863 matches
-
Kitty se Întinse pe un scaun de piele, lângă fereastra franțuzească, privind Statuia Libertății și linia orizontului care se profila minunat deasupra Manhattanului. Era fericită să vadă că Desert Rose Își regăsise voioșia. Dar camera era foarte friguroasă, frigul o deprimase dintotdeauna. — Țiganco, nu vrei să dai căldura mai tare, te rog? Am Început să tremur, zise Kitty. — Nu pot, mai cald nu se face. Visul American s-a rablagit. — Cum adică? Sistemul de Încălzire făcu un zgomot incredibil. — Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
alegea Desert Rose interpretările cele mai optimiste pentru nepăsarea lui Charlie. E cam mult, nu? Întrebă Kitty, Îngrijorată. — Mă rog, am Început cu mai puțin, dar pe măsură ce trece timpul trebuie să mărești doza, se obișnuiește organismul cu el. — Adică ești deprimată de zece ani? Nu trece cu medicamente și cu tratament? — Nu, la mine e moștenire genetică, zise Desert Rose. Oare? se Întrebă Kitty. — ... și știi și tu, viața la New York e grea. Cel puțin jumătate din oraș trăiește pe antidepresive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care l-am cumpărat de pe Canal Street... dar... Lasă, nu-i nimic. Kitty știa că ar fi trebuit să aibă mai multă răbdare cu Desert Rose, pentru că se simțea rău, dar nu era În stare. Duhoarea, frigul, singurătatea o deprimau. — Sigur nu vrei să stai să vezi filmul, să rămâi aici peste noapte? Știu că e frig, dar plapuma e foarte călduroasă, am băgat câteva kilograme bune de fulgi de gâscă În ea. Kitty simțea că dacă rămânea peste noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În mirosul de cafea și de Paris. Firește că aceste conversații n-au ajutat cîtuși de puțin la salvarea cartierului și, de regulă, ne lăsau pe mine și pe Norman atît de deprimați că singurul lucru de care eram În stare era să ne afundăm pînă la gît În muncă, adică scos cărțile din raft și șters cu o cîrpă. Mă refer la Norman, firește. CÎt despre mine, eu stăteam culcat În patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
depresivă și știu totul despre cele șaptesprezece feluri de disperare, așa Încît, chiar dac-aș fi fost În stare să vorbesc, nu i-aș fi putut spune nimic care să-l facă să se simtă mai bine. CÎnd cineva e deprimat și-ți spune cît de rece și rea e lumea și cîtă suferință inutilă e pe lume și cîtă singurătate, și tu, din Întîmplare, ești de acord cu absolut toate afirmațiile lui, te trezești Într-o postură destul de ciudată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry acasă, adică În multe după-amieze În care nu aveam ce face și multe nopți În care mă simțeam singur. Aflasem din lecturile mele că poți face multe lucruri teribile atunci cînd ești plictisit la culme, lucruri menite să te deprime și mai tare. De fapt, le faci tocmai ca să devii deprimat, ca să scapi odată de starea aceea insuportabilă de plictis. Tocmai mă apropiam de acest punct critic, cînd am Început munca la MAREA GAURĂ. Am aflat multe despre găuri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame, n-aveam chef nici de floricele, nici de Snickers, nici de nimic, de fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu se poate, zise Sally în timp ce se dezbrăca. Gaskell se așeză și-și scoase pantofii. — Ungstrom e OK. Doar că tocmai l-a părăsit soția pentru un fizician care studiază temperaturile joase la Cambridge. De obicei nu-i așa de deprimat. — Să vezi și să nu crezi! Și, dacă veni vorba de femei, azi am cunoscut-o pe cea mai neemancipată femeie din toate câte ți-au căzut vreodată sub ochi. îi zice Eva Wilt. Are țâțele cât pepenii. Nu, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de om cu ochii înroșiți de conjunctivită. Nu, mi-e imposibil să vorbesc despre el la modul realist. Cum să înfățișezi realist o parabolă vie? Orice tertip, orice întorsătură sau automatism stilistic care aduce cât de cât a proză mă deprimă, mă îngrețoșează. Să mai spun că, după ce a ieșit din închisoare, s-a apucat de băut si în cel mult un an a decăzut îngrozitor. Nu avea slujbă, iar singurele locuri pe unde îl puteai găsi în mod sigur erau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de învățat și care se duc la seminarii pentru că vor. Ich will! Oamenii ăștia sunt dresați să-și dorească să facă ceva pe bune. Și pentru asta primesc bani și acces lejer la facilități de tot felul. Te poți însă deprima din două motive: ori trăiești teroarea opțiunii, ori tragedia rateului relației cu colegul blond de la seminarul de filosofie. Altfel, ai chef să te apuci de capoeira, ai curs de capoeira. Îți vine să te revolți împotriva societății de consum, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a spus Ingmar Bergman aceste lucruri Ăoricum, în același context i-a făcut praf și pe Orson Welles, și pe Godard), dar în 2004 declara la televiziunea suedeză că nici la filmele sale nu se mai poate uita pentru că-l deprimă. Au schimbat felul de a face film Probabil că decesul celor doi mari regizori - vag asemănători pentru lupa autoreflexivă pe care au pus-o peste cea de-a șaptea artă - în aceeași zi nu e întâmplător și probabil că deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
