KorAP: Find »[drukola/base=deportare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...135 >

3,354 matches

Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191

din Germania, deși faptul că au fost publicate În Germania le fac accesibile doar unui număr limitat de români. Și, nu În ultimul rînd, colecții precum Analele Sighet și Arhivele Totalitarismului au contribuit, de asemenea, În mod semnificativ la istoria deportării și persecuției etnicilor germani, unguri sau a altor grupuri din România În perioada imediat de după război și, mai ales, În perioada comunistă. Deși deosebite, lucrările menționate anterior constituie o arie specializată, chiar marginalizată de studiu, atîta timp cît acestea nu

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
perioada comunistă. Deși deosebite, lucrările menționate anterior constituie o arie specializată, chiar marginalizată de studiu, atîta timp cît acestea nu au fost Încă integrate În manualele de istorie. Cu toate că Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu explică pe scurt aspectele legislative privind deportarea etnicilor germani În lucrarea lor privind istoria secolului XX din România, iar Robert Kaplan dedică o scurtă secțiune acestui subiect În Balkan Ghosts, aceste cărți sînt doar simple excepții. De exemplu, În recent publicata lucrare a lui Dinu C. Giurescu

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Doilea Război Mondial, lucrare ce include un capitol privind momentul Ialta și perioada de după război, deportații nu apar nici măcar ca notă de subsol. În plus, majoritatea manualelor de istorie ignoră subiectul, deși unul, publicat În 2001, amintește pe scurt momentul deportărilor. Mai mult, pentru că importanța identității naționale este, cum spune M. L. Murgescu, „una dintre cele mai importante caracteristici În manualele de școală și educație civică”, istoria etnicilor germani - ca și a altor minorități din România - este prezentată Într-un paragraf

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
principal, sau chiar absentă. Rezultatul este că manualele școlare În România păstrează și glorifică memoria colectivă a românilor. Relativa tăcere ce s-a păstrat În jurul acestui subiect, poate neintenționată, are legătură cu practicile istoriografice ale erei comuniste, care tratau problema deportărilor ca tabu. Deoarece comunitățile germane din România tind să devină din ce În ce mai puțin numeroase, este esențial ca această bucățică de istorie a României să fie inclusă În manualele de profil. Etnicii germani au o lungă tradiție În România și moștenirea lor

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
bărbați, voi reflecta și asupra amintirilor bărbaților. Studiul meu asupra femeilor deportate este deci situat În contextul mai larg al experienței deportaților, scopul fiind acela de a oferi o imagine complexă și diversă asupra felului În care indivizii au trăit deportarea. În timp ce caut să evit universalizarea experienței umane, sînt precaută și În ceea ce privește universalizarea și esențializarea experienței femeii. „Femeia”, ca particularitate fizică, precum și ca o categorie culturală și construcție a identității de sine, nu este o noțiune rigidă și se poate schimba

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cu bărbații și demonstrau În mod frecvent aceeași rezistență fizică. Pe de altă parte, bărbații se lăsau deseori pradă emoțiilor, jelind moartea unui coleg și fiind conduși de același instinct matern cînd asigurau hrana colegilor de cameră. Într-adevăr, experiența deportării mai degrabă a pus sub semnul Întrebării noțiuni universale precum identitate de gen și relații decît le-a reafirmat. În general, fluiditatea identității atît feminine, cît și masculine Într-un astfel de context nu a fost o simplă trăsătură a

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
degrabă a pus sub semnul Întrebării noțiuni universale precum identitate de gen și relații decît le-a reafirmat. În general, fluiditatea identității atît feminine, cît și masculine Într-un astfel de context nu a fost o simplă trăsătură a experienței deportării, ci mai curînd a jucat un rol esențial În supraviețuirea multor deportați. Astfel, deși oferă o perspectivă unică, aceste povești sînt În același timp reprezentative, transmițînd experiențe și gînduri ce ar rămîne altfel necunoscute, vorbind pentru cei ce nu mai

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
este acela că subiecții nu au considerat că identitatea lor etnică ar fi diferită de identitatea națională. Deși se identifică drept etnici germani, În același timp ei se consideră membri ai națiunii române. Mai mult, atît Înainte, cît și după deportare, concepțiile femeilor privind identitatea etnică și națională au rămas aparent constante, nefiind menționate nici ca moștenire etnică, nici națională. Deși au clasificat deportarea pe baza etniei ca fiind injustă, se pare că principalul responsabil pentru aceasta a fost identificat cu

