663 matches
-
fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a unei atât de mari vărsări de sânge. Tacitus (55-117) expune opinia și convingerea populară, formată cu acel prilej. Autorul nutrește sentimente ostile față de creștini și față de Nero; îi denigrează atât pe unii cât și pe ceilalți și nu este destul de clar în descrierea sa. Cu toate acestea, pedepsele menționate de el în Annales, la care au fost supuși creștinii, sunt cele aplicate pentru incendiatori: O anume „lex Cornelia“ a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fel de solitaritate adevărată (real, în limba engleză), însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce pe arian"450. Ultima "problemă tehnică"451: dacă persoana este atât de importantă, din punctul de vedere al doctrinei arianismului, cum putem continua să denigrăm "individul" evreu? Iată cum: "evreul reprezintă individualismul; arianul reprezintă "super-individualismul""452. A nu se confunda, atenționează Kenneth Burke, cu "supraom"-ul nietzschean. Criticul mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
sferei de aplicare a teoriilor realiste. În această secțiune examinăm conceptualizarea lui Glenn Snyder a ceea ce el numește "variabile de proces" în teoretizarea realistă structurală. Ne referim apoi la instituții, norme și identități, variabile care au fost în mod tradițional denigrate de către realiști. Această secțiune se încheie prin examinarea chestiunii schimbării în relațiile internaționale, o temă de o importanță considerabilă care apare din discuția asupra importanței procesului și a instituțiilor în această disciplină. Variabile de proces Snyder încearcă să producă teorii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reducem disciplina doar la acelea. Sărăcirea rezultată ar fi echivalentă cu restrângerea medicinei la a studia și trata doar bolile ce cauzează moartea. Că realismul nu poate explica arii largi ale relațiilor internaționale nu reprezintă un motiv pentru a-l denigra sau marginaliza. Realiștii trebuie totuși să permită același lucru celorlalte teorii. Realismul trebuie să fie o parte importantă, chiar esențială, a disciplinei pluraliste a studiilor internaționale. Nimic mai puțin. Dar și nimic mai mult. Întebarea familiară "Ești realist?" poate fi
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de ținut cumpăna Între o glumă nevinovată, menită a crea doar bună dispoziție, și o ironie acidă, făcută cu intenția vădită de a denigra pe cineva. De aceea, Înțelepciunea populară a formulat În legătură cu cei care nu știu când, cu cine și mai ales cât să glumească următorul proverb: „Cine glumește trebuie să știe și de glumă”.) „Nu e bine să fii atât de glumeț
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu cea a unui acrobat și e În stare să transforme părțile frumoase ale unei cărți În defecte, mai exact să transforme o capodoperă Într-o „prosteală stupidă”. Lousteau Îi prezintă apoi metoda la care se poate recurge pentru a denigra o carte despre care ai totuși cele mai bune gânduri. Constă, pentru Început, În a spune „adevărul” și În a fi Încântat de operă. Astfel, publicul bine dispus de această introducere favorabilă este Încrezător, va considera că acel critic este
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
masa aia, pe care încep s-o urăsc, și-ți înfunzi nasul și mintea și sufletul în poeziile tale. (după o pauză) Crezi că nu știu ce scrii? Crezi că nu știu că în poeziile tale o cînți pe ea și mă denigrezi pe mine? El 1: (bănuind răspunsul, un început de indignare) Da' de unde știi tu ce scriu eu?! Ea 2: Cum de unde? Din ceea ce scrii. El 1: Adică vrei să spui că-mi umbli în manuscrise?! Ea 2: Da' bineînțeles. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ei. Plecând de la aceste aspecte, putem vedea cum se prezintă victimizarea femeii, avortul, abuzul exercitat față de persoanele în vârstă din familie (elder abuse), abuzul de frate sau soră (sibling abuse) și abuzul filial în India. „Societatea și tradiția indiană au denigrat în așa fel statutul femeii, încât foarte mulți părinți, în special cei săraci și needucați, este de așteptat să subaprecieze ori să respingă copiii de sex feminin. În multe țări, există o preferință pentru copiii de sex masculin, care vor
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
