspect baladesc sau descriptiv. Cu Vămile văzduhului, dominanta manieristă se etalează deplin. Poezia stă acum sub semnul căutării cuvântului prin care himericul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]