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În același timp ei se consideră membri ai națiunii române. Mai mult, atît Înainte, cît și după deportare, concepțiile femeilor privind identitatea etnică și națională au rămas aparent constante, nefiind menționate nici ca moștenire etnică, nici națională. Deși au clasificat deportarea pe baza etniei ca fiind injustă, se pare că principalul responsabil pentru aceasta a fost identificat cu sistemul politic - comunismul - și puterea care l-a impus - Rusia -, și nu cu românii În general. În mod constant, persoanele intervievate au vorbit

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
vorbit mai mult despre relațiile cu și atitudinea față de Rusia și poporul rus decît despre români. Cu toate acestea, chiar și din această perspectivă, ei nu lasă să se Înțeleagă că identitatea lor etnică sau națională a fost amenințată de deportare. Deși În timpul deportării nu au putut participa la foarte multe ritualuri etnice și naționale tradiționale, se pare că nu au văzut În Rusia o amenințare la adresa identității lor etnice sau naționale. 2. Femei cu vîrsta Între 18 și 30 ani

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
despre relațiile cu și atitudinea față de Rusia și poporul rus decît despre români. Cu toate acestea, chiar și din această perspectivă, ei nu lasă să se Înțeleagă că identitatea lor etnică sau națională a fost amenințată de deportare. Deși În timpul deportării nu au putut participa la foarte multe ritualuri etnice și naționale tradiționale, se pare că nu au văzut În Rusia o amenințare la adresa identității lor etnice sau naționale. 2. Femei cu vîrsta Între 18 și 30 ani și bărbați cu

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
etnice și naționale tradiționale, se pare că nu au văzut În Rusia o amenințare la adresa identității lor etnice sau naționale. 2. Femei cu vîrsta Între 18 și 30 ani și bărbați cu vîrsta Între 17 și 45 ani Ordinul de deportare Deportările sașilor și șvabilor În URSS au Început În ianuarie 1945. Cu toate acestea, 23 august 1944 este considerat „momentul zero” de către unii istorici ce au tratat problema deportărilor, de vreme ce aceasta a fost ziua În care URSS a „eliberat” România

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și naționale tradiționale, se pare că nu au văzut În Rusia o amenințare la adresa identității lor etnice sau naționale. 2. Femei cu vîrsta Între 18 și 30 ani și bărbați cu vîrsta Între 17 și 45 ani Ordinul de deportare Deportările sașilor și șvabilor În URSS au Început În ianuarie 1945. Cu toate acestea, 23 august 1944 este considerat „momentul zero” de către unii istorici ce au tratat problema deportărilor, de vreme ce aceasta a fost ziua În care URSS a „eliberat” România de sub

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
și bărbați cu vîrsta Între 17 și 45 ani Ordinul de deportare Deportările sașilor și șvabilor În URSS au Început În ianuarie 1945. Cu toate acestea, 23 august 1944 este considerat „momentul zero” de către unii istorici ce au tratat problema deportărilor, de vreme ce aceasta a fost ziua În care URSS a „eliberat” România de sub „opresiunea” nazistă, deschizînd astfel drumul persecutării inamicilor - germanii - și a tuturor celor considerați a avea legături cu aceștia. „Eliberarea” României de către Armata Roșie la 23 august 1944 a

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane În retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi, Încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți În spiritul culpabilității colective”. La 6

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
națională, a fost formulată În schimb ca responsabilitate etnică. Deși cetățeni români, sașii și șvabii, ca urmare a etniei lor germane, au fost „pedepsiți În spiritul culpabilității colective”. La 6 ianuarie 1945, Comisia Aliată de Control a ordonat arestarea și deportarea cetățenilor români de etnie germană cu vîrsta cuprinsă Între 18 și 30 de ani (femei) și 17 și 45 de ani (bărbați) pentru „muncă” În URSS. Guvernul român a protestat, pretinzînd că nu a existat o astfel de clauză În

