10,476 matches
-
un autor de romane polițiste, San Antonio, din care citează: " Poți să-mi spui ce vrei, dar un futai reușit, atunci când se petrece în dragoste, te înnobilează." (Nu este o excepție. Cu aceeași evlavie sunt reproduse în alte etape ale demonstrației și citate dintr-un autor de romane de spionaj, John Le Carré. Asocierea unor nume de acest fel cu Platon, Tolstoi, Balzac ș.a. creează o impresie de amatorism.) Un alt loc comun preluat cu entuziasm este acela al reprezentării iubirii
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
a avut loc în cadrul Filarmonicii "G. Enescu" și care a trecut neobservat, deși ar fi meritat mai multă atenție: trei concerte susținute de tineri artiști veniți din Belgia și Olanda, centre-pilot în domeniu, pe instrumente vechi - care au făcut o demonstrație de muzicalitate școlită, oferind amatorilor de rarități sonorități rafinate. Manifestarea este de fapt ieșirea la rampă a noii societăți "Bach-România" care își propune promovarea și cultivarea muzicii secolelor XVII și XVIII într-un spirit "istoricește informat", termen ce a înlocuit
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
Griboedov, la un subterfugiu: la somațiile funcționarei cu registru, care nu catadicsește să lase pe nimeni înăuntru înainte de a-i fi verificat legitimația de scriitor, Koroviev aduce în discuție numele lui Dostoievski; secondat de motanul Behemoth, se angajează într-o demonstrație aiuritoare, în sprijinul căreia aduce, la început, argumente de bun-simț ("Ca să te convingi că Dostoievski e scriitor trebuie neapărat să-i ceri legitimația? Păi, ia dumneata, la întîmplare, cinci pagini din orice roman al lui și te vei convinge, fără
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
distincte", o adevărată obsesie a ideii "personale și personificate", care se confundă neîncetat cu un glas, cu o intonație (în termenii săi, ar fi vorba de ideea-voce). În acest sens, prima parte a cărții, Dostoievski-tragedia subteranei, mi se pare edificatoare. Demonstrația impecabilă este construită aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
a procedat însă și în capitolele precedente, unde vorbea despre poeme în care programul tindea să sufoce mișcarea liberă a imaginației, el descoperă, cu destulă satisfacție, dominația "în interstițiile canonului, a imaginarului acvatic", cu omologii și recurențe semnificative (o reușită demonstrație în acest sens făcuse și în paginile dedicate mai devreme poemelor din Limpezimi). Ultimele cărți ale poetului, cele înscrise de obicei sub emblema clasicismului "mediteranean" se bucură, la rândul lor, de o foarte atentă lectură, într-o suită trei secvențe
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
paranteze comparatiste) îmi aparține. Am vrut să sugerez astfel anvergura și diversitatea informației autoarei, dar și lipsa de complexe a acesteia, dezinhibarea care o face să alăture unor "monștri sacri" ai literaturii nume mai modeste sau să aleagă în sprijinul demonstrației și texte mai puțin prizate de critică. Nu e vorba aici de o erudiție sterilă sau capricioasă, ci de una strict funcțională. Este mișcarea dezinvoltă a celui pentru care biblioteca reprezintă spațiul vital. Calitatea principală a cărții derivă, probabil, tocmai
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
aici de o erudiție sterilă sau capricioasă, ci de una strict funcțională. Este mișcarea dezinvoltă a celui pentru care biblioteca reprezintă spațiul vital. Calitatea principală a cărții derivă, probabil, tocmai din felul în care Monica Spiridon își duce, cu obstinație, demonstrația pînă la capăt, exemplificînd excesiv, dar ferindu-se să introducă literatura în patul procustian al teoriei. Ea nu forțează textul pentru a-și confirma teza, ci, dimpotrivă, scormonește cu minuție și răbdare ascetică în căutarea punctelor textuale de acroș, identificate
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
abisale sau patologice, simbolice sau minore, și indiferent dacă privirea mea alarmată este exagerată sau nu, stop-cadrul analizat cu uimire în această pagină vorbește despre prizonierii care ne conduc." Uimitor este până cât de departe poate duce Ana Blandiana o demonstrație de acest fel. Ea face dintr-o scenă din viața cotidiană nu numai o pagină de literatură, din categoria satirei de moravuri, ci și un eseu filosofic și, în cele din urmă, un poem cu un fior tragic. Tabletele din
