1,243 matches
-
un mare poet al zilelor sale, exaspera forumul Roman cu ascuțișul penei, într-atât încât a fost părăsit ca un maidanez de care nu mai ai nevoie pe plaja celei mai furtunoase mări din Scitia Minor. A continuat să-și depene tristețile pe harfa sa, singura amintire a măreței averi pe care o poseda în Roma. Beretele roșii, actualii locuitori ai fostei colonii Tomis, astăzi „municipiul (citește Republica Autonomă)” Constanța se mândresc nemeritat cu opera rămasă după sărmanul poet. Falnica statuie
MELANCOLIE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347809_a_349138]
-
Elizei pe pleoape, visă că era cu ea la plimbare prin pădurea Grinzingului, acolo era un teatru în aer liber, se juca Electra, lume multă, tineri studenți și fete din împrejurimile Vienei care priveau. Eroina, în toată măreția ei, își depăna diatribele față de mama ei, Clitemnestra, în lamentările corului. Coriștii erau îmbrăcați în pelerine negre, se plimbau cu mari lumânări în mână, un fel de torțe care ardeau, și declamau tragicele lor previziuni... Apoi se schimbară planurile, Electra era Eliza, fugise
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe alt palier epic și tot sub forma dialogului cu sine, se dezvoltă povestea Laurei, iubita lui Tinu, și miracolul maternității ei secrete. Cu un
DARUL IUBIRII ŞI VIZIUNILE UNUI NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347819_a_349148]
-
nu pot înălța sensurile reale mai presus de omenesc decât în rugăciune! Nadia evocată în spirit, grație și frumusețe (O carte pentru recuperarea frumuseții gimnasticii: „Performanță și prestigiu. O istorie a gimnasticii feminine românești” de Maria- Daniela Pănăzan) S-au depănat zile de la reîntâlnirea oneștenilor cu Nadia, la inaugurarea Sălii Polivalente care îi poartă numele, din municipiu. De atunci, s-au închis ferestrele timpului și a rămas amintirea! Vămile regăsirii au fost consumarea cât mai multei fericiri din infinitatea chipului frumuseții
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
la mese și regăsesc mulți cunoscuți, fără să uit pe cei dispăruți din existența noastră temporală. Observ, o altă lume care, prezentă fiind, o fi având legătură cu evenimentul și protagoniștii lui. Nu știu de unde să las firul să se depene, pentru că în fața noastră, pe ecranul improvizat, e proiectată o fotografie, o mireasă și un mire în haine militare și beretă într-un decor de nisipuri, un far-west israelian din urmă cu 50 de ani. Aparatul de proiecție începe să deruleze
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
bucurie și regret. Unde fugi tu clipă, unde. . . și ne duci încet, încet? Tot am vrut cinci ani de zile, timpul repede să treacă, Bătrânețea, iată, vine, roata nu stă nici oleacă, Firul vieții cât ți-e ghemul, răsucit e depănat Și de nu ții coarda-ntinsă, repede s-a deșirat! Bagă seamă, ia aminte la ce-ți spun în aste rânduri, Nu scăpa clipa ce fuge și nu sta prea mult pe gânduri, Dăruiește cu iubire, bunătate, permanent Pentr-un
ÎN LIFT PE GÂNDURI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348821_a_350150]
-
a descoperi povestea satului meu, care, de fapt este a rădăcinilor natale, piatra de hotar a destinului unui om. Cred că aveam vreo zece ani când am alergat cu emoția ascunsă în suflet la bunica, singura în măsură să îmi depene istoria plaiurilor mele, cu toate amănuntele ei. Și... avea bunica un dar minunat în a povesti, încât mi-amintesc că mi se umezeau ochii de patima cuvintelor rostite de ea! Cred că ea ar fi trebuit să fie actriță, așa
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
amintesc că mi se umezeau ochii de patima cuvintelor rostite de ea! Cred că ea ar fi trebuit să fie actriță, așa bine știa să intre în pielea personajelor din poveștile sale. Dar... să o las pe ea acum să depene firul legendei satului Movila Miresii. Într-o zi, în care iarna acoperi pământul cu șalul său gros, strălucitor și pufos, în care troienile încărcau ulițele cu nămeți de zăpadă, pe tărâmul unui sat situat la 30 km de Brăila , se
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
