2,226 matches
-
care ameliorează articulațiile inflamate din cauza artritei. Evident, calitatea luminii care ajunge în ochi este la fel de importantă pentru sănătate ca și calitatea aerului ce pătrunde în plămâni sau a alimentelor care ajung în stomac. Corpul nu poate supraviețui cu elemente nutritive denaturate de nici un fel. Lumina lipsită de „elementele sale nutritive” naturale ultraviolete este la fel de „moartă” ca și mâncarea lipsită de enzime vii și aerul fără ioni negativi activi. În toate cele trei cazuri, ingredientul lipsă este o formă de qi, energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
decît J. A. Barnes o face, virtuțile analizei sociologice combinate cu cele ale metodei hermeneutice și semiotice. • Pe de altă parte, încercarea pe care o supunem atenției este amăgitoare, întrucît nu răspunde decît parțial imperativului obiectivității, principiului de a nu denatura limbajul-obiect avut în vedere; căci, cel puțin două motive împiedică o atare obiectivitate să se manifeste: orice lectură a unui text, orice interpretare a lui, introduce un element de "subiectivitate mincinoasă", de deformare a conținutului cercetat, deformare imposibil de evitat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
l-au suferit anumiți membri ai serviciului public britanic datorită opoziției între dorința lor personală de a spune adevărul și obligația profesională de a inventa afirmații false pentru politicienii care îi angajaseră, sau, după cum spune și autoarea, obligația de a denatura anumite evenimente în favoarea politicii guvernamentale. Ea sugerează că aceste conflicte s-ar fi intensificat pe timpul mandatului lui Thatcher, deoarece o dată cu implicarea televiziunii în procesul de informare a publicului și pe măsură ce presa a devenit tot mai îndrăzneață și indiscretă, miniștrii au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fapt neobișnuit. James Sully (1895:258), un pionier în psihologie, relata cazul unui copil care mințea la vîrsta de 17 luni și jumătate. Mai recent, Judy Dunn (1988:160, 163) scrie despre accentuarea "plăcerii de a fi nesincer și a denatura faptele" la copiii de doi ani și consideră acest lucru "încă o dovadă a înțelegerii de către copii a regulilor jocului și a modului în care să-i pe cei din jur". Unii cercetători susțin că pentru copiii sub patru ani
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-ul ne aduce În față realul dar sub forma unei singure secvențe detașată de restul lumii. Este ceea ce numim momentul haiku, clipa oprită, realul secționat. Talentul autorului este acela de a nu-l altera prin intervenții subiectiv-artistice care l-ar denatura. El se luptă (mai ales dacă pornește de la mentalitatea artistică occidentală) să evite prezența În textul său a unei imagini artistice (prin definiție deformatoare a realității) și folosește numai cuvinte care să evoce obiectul autentic. Pe-asfaltul străzii, un pocnet
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
verii: prispa cu greieri Cel mai pregnant este semnalată absența prin adjectivele pronominale negative niciun, nicio. Lipsa este acum categorică, iar lucrurile absente sînt aproape mereu cele care dădeau viață locului și, prin dispariția lor, locul Își pierde identitatea, se denaturează, devine deșert, se pustiește. La modul spiritual, Își pierde rostul, noima, tîlcul. Devine de neînțeles. Vin valuri vuind dar nicio corabie niciun pescăruș Nicio scrisoare În cutia poștală - tîrziu de toamnă Boare tainicăniciun greier În noaptea de vară Niciun fluture
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
decât în oricine am încredere în mine", profilul caracterial al tânărului epistolier se poate reconstitui printr-un incitant exercițiu al cititului printre rânduri. Un atare tip de lectură își are însă riscul său, pentru că orice interpretare poate aluneca în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de el știute, a dorit-o absconsă. Se poate naște, astfel, o paraficțiune contraproductivă, de care trebuie să ne ferim. O trăsătură indubitabilă a insului arghezian este adversitatea lui socială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
din 1880 (dagherotipul, obiect unic, nu putea fi reprodus, iar calotipul era de uz limitat). Rasterul a permis reproducerea la scară mare, iar presa populară cotidiană a dat, după 1914, deplină forță de expansiune noului procedeu. Fotogravura degradează, dar nu denaturează originalul. Belinograma îl transportă la distanță fără a-l trăda. O statuie imprimată pe hârtie nu mai este deloc o statuie, un tablou nu mai este cu adevărat un tablou, dar o fotografie reprodusă rămâne ea însăși. Este așadar contrar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
