7,752 matches
-
încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt rezistența și sabia a ieșit din teacă șuierând, iar noi continuam să stăm față în față, depărtându-ne acum unul de altul. Peste umărul ei vedeam cum se apropie din depărtare o siluetă minusculă. Pe măsură ce aceasta se apropia, silueta ei se îndepărta până ce amândouă ajunseră la aceeași dimensiune, două imagini gemene, țepene și estompate, nu prea îndepărtate. Apoi, în timp ce silueta ei se micșora și dispărea, a lui plutea spre mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cumva o voce de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa care dădea spre dormitor. În depărtare se auzeau vagoanele Stadtbahn-ului, cu zornăitul lui regulat, urmate de respirația mea rapidă, sacadată, nu tocmai maiestuoasă. Tâmplele Înfierbântate Îmi zvâcneau și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am Încercat să-mi calmez nervii. Un pic mai târziu am luat cartea de telefoane de pe raftul din hol de sub carnețelul cu adrese al Dorei și am format numărul celei mai apropiate secții de poliție. Am auzit semnalele scăpărând În depărtare, dar sergentul de serviciu a răspuns abia Înainte să trântesc receptorul. Cam greu, dar mi-am dat seama de gravitatea situației. Cine m-ar fi crezut dacă aș fi pretins că sunt nevinovat? Dacă aș fi susținut că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din nou, mă gândesc. Aș putea să. . Da, puteam să. A doua zi după-masă, la cinci. Astfel, am fixat și Întâlnirea: vineri Între cinci și șapte, la ultima sesiune a Dorei din săptămâna respectivă. Tipic pentru mine, la câteva străzi depărtare, Înainte să zăresc literele de neon ale hotelului, hainele au Început să mă mănânce, gândurile, să-mi devină alunecoase. Cu fiecare stradă traversată mă simțeam de parcă aș fi fost din ce În ce mai transparent. Ca la sfârșit să fiu absolut convins că oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
grase și uleioase, În timp ce-i explicam că n-am vrut să strig la ea. Dar trebuia să Înțeleagă situația În care mă aflam, nu? Trebuia să clarific problema cu numele meu și ea fusese atât de departe. — Și crezi că depărtarea are vreo importanță? Mama Își revenise din nou la mărimea normală. Cu o voce promptă și decentă, m-a rugat să nu mai plâng și să-mi scot cămașa - care se dovedi a fi una dintre cămășile de noapte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care face legătura cu porturile și stațiunile de vară din nord, ar și cu destinații alese de-a lungul malului apei - locuri exotice cu nume ca Trelleborg, Malmö sau Stockholm. Dacă e să-l credem pe „biologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se cutremură, frână și alunecă, oprindu-se scârțâind În stația de lângă refugiu. Dinspre stația următoare se auzeau tot felul de semnale. Ușa neobișnuită de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul Își drese vocea. — Presupun că vă place să țineți unele lucruri bine ascunse, domnule Knisch. — Ca majoritatea oamenilor, d-na Inspector. Răsucind obiectul În mână, mi-am dat seama că până la urmă ajungem la deznodământ. — Bun. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l închipuiam și așa cum ne rugam să se-mplinească, sub forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ei bine, cea mai mare parte a timpului ne-am petrecut-o în mașină. Privind văile, munții, lumina de pe câmpii; și, desigur, frunzele, cu o mulțime de oo-uri și ah-uri. O dată ne-am oprit să ne uităm cum, în depărtare, cocoțat pe-o scară, cineva bătea cu ciocanul niște piroane în peretele unei șuri. Până și asta ni s-a părut grozav. Ah, și mașina închiriată. Am zburat cu avionul până la Rutland și acolo am închiriat un automobil decapotabil. Decapotabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat cu sania! în timp ce eu visam la existența ei la vreo o mie cinci sute de mile depărtare, în ceea ce se zice că ar fi una și aceeași țară. Numele străzii? Nu Xanadu, nu, chiar și mai fain, ah, cu mult mai haios: Ulmului. Ulmului! Vezi tu, e ca și cum aș fi pătruns prin scala de celuloid oranj a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă de câțiva centimetri. Undeva, În depărtare, o scânteie roșie strălucea intermitent, ca un girofar printre rafalele albe. — Nu e o gară, spuse el. Doar un semnal care ne ține În loc. Încremenirea roților reduse noaptea la tăcere, cu excepția unui șuier intermitent de abur care o spărgea. Ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o ezitare: — Lukici are peste drum o sticlă de rakia. Lăsarea serii făcuse deja drumul mai lung. Lipsea luna care să lumineze oțelul șinelor, iar felinarul din biroul șefului de gară părea să fi fost la o sută de metri depărtare, nu la treizeci. Fii băiat bun și adu-ne ceva să bem. El clătină din cap: — Nu am voie să plec de la ușă. Doctorul Czinner nu-i oferi bani. În loc de asta, spuse prin sticla geamului că el Îl Îngrijise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare. După toată hărmălaia de dinainte, pământul se ridica plutind spre ea În tăcere. La foarte mare depărtare, o voce spuse „Inima ți-e grav afectată“ și ea deschise iarăși ochii, așteptându-se să vadă sub ea fața aceea bătrână. Dar se afla Întinsă pe bancheta unei mașini și domnișoara Warren o acoperea cu un covoraș. Ea turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de harnașamente pentru cursă. Când am ajuns, În cele din urmă, la terenul de polo, locul s-a dovedit a fi departe de priveliștea romantică, În genul Anna Karenina, la care mă așteptasem. Blocurile Înalte din Moscova se conturau În depărtare, iar zăpada de pe teren era plină de noroi. Totuși, În cortul instalat pe o latură a terenului, rusoaicele erau un contrast strălucitor. Cel mai bun mod de a descrie ținuta obligatorie la meciul de polo din după-amiaza aceea este serialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jacheta și și-o legă În jurul taliei. Avea un tricou roz pe dedesubt, care Îi punea În evidență minunat bronzul. Exact atunci s-a auzit un strigăt de la o masă În jurul căreia erau așezați șase francezi, la vreo două mese depărtare de noi. Cu toții aveau un bronz În stilul lui George Hamilton, bronz care este Încă foarte la modă În Megève. —Sophia! Viens nous voir!1 o chemară ei când o văzură. Sophia le făcu cu mâna și se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ca să poată fi observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe puntea altcuiva este considerat un sport acceptabil. Să faci speculații În legătură cu cine sunt și ce fac punctele negre de pe o punte din depărtare constituie o fascinație fără margini. Alte activități includeau mâncatul exagerat, partide frecvente de sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule, ce deliciu - prăjituri proaspăt scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
seară a oceanului. Giles și Hunter profitau de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard, și cumva a reușit să Îmi trimită un sărut din depărtare, În timp ce sărea pe un val. Ce paradă, am zis, dar mândră de el În sinea mea. Știi, Sylvie, Hunter este cel mai bun soț din lume, după al meu, desigur. Nu ar trebui să te superi pe el, zise Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
țestoasele. Sunt atât de urâte și de drăgălașe. Crezi că stric costumul ăsta Thomas Maier dacă fac o săritură de la prova? Chiar atunci, botul unui delfin lovi cu putere apa când ieși la suprafață să respire. La fel de brusc, dispăru În depărtare. —Vai, a plecat, zise Lauren. Ți-am povestit despre Salome? — Ce anume? am Întrebat eu, ridicându-mă de pe marginea vasului și uitându-mă la Lauren. Se mărită. Nu se poate! Cu cine? —Cu Angus McConnell, scoțianul ăla. S-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nou, zice. Îmi place foarte mult, dar o să-l cumpăr așa cum îmi convine mie. Mai facem câțiva pași, iar coridorul se deschide spre o pădure de cuiere-pom și suporturi pentru pălării, rasteluri pentru umbrele și suporturi pentru paltoane. Dincolo, în depărtare, se vede un alt zid de rafturi și dulapuri. — Elisabetan, zice, atingând fiecare mobilă. Tudor... Eastlake... Stickley... Atunci când iei două mobile vechi, un șifonier și o oglindă, să zicem, și le îmbini una cu alta, îmi explică, experții numesc asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
coupé, berlină sau camionetă, uneori pe motocicletă. O dată într-o rulotă. În pozele pe care le fac oamenii și în imaginile filmate apar întotdeauna părul blond în vânt, țăcălia roșcată, cicatricele. Întotdeauna e același om. Silueta unei femei așteaptă în depărtare într-o mașină, într-o camionetă, ce-o fi. În timp ce scriu rândurile de față, dom’ sergent ia în cătarea revolverului haina noastră de blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg niciodată. O străină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi propunera de-a te conduce cînd pleci? Să nu vină cineva... șoptește fata, fără să facă vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu stau la gazdă, la mine nu poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cuprinde pe fată în brațe, apropiind-o. Stai! tresare Paula, tocmai cînd începuse să-și atingă buzele de-ale lui Vlad, într-un joc lung, de reală plăcere. Uite arată ea cu privirea prin geamul din stînga, spre colina din depărtare, unde un schior coboară în viteză către oraș. Vlad se retrage brusc din îmbrățișare și începe să claxoneze prelung, dar schiorul dispare după malul înalt al șoselei. Ce piesă? întreabă Paula, retrasă cuminte pe locul ei. Ora solstițiului, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea caldă. Scorul total era de patruzeci și două de puncte. Pescărușii se învârteau și țipau deasupra porții celor de la Bears. În depărtare, Bull vedea reflexia soarelui în valuri. Terenul celor de la Bears avea o poziționare superbă, pe un platou calcaros înalt deasupra Canalului. Din pricina zilei răcoroase și a deciziei de nestrămutat pe care o luase, Bull simțea că e în stare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suita sa nu au întâmpinat nici o dificultate. Apoi, împăratul a ajuns la Jimen. Primirea a fost la fel de grandioasă. În cele din urmă, împăratul Wen a venit la Xiliu. Paza taberei unde era armata condusă de Zhou Yafu, văzând că din depărtare se apropia un grup de oameni, l-a înștiințat imediat pe comandantul-șef. În același timp, toți ofițerii și ostașii au pus mâna pe arme și săgeți. Avangarda suitei împăratului a ajuns la intrarea în tabăra militară, însă paza nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]