nesfârșit. Din când în când bunica își dădea jos ochelarii de la ochi să-i șteargă pe motiv că se abureau, dar de fapt eu vedeam în privirea ei lacrimi ce curgeau pe furiș. Ofta așa adânc, de parcă ziceai că îmi deapănă propria ei dramă. Ba chiar câteodată mă încerca gândul că: ,, Dacă bunica mea este mireasa din poveste? Nu avea cum, îmi spuneam eu, dar....parcă...parcă prea simțea ea fiecare cuvințel ce-l rostea!Dar... să reiau firul... Prin plapuma
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
le aruncă peste lacul proaspăt născut și îi spuse: ,,De azi te vei numi Lacul Sărat iar sufletul meu te va chema mereu pentru că ești o parte din el și oricine te va întreba cum te-ai născut să-i depeni toată povestea, să nu ascunzi nimic în adâncul tău! Tu ești oglindirea durerii mele din acest moment, martorul trecerii mele peste aceste meleaguri, punctul cel mai înalt al suferinței ce-o simt, mirajul din mijlocul zăpezii, visul meu de iubire
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
care îmi vor fi ecou în viață și din care îmi vor înflori speranțele mereu. Veșnicia s-a născut în satul meu, în cutele ascunse ale viselor mele, în trăsura cu cai înaripați în care mă plimba bunica când îmi depăna povești. Rădăcinile mele sunt ascunse în cuibul de cristal din sufletul bunicului, ce știa să așeze universul la picioarele mele și frământa în palme pentru mine stele de pe cer, iar din praful lor îmi făurea talisman cu care îmi împodobea
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
să împletim cu degetele sufletelor la 1 martie șnurul alb-roșu ca să ne vindecăm de rănile iernii și să murmurăm cu toții: -Deschide-te ghiocel al sufletului și bucură-te de lumină! Din tine izvorăște frumusețea firii umane și tot prin tine vom depăna gândurile de iubire din anticamera inimii unde ne așteaptă Dumnezeu!” Să ne bucurăm la începutul fiecărei primăveri, și inspirați de ghiocel, să conștientizăm puterea iubirii și credinței. Să ne amintim că, cu cât vom oferi mai des afecțiune aproapelui, cu
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
compartiment. -La L.........răspunsese ca un automat, luată prin surprindere. Nu se putea spune că nu participase și ea la discuție.Trenul străbătea acum o câmpie netedă și arată de curând. Ce firi ciudate sunt totuși oamenii. Cele două femei deapănă deja amintiri, chiar probleme intime, fiecare face eforturi vizibile, pentru a reține atenția celeilalte, dar pe amândouă le-a ajuns curând oboseala, sau legănatul trenului le îndeamnă la un pui de somn. Câmpia presărată din loc în loc cu liziere de
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > FLUX ASTRAL Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Flux astral Adrianei, Cuvintele-mi serbede și reci, Tăcere pe pustiile poteci, Doar pasul meu se deapănă stingher, Ecoul stins sub cenușiul cer. Prezentul incolor și inodor Precum înfățișarea tuturor, Iar ușile-nțelegerii se-nchid Cum sunetul nu se propagă-n vid. Privesc uimit, abisul îl măsor, În plin deșert mai caut un izvor, Dar zările întinse
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
risipit Pe zare în nadir și în zenit. La ceas de taină-al fluxului astral, Pe axul nevăzut, val după val Ca o visare adieri de vânt, La ceasul îniernării-cântec sfânt. Ecoul stins sub cenușiul cer, Doar pasul meu se deapănă stingher, Tăcere pe pustiile poteci, Cuvintele-mi sunt serbede și reci. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Flux astral / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor
FLUX ASTRAL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348432_a_349761]
-
filozofia vârstei lor, spre deosebire de cei bătrâni. In vara anului 2005 am fost acasă în România. M-am întâlnit cu majoritatea rudeniilor apropiate, cu foști colegi de școală, cu foști colegi de serviciu, cu prieteni de vârstă apropiată cu care am depănat amintiri și am petrecut frumoase momente de neuitat. In timp ce mă găseam în România în 2005 am răsfoit o veche agendă personală (carnețel) unde aveam printre altele o listă cu colegi de școală și cunoștințe din tinerețe. La Nr.
