1,024 matches
-
mare pentru toți, de a denunța ticăloșia unor români de-ai noștri. R. R.: Asta da! Trebuie să știe cei care vin după noi. Am vrut să vă spun că atunci când am fost la Mamaia, la congresele foștilor deținuți și deportați politici, a venit și prefectul județului însoțit de mulți profesori de istorie. Aceștia au stat și au ascultat ceea ce s-a vorbit și au fost de acord că trebuie să rămână în istorie, să știe poporul ceea ce au suferit înaintașii
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
n-am recuperat. Am mai fost acum, după Revoluție, dar casa a fost înstrăinată a fost vândută de la un ungur la altul, pe care nici nu-i cunoșteam, de nu se mai știa nimic. Dar a apărut legea aceasta cu privire la deportații pe motive etnice și împreună cu o vară de la Timișoara, am reușit acolo să obțin mai mult decât am obținut de aici ca deținut politic, deși la vremea aceea eram copil mic, aveam 3-4 ani, că eu sunt născut în 1937
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
4 Ceaușescu se lăuda chiar și la simulacrul de proces, în urma căruia a fost condamnat la moarte, că a scris Constituția României cuvânt cu cuvânt, de unul singur. 5 http://www.iiccr.ro/ro/fise detinuti politici. 6 Din mărturia unui fost deportat politic: într-un sat din Moldova de pe lângă Roman, la vreun an după încheierea colectivizării, cel care a înfăptuit-o, secretarul de partid, a murit. După înmormântarea lui mai bine de jumătate de sat a mers și a defecat pe mormântul
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
800 de preoți ortodocși. Dacă în 1917 în Rusia activau 200 de pastori ai Bisericii Evanghelice, în 1938 doar 4 mai erau în viață. În anul 1936, 800 de preoți catolici au fost închiși, din care 102 uciși, iar restul deportați. Revolta Bisericii împotriva acestei mișcări comuniste era atât de categorică, încât în articol au fost oferite informații și referitor la reprimarea religiei islamice: "Mișcarea celor fără Dumnezeu se îndreaptă și contra Islamului: 10.000 comuniști au fost mobilizați pentru a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
consacrat odată cu încheierea acordului israeliano-egiptean, devenind principiu esențial în procesul de pace. 799 Relevante sunt evenimentele din 16 decembrie 1992, în urma cărora premierul Y. Rabin va deporta 415 activiști islamici în Liban; deoarece oficialii libanezi nu vor permite accesul acestora, deportații vor fi mutați într-o zonă de securitate, un așa-numit no man's land, între Israel și Liban. 800 Cf. "Situația din Orientul Apropiat ...", BBCRomanian.Com, ed. cît., negocierile dintre Israel și OEP sunt cunoscute sub numele de Procesul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
în care viața era trăită în condițiile deportării. Folosind aceeași abordare, antropologul român Smaranda Vultur a publicat un număr important de lucrări ce au ca element central etnicii germani, mai precis șvabii din Banat, mulți dintre ei fiind de asemenea deportați în Uniunea Sovietică sau Bărăgan la muncă forțată. Principalele colecții de mărturii înregistrate de Smaranda Vultur, Germanii din Banat și Istorie trăită, istorie povestită: deportarea în Bărăgan, 1951-1956, abundă de povești marcante despre suferința umană și servesc drept surse fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Balkan Ghosts, aceste cărți sunt doar simple excepții. De exemplu, în recent publicata lucrare a lui Dinu C. Giurescu despre România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lucrare ce include un capitol privind momentul Ialta și perioada de după război, deportații nu apar nici măcar ca notă de subsol. în plus, majoritatea manualelor de istorie ignoră subiectul, deși unul, publicat în 2001, amintește pe scurt momentul deportărilor. Mai mult, pentru că importanța identității naționale este, cum spune M. L. Murgescu, „una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cât și ale celor românești. După cel de-al Doilea Război Mondial, germanii au servit drept țapi ispășitori comuniștilor sovietici și români, persecutarea lor instituțională neputând fi tratată ca un incident izolat. Studiul de față este o analiză a experiențelor deportaților, în particular al femeilor. Dar, cum viața femeilor nu poate fi ruptă de cea a bărbaților, fiind angajate în aceleași activități ca și deportații bărbați, voi reflecta și asupra amintirilor