dacă ei erau gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia îi anticipează pe Emil Cioran și Eugen Ionescu. Ca și aceștia, nu reușea să se prindă de „ceva stabil”. Ca și aceștia, nu putea să se uite pe sine. Dacă ar fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cărora, în cadrul lingvisticii discursului, li s-au consacrat peste tot, în Europa sau peste Ocean, numeroase și savante articole și studii, soldate, în ultimul sfert al secolului abia trecut cu serioase sinteze, uneori monumentale. Vreme îndelungată, descrierea a fost "maltratată", denigrată de-a dreptul, din cele mai vechi timpuri pînă nu demult, dacă e să-l credem pe P. Hamon (1991)1, deși termenul a circulat în limbajul uzual, moștenire școlară impusă în Franța de manualele de retorică clasică și de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În mod stereotipic, studiul de caz a fost multă vreme (și continuă să fie) văzut ca o biată rubedenie a metodelor din științele sociale. Cercetătorii care folosesc studiile de caz se consideră că și-au Înjosit disciplinele academice. Au fost denigrate și pentru că nu dau dovadă de suficientă precizie (i.e. cuantificare), obiectivitate și rigoare. Acest șablon, apărut În secolul XX, persistă și În secolul nostru, În special prin comparație cu progresele făcute de științele sociale cantitative prin asistarea de calculator, progrese
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
Dumnezeu în țara în care ne-am născut și în care trăim într-o deplină adeziune față de politica justă a partidului și statului nostru. Biserica este împotriva acelora așa-ziși creștini care își părăsesc patria după care încep s-o denigreze pe motiv că nu și-au putut practica credința. De aceea, pot deveni membri ai Bisericii Apostolice numai aceia care dau dovadă de: devotament față de Dumnezeu și țară [sunt] mulțumiți de condițiile materiale și spirituale existente [...] a fi gata să
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de artă pură aparține clasei de practici în care supraviețuiește logica economiei precapitaliste" (1992, p. 211). Lumea artei s-a construit, și ea, ca o lume economică "pe dos" (1992, dar și 1971 și 1966), în cadrul căreia succesul economic este denigrat. Deși adevărul premiilor este aici sistematic negat, toți actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
aspectul postmodernist al modificării estetic-corporale prin chirurgie estetică, cosmetică, fitness sau bodybuilding, dietă etc., aspect teoretizat în domeniul culturii populare (popular cultureă. Aceste domeniu manifestă un interes pentru teoria și practica corporală, în același timp în care identitatea subiectului este denigrată ca „eu” integral, autonom și agențial. Eul devine un consumator al remodelărilor corporale în timp ce corpul devine un obiect supus restructurării. În aceste accepții, trupul uman nu este valorificat ca subiect organic, perceptiv și actanțial (în perspectivă fenomenologicăă, ci ca imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pentru știrea falsă a căderii Plevnei: "Medoc fini. Votca, Tzuica dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
putea avea curajul opiniilor sale. Căci ale sale sunt, în ciuda convenționalei delegări a imprecației de la narator la personaje. „Abe” îi spune lui „Chick” că „Kogon” e „atras de bărbați”; tot „Abe”, uneori completat de neprihănita „Rosamund”, e cel care-l denigrează pe „Grielescu”. „Radu Grielescu” apare întâia dată în roman după prima sută de pagini, iar importanța sa în economia cărții rămâne modestă până la sfârșit. Ficționalizarea este, și în cazul acestui personaj, minimă; numele lui Cioran și Nae Ionesco (un nom
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
împotriva celor ce voiau pace !”. Pacea o voia Lenin, cum am zis. Viața nu iartă este o fosilă ciudată, care se găsește într-un strat geologic unde nu- i e locul. Nici în Mitrea Cocor (1952) armata română nu este denigrată cu atâta insistență. În 1959, când apare Viața nu iartă, Stalin era mort, Hrușciov își prezentase raportul secret, trupele sovietice părăsiseră România, suntem în plin proces de „românizare” a comunismului, nu mai era deloc la modă să înfierezi soldatul român
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