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
o scrisoare președintelui Roosevelt, În care declara: „acești cetățeni ce reprezintă aproximativ o jumătate de milion din populația României trăiesc aici de mult timp. Din aceste motive, acești cetățeni reprezintă o parte a națiunilor existente În România...”. Realizînd faptul că deportările sînt neacceptabile din motive economice, legale și umanitare, primul-ministru român Nicolae Rădescu a căutat să Împiedice deportările, sperînd ca măcar femeile să fie cruțate. Cu toate acestea, alianța României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
populația României trăiesc aici de mult timp. Din aceste motive, acești cetățeni reprezintă o parte a națiunilor existente În România...”. Realizînd faptul că deportările sînt neacceptabile din motive economice, legale și umanitare, primul-ministru român Nicolae Rădescu a căutat să Împiedice deportările, sperînd ca măcar femeile să fie cruțate. Cu toate acestea, alianța României cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
cu naziștii pe aproape toată durata războiului, „nota” lui Churchill către Stalin prin care preda România sovieticilor și, mai mult, faptul că trupele rusești ocupaseră țara au slăbit prea mult guvernul român pentru a se mai putea opune politicii sovietice. Deportările În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie 1944, cu mult Înainte ca directiva sovietică să fie făcută oficială. În februarie 1945, la Ialta, SUA și Marea Britanie erau atenționate că se făceau

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
În masă au debutat la 1 ianuarie, deși unele dintre ele se realizaseră deja din decembrie 1944, cu mult Înainte ca directiva sovietică să fie făcută oficială. În februarie 1945, la Ialta, SUA și Marea Britanie erau atenționate că se făceau deportări În URSS. Ele susțineau că nici un protocol din cadrul armistițiului nu pretindea „reparații sub forma muncii forțate” și că reconstrucția ar trebui să fie suportată de guvernul german, nu de Volksdeutsche care locuiau În alte țări. În acest mod au clarificat

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Ele susțineau că nici un protocol din cadrul armistițiului nu pretindea „reparații sub forma muncii forțate” și că reconstrucția ar trebui să fie suportată de guvernul german, nu de Volksdeutsche care locuiau În alte țări. În acest mod au clarificat faptul că deportarea nu era nici pe departe un act legitimat de vreo parte a tratatului, ci o interpretare greșită a tratatului și o acțiune unilaterală din partea URSS. În ciuda dezaprobării, SUA și Marea Britanie au fost foarte tăcute la Potsdam și Nürnberg cu privire la deportări

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
deportarea nu era nici pe departe un act legitimat de vreo parte a tratatului, ci o interpretare greșită a tratatului și o acțiune unilaterală din partea URSS. În ciuda dezaprobării, SUA și Marea Britanie au fost foarte tăcute la Potsdam și Nürnberg cu privire la deportări. Pentru aliații din Vest problema nu era ușor de abordat. La acel moment, orice tip de negociere părea un efort lipsit de sens, mai ales că obiectul negocierii era o Europă de Est pierdută deja și care nu prezenta foarte

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
Numărul total de est-europeni deportați de URSS după război a atins 350.000, deși mulți susțin că cifrele depășesc 500.000. 3. Dimineața la ora cinci am fost luată, ridicată, despărțire de la familie...”. Arestarea sașilor și șvabilor Majoritatea arestărilor și deportărilor au Început la 22 ianuarie și a continuat pînă la sfîrșitul lunii. Unul dintre grupurile deportate În această perioadă a fost cel al populației șvabe ai cărei strămoși fuseseră prezenți În Transilvania Încă din secolul al XVIII-lea. Localitatea Satmărena

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
lista celor ce urmau a fi deportați și i-a avertizat pe aceștia. Cu toate acestea, persoane precum Hilde Stoinescu au fost luate prin surprindere, poate pentru că orașul lor natal, Brașov, a fost unul dintre primele locuri de unde au Început deportările. Deoarece nu a fost martora unor probleme interetnice, Iosefina Hrușcă a fost de-a dreptul șocată cînd soldații au venit să o aresteze: Am trăit pe o stradă unde erau și nemți și unguri și români și evrei și țigani

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
pe stradă. Unii se Întrebau, alții rîdeau, alții țipau la noi, chiar dacă nu ne cunoșteau, alții urlau, În primul rînd părinții fetelor și băieților deportați. Deși este dificil de speculat asupra reacției - fie activă, fie pasivă - a etnicilor români față de deportări, acesta nu este un aspect pe care un istoric Îl poate trece simplu cu vederea ca urmare a lipsei de dovezi. Jan Gross a demonstrat că În țări din Europa, Înainte, În timpul și după război, implicarea „populației native” În arestări

[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]