DOI PRIETENI de IONEL CADAR în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348500_a_349829]
-
atingi brațele. Le întind spre gâtul tău. E atâta calm în atingerea ta. Liniștea se strecoară în noi. Ne privim. Mă iei în brațe. Stăm pe covorașul verde - Edenul nostru. Îmi așez capul pe umărul tău, iar tu începi să depeni povești. Nu ești Șeherezada și petecul de sub noi nu-i covorul lui Aladin din ”O mie și una de nopți”. Pare obișnuit, dar este vrăjit; țesut cu descântece vechi. Poartă în el multe povești. Dacă nu ar fi poveștile tale
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
în natură aproape de de animale, să ascult greierii cântând noaptea pe baltă, să dorm sub cerul liber și să fiu mai aproape de Dumnezeu. - Ce planuri de viitor aveți? - Pentru viitor încă nu mi-am făcut planuri, las zilele să se depene una după alta, în ritmul lor. Nu-mi doresc decât o viață liniștită, în natură, să am timp să-mi ascult gândurile și să le pun apoi pe hârtie. E cea mai mare dorință a mea. Octavian D. Curpas Phoenix
UN TALENT ROMANESC IN CAPITALA BELGIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345010_a_346339]
-
ani, mă străduiesc să dezleg „Taina scrisului”, adăugând în „Cartea vieții mele” multe scrisori către voi iubiții mei cititori! Mi-am dat seama că scrisul - această formă de comunicare dintre oameni - este un mijloc important de legătură sufletească. Astăzi, când deapăn amintiri scumpe vieții mele, te invit cititorule să te dezvălui - fiindcă sunt sigur că ai scris și tu cândva măcar o scrisoare de drag și dor... așa cum am făcut eu, copilul de șase ani nerăbdător să-și vadă părintele... De
TAINA SCRISULUI (45) – SCRISOAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345473_a_346802]
-
dau ocol hoitarii... Simt a noastră slăbiciune. Se adună la fruntarii, Au gânduri de prădăciune. Minciuna-i unsă cu„miere”... Lunecăm cu ea la vale. Simt cum al său gust de fiere, Amărăște totu-n cale. Dezbinatu-s-au românii Depănând fuiorul urii, Ce le-a otrăvit plămânii, Și le-a coclit cerul gurii. Prinsă-n dansul ei besmetic A înebunit trădarea. Prin urletul său profetic, Naște-n suflet răzbunarea. Cu petice măsluite, Cârpită-i economia. În comisii învechite, Și-a
NE DAU OCOL HOITARII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376833_a_378162]
-
c-ar fi mai bine, să ne înțelegem cum se cuvine, Să dăm cărțile pe față, să mai servim câte o dulceață, Ne așezăm la o masă, de cu seară până-n dimineață, Povestim tot ce vrem, ale noastre gânduri le depănăm. Așadar, zici că te-ai îndrăgostit și te-ai apucat de iubit, Dorul nu-l mai potolești și numai pe mine mă iubești, Iubirea îi așa de mare, că nu există-n lume asemănare, Timpul îl petreci cu mine-n
DORESC SĂ VORBESC CU TINE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378016_a_379345]
-
speria, știa că o să facă față, cu ajutorul lui Dumnezeu! Și veni ziua plecării! Bagaje, îmbrățișări, lacrimi, rîsete , urări de ,,drum bun” de ,,bun rămas” și de ,,la revedere” cât putu cuprinde și duce fiecare. Pe drumul de întoarcere deja se depănau amintiri. Nostalgia pusese stăpânire pe ei încă din clipa plecării. Câte aveau însă de povestit bonei și soților Petrescu! Și cât de dor le era de Irina lor cea dragă. Era pentru prima dată , de când se știau ei, când fuseseră
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
completarea finei descriptivități care în cele din urmă conduce la fiorul liric de excepție. Spațiul ales pentru fenomenul în sine este unul viu și dens, încărcat cu valori consacrate alăturate unor elemente de sensibilitate aparte și filtrată o poveste se deapănă lin: „Printre cărți e casa ei./ De 20 de ani stă pe aceeași poliță./ Când se plictisește îi trage cu ochiul lui Eminescu/ Sau lui Coșbuc,/ Sau la alții din Biblioteca pentru toți.// E o balerină nobilă,/ Din porțelan fin
DANIEL MARIAN DESPRE MENUŢ MAXIMINIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375958_a_377287]
-
o zi, ea oricum, cu mâna strșină la ochi va privi în depărtare și va spera că gândul ei te poate aduce acasă să-i alini dorul, să te lași din nou legănat de farmecul poveștilor sale când îți va depăna amintirile neșterse din memorie de pe vremea copilăriei. Mama este cel mai frumos basm al vieții unui om, este definiția ființei umane. Fără iubirea mamei, un copil se va asfixia emoțional, își va pierde reperele și direcția în viață. Iar dacă
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
dezbrăcat prima dată, la maieu și chilot sport la ora de educație fizică"- spunea o altă doamnă, și discuțiile au continuat. Mare a fost bucuria mea să mă întâlnesc după 54 de ani cu foști mei elevi cu care am depănat frumoase amintiri. Fiii satului Doh, din comuna Măieriște, județul Bihor și-au dat întâlnire astăzi cu locurile copilăriei, unde au făcut primii pași, unde au învățat primele slove ale abecedarului, de la dascălii lor, unde au deprins primele jocuri și au
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]