bărbaților. Studiul meu asupra femeilor deportate este deci situat în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cum viața femeilor nu poate fi ruptă de cea a bărbaților, fiind angajate în aceleași activități ca și deportații bărbați, voi reflecta și asupra amintirilor bărbaților. Studiul meu asupra femeilor deportate este deci situat în contextul mai larg al experienței deportaților, scopul fiind acela de a oferi o imagine complexă și diversă asupra felului în care indivizii au trăit deportarea. în timp ce caut să evit universalizarea experienței umane, sunt precaută și în ceea ce privește universalizarea și esențializarea experienței femeii. „Femeia”, ca particularitate fizică, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și relații decât le-a reafirmat. în general, fluiditatea identității atât feminine, cât și masculine într-un astfel de context nu a fost o simplă trăsătură a experienței deportării, ci mai curând a jucat un rol esențial în supraviețuirea multor deportați. Astfel, deși oferă o perspectivă unică, aceste povești sunt în același timp reprezentative, transmițând experiențe și gânduri ce ar rămâne altfel necunoscute, vorbind pentru cei ce nu mai pot vorbi. Puterea lor rezidă deci în capacitatea de a servi ca
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat în armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă de bunăvoință arătată armatei germane în retragere, chiar și de etnicii români, a devenit justificare pentru amenzi, încarcerare și deportare. Astfel, responsabilitatea României pentru reconstrucția URSS, deși oficial o responsabilitate națională, a fost formulată în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
tipică pentru multe comunități; au fost deportați 4.000 dintre locuitorii săi, din care aproximativ 1.000 au dispărut în URSS. Deoarece o parte importantă din populația masculină fie dispăruse în război, fie era încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se întâlneau și bolnavi, bătrâni, adolescenți și femei însărcinate sau cu copii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fie dispăruse în război, fie era încă pe front, peste 60% dintre deportați au fost femei. De obicei, erau deportați tinerii adulți, necăsătoriți, deoarece erau considerați a fi muncitori mai abili. Cu toate acestea, nu surprindea pe nimeni dacă printre deportați se întâlneau și bolnavi, bătrâni, adolescenți și femei însărcinate sau cu copii de doi ani sau mai puțin, în ciuda faptului că ordinul oficial interzicea acest lucru. în plus, etnicii germani considerați specialiști sau de neînlocuit în fabrici și uzine au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
bolnavi, bătrâni, adolescenți și femei însărcinate sau cu copii de doi ani sau mai puțin, în ciuda faptului că ordinul oficial interzicea acest lucru. în plus, etnicii germani considerați specialiști sau de neînlocuit în fabrici și uzine au fost de asemenea deportați, deși guvernul român cerea ca aceștia să fie exceptați. Chiar etnici maghiari și români au fost arestați și deportați. La sfârșitul lui decembrie 1944, mulți etnici germani erau conștienți că există posibilitatea de a fi deportați, dar nu știau unde
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost verificați că ne duce la lucru și trebuia... am avut voie să avem multe lucruri cu noi . Deși mulți dintre ei erau într-adevăr duși la primărie, cei mai mulți au ajuns în școli și alte clădiri municipale unde toți viitorii deportați erau adunați. Deoarece își adunau bagajele și toate posesiunile în mijlocul străzii, cu siguranță că mulți dintre vecinii lor români au observat agitația. în ciuda campaniei acerbe, mulți dintre români au fost surprinși și poate șocați să afle ce li se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cu toate acestea, nu putem extrapola aceste afirmații asupra unui sat întreg sau a unui oraș, pornind de la câteva incidente documentate. Deși există surse care au evidențiat faptul că unele persoane au devastat casele și valorile lăsate în urmă de deportați, realitatea este că unii români au luat în grijă copiii ai căror părinți au fost deportați, crescându-i până la întoarcerea acestora, în unele cazuri mulți ani mai târziu. Superioritatea tradițională deținută de germani în domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să certifice numărul românilor care au fost implicați