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
personajul și joacă, parcă, altceva. Am formulat toate aceste rezerve și pentru că simt că spectacolul este perfectibil, că actorii, bine aleși, pot mult mai mult, lucru dovedit, dar ceva îi înfrînează. Sunt momente rotund finisate, cu eleganță și distincție în demonstrația scenică, frumos susținută și scenografic de Andreea Mincic. Anumite redundanțe inutile (căratul pietrelor - sugestie pentru mormînt - dintr-un moment în altul, de pildă) pot fi lepădate de tînărul regizor, ca și lentoarea nefirească, conversația englezească, deloc în spiritul piesei, pentru
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
de a se suprapune și de a se impune integral". Ce aș mai putea spune eu la această a doua ediție? În primul rând, datorită caracterului manifest asumat, al militantismului, al caracterului voit popularizator, citite succesiv textele sunt redundante. Reiau demonstrații și exemple aproape în aceleași formulări, iar acest lucru ar fi putut fi evitat prin păstrarea numai a celor substanțiale, de fond, acestora adăugându-li-se mai multe articole apărute ulterior. Câteva aspecte (semnificative?) sunt vizibile. Dacă în primele articole
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
s-a vrut doar prima parte a unui proiect mai larg, gîndit să continue cu Istorie și profunzime. Criticul a părăsit apoi, aparent, relația înșelătoare dintre lectura plană și înțelegerea în relief pentru a se ocupa de opoziția (neutralizată prin demonstrație) dintre judecarea prin înseriere și cea prin particularizare. E, de fapt, formulată elegant, tot o problemă de gen proxim și diferență specifică. Dintre ele, care precumpănește în critică? Mircea Martin alege, întrucîtva previzibil, echilibrul. Trecuți prin "polarizorul" propriei metode, criticii
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
unui model teoretic, se pierd, uneori, în lungi divagații istorice și comparatiste și sunt întrerupte de asocieri spectaculoase, de trimiteri surprinzătoare și de comparații-mănunchi, între noțiuni, cărți și literaturi. Savantul e la el acasă și nu dorește nicidecum să clarifice demonstrația, simplificând munca cititorului. Din contră, el își etalează aristocratic ușurința cu care se mișcă prin literatura universală. Totuși, fiecare analiză propune observații inedite și ajunge la concluzii interesante. De pildă, Omul fără însușiri al lui Musil este "un tratat de
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
supremă vibrație a ființelor". În opoziție, universul lui Broch e unul al urâtului și al promiscuului. Erotismul va fi, și el, maculat și sordid, bazat pe "o atracție disperată a simțurilor", așezat sub semnul blestemat al incestului. Comparația, în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
în ordinea demonstrației care susține dualitatea carnavalesc & luminos vs. tragic & întunecat, ar fi interesantă, pentru că ea ilustrează modelul crepuscular, de literatură cu trăsături amestecate, situate pe graniță. Relatarea exhaustivă a istoriei personajelor cu toate alegerile lor e, însă, în economia demonstrației, redundantă. Până la urmă, studiul lui Ion Vlad își duce de nas cititorul dar îi oferă, drept consolare, câte o trufanda când se așteaptă mai puțin. La un moment dat, pe la mijlocul capitolului despre Musil, se lămurește și dilema cu știința, care
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
și, de multe ori, întunecos. În al doilea rând, labirintului îi lipsește ieșirea, studiul fiind lipsit de deznodământ. Pășind cu atenție și, mai ales, cu suficientă răbdare, poți găsi prin tunele destule comori. Nu recomand însă cartea celor care caută demonstrații clare și nici acelora care cumpără produsul așteptând să găsească în cutie fix ceea ce scrie pe etichetă. Ion Vlad, Romanul universurilor crepusculare, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004, 196 p.
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
învățătorului nu mai are nici un haz. Când sună de recreație, toți dau fuga nerăbdători la zid, să privească mâzgălelile. Vă întreb acuma, - încheie Caragiale - ...fost-a vreodată rigla Domnului așa de bățoasă și nasul așa de comic?... Minunea e că demonstrația-i făcută cu cea mai mare simplitate, ca și cum cărbunele s-ar fi aflat în mâna scriitorului. Aceasta-i Arta, juni simpatici, apelpisiți!...