2011) de care domnul Manu se prevalează atunci când vorbește despre „spiritul critic” al domniei sale când abordează informația științifică și scrie „știință” principii pe care le-ar fi învățat de la maestrul său Mihail Constantineanu (?). Numai că în graba sa de a denigra nu a băgat de seamă că sintagma despre care face vorbire aparține, nimănui altcuiva, decât lui Paulescu, pusă viguros în pagină în monumentala sa lucrare „Despre stil în Fiziologie” (Spitalul, 104) când afirmă; „Savanții moderni afectând un dispreț profund pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
satire. Asumând acest program stilistic, căruia îi conferă acum un sens politic precis, România Mare se afirmă din primul moment drept expresia obscenității politice, anulând orice barieră între limbajul public și trivialitatea cea mai stridentă a limbajului privat, pentru a denigra sistematic opoziția democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai resentimentare ale societății postdecembriste, ci și o degradare de ansamblu a stilului și limbajului polemic, legitimând scatologicul, invectiva
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Boccaccio, Editura Albatros, București, 1976, p. 119. 22 La polul opus, donna demonicata este mult mai vie, mai autentică, frecvent are o voce care afirmă cu tărie nevoia de afișare a unei independențe față de tirania masculină care nu doar o denigrează misogin, dar îi interzice și libertatea în plan social, intelectual sau moral. Deși are slăbiciuni și se face culpabilă de numeroase păcate, donnei demonicata îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tentației oferite de cei doi tineri, ci ca niște biete femei abuzate, ofensate de bărbații dornici de răzbunare și de impunere a virilității. Femeia simbolizează cert o victimă a societății în care trăiește, căzând pradă unor situații nedorite, care îi denigrează ființa, dar pe care este nevoită să le accepte. Moralitatea ei labilă poate fi scuzabilă în contextul acesta ingrat, inegal. Uneori donnele demonicate sunt ironice la adresa elementelor sacre (III. 4 - monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acestea mai degrabă sunt chitanțe de primire a sumelor expediate, două sunt scrise la dicteul Hanrietei și una singură este proprie) iar restul ale Hanrietei. Cartea a fost întâmpinată cu rezerve ori cu aspre critici („scrisorile au un cuprins ordinar”, „denigrează”; Titu Maiorescu, în 1902: „sunt caricaturi literare, nu izvoare”, etc.). Acest zguduitor roman epistolar al Hanrietei a făcut dâră adâncă în conștiința publică, prin el s-a instituit definitiv imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, a Veronicăi Micle drept cauză
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să dea Întâietate gândurilor negative, să le ia În derâdere pe cele pozitive. Chiar și umorul lui e negru! Comunică dificil, dă dovadă de o rezervă sfidătoare și-i acuză pe ceilalți de superficialitate. E atât de strict, Încât aproape denigrează, iar judecata lui este Îngustă sau severă. În anumite cazuri, se simte devalorizat pe plan intelectual, se Îndoiește de capacitățile lui. Evenimente: Deprind de dispoziție: pot apărea eșecuri sau Întârzieri În ceea ce privește studiile sau schimburile. Călătoriile, deplasările nu sunt scutite de
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
conducătorii (politici, economici). E o lume cu o "datorie inversată". Ce-și doresc, ce anume cer oamenii din lumea noastră: o lume fără șefi sau niște șefi "buni" (competenți, eficienți, curajoși, vizionari, carismatici, încrezători, drepți)? Ce facem atunci cînd îi denigrăm, îi luăm în rîs sau îi condamnăm pe șefii noștri (președintele republicii, șeful unui partid politic, primarul, directorul unei întreprinderi, șeful de serviciu)? Să critici un șef nu înseamnă să vrei un altul? Ce altă întrebare animă toate dezbaterile lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
exclude pe cei săraci, cetățenii desemnați de sorți (membri în Consiliu, mai ales) beneficiază de o indemnizație, misto-phoria. Tragerea la sorți și mistophoria (justificate în argumentul lui Protagoras) sunt cele două dispozitive pe care adversarii democrației le combat și le denigrează cel mai mult. Xenofon își amintește că Socrate își bate joc de "bob", simbol al tragerii la sorți: "Dar, pe Zeus spune acuzatorul său Socrate își împingea discipolii la nesupunere față de legile în vigoare: el spunea că e fără sens
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]