activ în deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta că ești fată sau ești băiet”. Călătoria spre Est Din locurile în care erau ținuți, deportații au fost duși la gară și îngrămădiți în vagoane de vite, 40-70 de persoane în fiecare vagon, bărbați și femei. Au călătorit timp de 16-28 de zile fără a ști unde, în condiții improprii, adică fără căldură, haine de iarnă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic în memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerându-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scânduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns în regiunea Donbas, lângă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși în Siberia sau Bărăgan. Interviurile supuse analizei au avut ca subiecți foști deportați în Donbas și, deoarece o mare parte din literatura de gen
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lagărele erau fie în construcție, fie într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar când se puteau îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați își dădeau seama că geamurile erau sparte sau lipseau cu desăvârșire, realitate ce putea fi tolerată în scurtele veri, dar de nesuportat la -30° C iarna. Magyari descrie locuința în care era nevoită să stea astfel: Ne-a dus în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
vor petrece următorii cinci ani din viață - tinerețea - în astfel de condiții deplorabile. Deși inițial li s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămâni să lucreze, aflarea crudei realități le-a îngrozit. Reacția imediată a fost încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități. Pentru a face față realității și pentru a supraviețui, femeile au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru întreaga lor existență. Unele, precum Șimon
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința în Dumnezeu, rugându-se continuu pe toată perioada deportării în Donbas. Pentru deportați, colegii de suferință au fost o altă sursă de alinare. Pentru Cocârlă, această comunitate, ce includea atât bărbați, cât și femei, a fost un refugiu din fața travaliilor de zi cu zi, dar și o legătură cu locurile natale: Când aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
am avut salar, da’ nu ca ei, da... și unu era, a avut o chitară, și seara stăteam pe bancă și cântam cântece de acasă. Acolo a fost, ne simțeam puțin mai lejer.... Deși era un lucru important pentru toți deportații, crearea unui sentiment de comunitate era necesară mai ales pentru femei, deoarece acestea erau aspecte centrale ale vieții femeii: stabilitate, familiaritate, siguranță și măcar un sentiment de normalitate. Sărbătorile religioase erau momente propice pentru recrearea contextului vieții de familie în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
când veneam schimbu’ doi de la mină și vedeam stelele pe cer, plângeam... era până la 35, 40 de grade de frig, lacrimile s-au uscat, s-a-nghețat la obraz și ne-ntrebam: „caru’ asta mare, vede și a noastră casă dragă?”. Mulți deportați își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau în Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mâncare - inclusiv unt - din partea paznicilor ruși, din care încercau să încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
dragă?”. Mulți deportați își amintesc că li se dădea liber de Crăciun sau în Ajun și primeau chiar porții suplimentare de mâncare - inclusiv unt - din partea paznicilor ruși, din care încercau să încropească o prăjitură, care, așa cum reiese din descrierea unui deportat, „era mai bună decât un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfântă”. Pe lângă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au început să se îmbunătățească la sfârșitul lui 1946 și deportații au început
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
descrierea unui deportat, „era mai bună decât un tort de Crăciun”. Totul era apoi urmat de reprize de „Noapte liniștită, noapte sfântă”. Pe lângă aceste sărbători, pentru mulți, condițiile din lagăr au început să se îmbunătățească la sfârșitul lui 1946 și deportații au început să primească salarii, rații mai mari, haine mai bune, adăposturi mai bune și chiar o zi de odihnă. Unii dintre ei, precum Șimon, aveau dreptul la o căsuță: Ne-a dat ruble și ne-a dat și mâncare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]