purtători și colportori de date, cunoștințe, tehnologii. în timp, acest mod de a ne raporta la cunoaștere, exilând-o, nu va avea drept efect dezvoltarea și transfigurarea omului în pas cu dezvoltarea științei, ci va ajunge să desfigureze și să denatureze omul până la dispariție. De aceea, propun o revigorare a demersului umanist, în paralel cu dezvoltarea cunoașterii științifice, prin revenire la căutările și întrebările omului ca om, dincolo de o (supra) spe cializare sau alta, care îi rămân, în ultimă instanță, exterioare
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
notării, din cauza notelor mari sau mici, luate deja de elev ("efectul blând" ar fi legat de amiciția sau antipatia profesorului față de student); Efectul Pigmalion modificarea comportamentului elevului, studentului din convingerea profesorului că acesta (nu) poate satisface cerințele; prezicerea unei notări denaturează modul de gândire și acționează cu subiectivitate asupra notei. Efectul de "contrast" presupune mărirea diferențelor dintre două răspunsuri succesive (dacă un elev a răspuns foarte bine la o întrebare, iar al doilea a răspuns bine, poate apărea tendința de subevaluare
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lovitură ca și necredința; ea se mulțumește de a amesteca cu el rătăcirile, așa cum a fost amestecată neghina cu grâul curat. La fiecare învățătură universală erezia a venit să-i amestece stricăciuni care, fără a distruge deodată, le strică, le denaturează”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 111-112) Diferite denumiri ce li s-au dat ereziilor și ereticilor „Urâta erezie a maniheilor<footnote Notă Pr. D. Fecioru: Maniheii, adepții lui Mani. Mani n-a fost un eretic
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
luminii (II Cor., 11, 14 15), găsindu-și unelte care se dau drept slujitori ai dreptății, care pretind că noaptea este zi, moartea mântuire, deznădejdea nădejde, necredința credință prezentând pe antihrist sub numele lui Hristos și spunând minciuni înșelătoare, ca să denatureze adevărul prin amăgiri deșarte. Aici se ajunge, prea iubiți frați, când nu se merge la obârșia adevărului, nu i se caută începutul și nu este păzit cuvântul Învățătorului ceresc”. (Sf. Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, III, în PSB, vol. 3
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu viața (...)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 61) „Aceasta este viclenia fără seamăn a diavolului. Se străduiește să-și răspândească învățăturile pierzătoare fie adăugând ceva, fie scoțând ceva, fie denaturând, fie interpretând greșit textul Scripturii”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la <<Doamne, nu a omului este calea lui?>>, PGB 8A, 482. PG 57, 210-211, în vol. Diavolul și magia, p. 36) ,, Aceasta înseamnă, aceasta arată că ne-am umplut
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
latină din jumătatea de est a Europei. Limba română este un fenomen istoric născut și evoluat pe acest vast spațiu în întrepătrundere cu alte fenomene născute și evoluate pe aceeași bază. Însă istoria fenomenelor etnolingvistice din estul Europei a fost denaturată de ideea migrațiilor de neamuri din evul mediu, idee generată de neînțelegerea adecvată a denumirilor etnice. Parte integrantă a constituirii și evoluției limbajului uman, limba română are particularități care, marcându-i devenirea și compoziția, pot fi înțelese doar în retrospectiva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca să se vadă a fire asemenea altor cuvinte în limba italienească, spaniolească și frâncească, sau din aceste (limbi) luate”. Pentru a descoperi latinitatea limbii române, spune Maior, este suficient să înlături de pe ea haina alfabetului slav care îi maschează și denaturează originea. Operația simplă de recuperare a etimologiei limbii române prin scrisul latin este însoțită de distingerea a două limbi latine. Una este „gramaticească sau a învățaților”, cealaltă este a poporului. Limba latină gramaticească, „care până azi este în cărțile latine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în seria „speculațiilor științifice” menite să arate românilor „cum trăiau și vorbeau strămoșii lor”, speculații care „în România n-au ajuns încă să fie bine înțelese” (p. 14). Filologului și istoricului li se impune, arată el, să ocolească sau să denatureze faptele care ar leza orgoliul național. Respingând abordarea sentimentală a chestiunilor, O. Densusianu își propune să prezinte istoria limbii române dezinteresat și obiectiv, făcând în acest sens o previziune nedezmințită încă de trecerea timpului: „Patriotismul, așa cum e înțeles astăzi în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