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
izolarea sa la Zalău, în județul Sălaj, unde nici pe departe nu există o atmosferă artistică și culturală comparabilă cu cea din marile centre universitare, ducea și ea cu gîndul la o carieră sigură în limitele enunțului și la o demonstrație consolidată cu încă un exemplu convingător că orizontul plasticii transilvane are un metabolism propriu. Că marile sale argumente sînt trăirea intensă, dezavuarea subtilităților de recuzită, priza puternică la materie și o anumită violență a expresiei. Faptele n-au evoluat, însă
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ și melancolic.Tablourile mici și cuminți, naturile statice și motivele ornamentale, acompaniate de texte înduioșătoare, asemenea celor scrise pe carpetele de etamină, aduc totul, de la înălțimea marilor demonstrații, la căldura unei case de țară învăluită într-o lumină crepusculară. Iar pe Gheorghe Ilea o asemenea experiență îl aduce direct în prim-planul artei noastre de astăzi.
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
Gheorghe Ceaușescu Apariția lui Ion Iliescu și a lui Adrian Năstase în tandem la emisiunea lui Stelian Tănase de la Realitatea TV s-a vrut o demonstrație a unității de nezdruncinat a PSD în jurul conducerii superioare, teoretic bicefale; telespectatorii trebuia să rămână cu sentimentul că în fostul partid de guvernământ consensul predomină și că formula de conducere va fi colegială, adică după modelul constituției romane unde în
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
în poezia eminesciană, dar nu poate fi vorba de preluare prin parafrază, iar de plagiat nici atât. Există similitudini între cele două moduri de interpretare a specificului românesc, dar nu identități de formulare. Ceea ce la Blaga e simplu detaliu într-o demonstrație foarte amplă de filosofia culturii e supralicitat de Dan Botta până la proporțiile unei afirmații capitale. Dacă ar fi reușit să-și anihileze disprețul reciproc, dacă ar fi făcut referințe mai calme unul la ideile celuilalt, amândoi nu ar fi avut
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
și îl antipatiza pentru ea). Poetul Eulaliilor este adus în pragul disperării. Din acuzator s-a transformat în acuzat. Simte că acum el e cel provocat. Notițele insinuante i-au făcut mai mult rău decât bine. Era nevoie de o demonstrație serioasă. Răspunde învinuirilor, pe care le numește "injurii " într-un lung articol, O eroare: Spațiul mioritic al domnului Blaga, publicat în trei episoade în "Timpul" din 18, 19 și 21 mai 1941 și cules imediat în volumul Cazul Blaga (poate
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
păcatul său, incestul, Oedip a blocat ordinea firească a succesiunii biologice și acesta se reflectă în social, pervertind viitorul Tebei, spunea Sofocle (luptele fratricide, Antigona etc.). Fleg - Enescu refuză acest paralelism, dând primat afectivității și apartenenței socio-culturale asupra biologicului. O demonstrație amănunțită asupra fiecărui moment dramaturgic, reliefează, uneori prin comparații, centrarea Oedip-ului enescian pe teza inocenței și a redempțiunii prin ridicarea într-o dimensiune metafizică. "Cunosc puține afirmări atât de elevate ale umanismului" conchide Guido Paduano. Cu nu mai puțină știință
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta e, în mare, articulația și finalitatea demonstrației lui Dan Botta. Un ritm al spațiilor - mai adaugă el - e regăsibil la Cantemir; Vasile Conta și-a fondat filosofia pe o teorie a ondulației cosmice, iar concepția istorică a lui Vasile Pârvan "este înfiorată de sentimentul cosmic". Înțelegem că
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
să comunice ceva nou în planul datelor sau al interpretării, ci și să repună în discuție clișee, paradigme, inerții de gîndire. E o perspectivă proaspătă, independentă, care face aceste texte pasionante. în același timp, impresionează rigoarea absolută a redactării, adevărată demonstrație de logică și coerență a unei autoare care nu renunță la nuanțe, ci disociază și își precizează în permanență conceptele. În articole adesea foarte concise, ea obține cea mai convingătoare sinteză între discuția teoretică, clarificarea metodologică și surpriza datelor concrete
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
ea obține cea mai convingătoare sinteză între discuția teoretică, clarificarea metodologică și surpriza datelor concrete, a exemplelor spectaculoase culese din cercetarea de teren. Încerc să dovedesc, în acest spațiu restrîns, interesul ideilor sale, din păcate fără a putea reproduce eleganța demonstrațiilor. Magdalena Vulpe a disociat termenii sociolingvistici și stilistici - dialectal, popular, vorbit, standard, cult etc. - invitînd la precizie în folosirea lor atît de adesea confuză și aproximativă. A stabilit diferențe între caracterul arhaic și cel conservator, cu prudență în distingerea elementelor
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]