procedeze corect. Mintea îi va fi preocupată de acoperirea minciunilor și va pierde încrederea și credibilitatea celor din jur. Sper că nici un părinte nu-și dorește asta pentru copilul său. Dacă copilul va crește cu ideea că adevărul poate fi denaturat dintr-un motiv sau altul, vom obține personalități perverse, lipsite de transparență, care caută altă găselniță decât adevărul. Ajungem la un moment dat drept consecință (acesta fiind modelul social) să construim o societate în care nimeni nu mai are încredere
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
textului parodic. În cazuri concrete, așa cum va reieși din analizele parodiilor lui Caragiale și a piesei de debut a lui Eugen Ionescu, putem identifica interferențe nu doar între parodie și satiră, ci între aproape toate modurile comicului. Pastișa, de exemplu, denaturând în parodie, bazată pe procedeul retoric al ironiei, poate fi subordonată satirei, la rândul ei o formă a burlescului sau a comicului absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transformat sub ochii mei, pe nesimțite împotriva voinței mele. Propozitiile cu totul simple și luminoase pe care le transcrisesem cu sârguință pe caietul meu școlar, lăsate acolo, se decantaseră după o bucată de vreme, se mișcară singure, se corupseră, se denaturaseră. Replicile din manual, pe care le copiasem totuși corect, cu grijă, unele după altele, se dereglaseră."102 Intenționat sau nu, multe secvențe din piesă sunt veritabile parodii ale fragmentelor din orice manual de învățat limbi străine, structurat invariabil pe compartimentele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru un destin ratat. Umorul, așadar, și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de autorul comic. Astfel, ca "efect al efectului"127, comicul rezultă adesea din deturnarea, inversarea, tăgăduirea conținutului și a principiilor "enciclopediei subiacente"128, mai exact, a locurilor comune, a ideilor consacrate, a evidențelor factuale, morale etc. și chiar a bunului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până la limita absurdului 141. În afara acelor texte care, chiar prin subtitlurile date se dezvăluie drept deghizări parodice ale speciilor literare menționate în falsele etichete precum "roman în patru parți", "poem eroico-erotic și muzical, în proză", "fabulă", și celelalte scrieri urmuziene denaturează și remodelează, fie prin ermetizare, fie prin kitschizare, de la cele mai elementare componente ale discursului literar, până la cele mai ample sfere de referențialitate ale acestuia. Mai exact, contaminarea parodică se extinde clar de la nivelul motivelor și al temelor literare, precum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perceperii unor fenomene prin intermediul superstițiilor cu care creaturile fantastice de pretutindeni au făcut casă bună."54 Acest palier al credințelor populare, al reprezentărilor, obiceiurilor și eresurilor, ireductibil și de neînlăturat, este vizibil și în prezent, iar ignorarea ori minimizarea sa denaturează iremediabil orice încercare de evaluare a culturii europene (și nu numai). Mitologia creștină nu este altceva decât filonul păgân european asimilat de către creștinism pentru a fi acceptat mai ușor, căci "Evul Mediu nu-și inventa poveștile de succes. El le
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
serioasă". Filozofia evoluționistă, de exemplu, îi apare ca întâlnirea dintre "o teorie bună despre natură și o teorie metafizică, parte a unei credințe religioase"279, ceea ce face ca translația acesteia din câmpul științelor naturale în al celor umane să îi denatureze total sensul. Optimismul istoricist (de a fi capabil să identifice mecanismele interne ale istoriei) nu se poate baza decât pe credință, fiind vizibil "caracterul romantic și utopic atât al optimismului și al pesimismului în formele lui uzuale, cât și al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în primul rând datorită lipsei unui suport concret pentru acesta), referindu-ne la cercetătorii care au trăit și au scris în acel context nu putem evita anumite formulări contestabile din perspectiva prezentului, dar fără de care sensul ideilor lor ar fi denaturat. A cosmetiza ideile unui autor pentru a corespunde unor imperative ale prezentului este o letală capcană ideologică, de evitat cu orice preț. 95 Lucien Lévi-Bruhl, Experiența mistică și simbolurile la primitivi, p. 18. Urmându-l pe Elkin, Bruhl numește aceasta
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]