e crescută în idei greșite și în dușmănii. Familiile dumnealor nu prea se au bine, mă înțelegi, și de aci toată povestea. - E rău când nu e unire în familii, zise madam Iorgu, mereuplacidă și nepricepând situația. Felix fu foarte deprimat de această scenă care îl atingea direct, deși cei de față nu se gândeau o clipă că el ar fi în cauză. Atunci își dădu seama că tot ce privea pe Otilia îl preocupa, cu toate sforțările de indiferență pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste vârsta de 100 de ani: 25%. Procentajul cetățenilor americani care vor trăi peste vârsta de 100 de ani și care sunt femei: 80%. Procentajul cetățenilor americani care vor folosi medicamente pentru îmbunătățirea performanței: 75%. Procentajul de cetățeni americani prea deprimați în legătură cu viața lor sexuală pentru a lua medicamente care să le îmbunătățească performanța: 5%. Categorii de chirurgie plastică considerate ca o cheltuială casnică, după cea destinată mâncării: 2. Numărul mediu de ore per zi pe care fiecare cetățean american le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și a trebuit să amân, însă acum am să mă apuc... Și ea, bineînțeles, îl încuraja ; sigur, îi spunea, este foarte normal să te apuci, la talentul tău, la cunoașterea ta de oameni... Pentru că, odată ieșiți la pensie, oamenii se deprimă, chiar firea li se schimbă, încep a avea gânduri negre, bărbații mai ales. Însă de lăsat nu trebuie să te lași ; după o viață întreagă în care ai fost tracasat, măcar acum să poți și tu să respiri. Și, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reușit și ea să fleurteze la bal, am pornit-o spre depozitul de lemne, cu o trăsură apărută, din fericire, ca din pământ. Norocul începuse să-mi surâdă și starea mea sufletească se înseninase și ea. De obicei, mahalaua mă deprimă prin sărăcia ei monotonă, astăzi însă, nu ! Chiar bojdeucile cu geamul de-o palmă, cu curți noroioase prin care mișunau purcei, câini, găini și copii mucoși, îmbrăcați ca vai de lume și la care striga acrită câte o femeie ofilită
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de dezamăgire. Doamne, ce proastă sînt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sînt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercînd să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl aud pe Connor șoptind. — Mmm... — Pe bune, chiar Îți place ? — Sigur că-mi place ! Și nu mă mai tot Întreba atîta ! — Scuze, spune Connor și urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Intră, intră... Ia vezi, Susan, ocupă-te tu, te rog. Arminda făcu cîțiva pași timizi și acum era Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
hobby-uri să scriu? Parapantă? S&M? —Canotaj pe apă dulce, râse Clodagh. Și sacrificii umane. —Și ești sigură că ești în regulă? spuse Ashling, simțind încă nevoia de a verifica. Acum da. Dar, să fiu sinceră, am fost destul de deprimată în ultima vreme, chiar începusem să nu mă simt bine. Poate că Dylan nu era complet paranoic, până la urmă, se gândi Ashling. Poate că erau câteva motive de îngrijorare. Dar acum știu ce trebuie să fac, spuse Clodagh veselă. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bărbații se comportă cu mine ca și cum ar trebui să știu tot felul de trucuri în pat. Chestii cu mingi de ping-pong și alte din astea. Pe de altă parte, strigă: „păduche cu ochii strâmbi“ după mine pe stradă. Oricum, mă deprimă treaba asta, spuse ea, oftând greu. A aruncat o privire în jur, către Kelvin și Gerry, care o priveau lasciv. După care s-a apropiat mai mult de Ashling, Lisa și Trix, și spuse călduros: — Asta nu înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
De fiecare dată când simțea că începe să se întunece pe interior, se gândea imediat la un nou articol de scris sau la o nouă persoană de intervievat sau la alt produs de apreciat. Nu avea timp pentru a fi deprimată și simțea o reală satisfacție în legătură cu felul în care se transforma revista. Nu erau încă la zi, din punctul de vedere al veniturilor din publicitate, dar ea bănuia că pozele făcute în acea zi îi vor atrage și pe ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la ea. Nu se putea descotorosi de senzația de pierdere care plutise asupra ei toată ziua. A băut mult, dar nu s-a putut îmbăta, iar întâlnirea, departe de a-i ridica moralul, nu a făcut altceva, decât să o deprime. Iar apoi Dylan și-a făcut clară dorința de a se culca cu ea, ceea ce a deprimat-o și mai rău. A spus ceva de genul „nu sunt genul acela de fată“. —A, serios? Dylan își schimonosi gura într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
băut mult, dar nu s-a putut îmbăta, iar întâlnirea, departe de a-i ridica moralul, nu a făcut altceva, decât să o deprime. Iar apoi Dylan și-a făcut clară dorința de a se culca cu ea, ceea ce a deprimat-o și mai rău. A spus ceva de genul „nu sunt genul acela de fată“. —A, serios? Dylan își schimonosi gura într-un mod care exprima atât regretul, cât și mulțumirea și, dintr-odată, își dorea să fie acasă. Tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu îl ura, râse ea în sinea ei. A împăturit documentul și s-a forțat să simtă speranță. Va fi bine. Într-o zi, și sigur la Londra. Va cunoaște un alt bărbat acolo. Chiar dacă erau momente în care se deprima foarte mult când vedea cât de aiurea erau alți bărbați. Prin comparație, concluzionă ea. Poate va fi mai bine, dacă nu-l va mai folosi pe Oliver pe post de etalon. Odată ajunsă înapoi la Londra, va face tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca un mojic. Mi-a spus o dată, cu nu știu ce ocazie, dar, În privința asta, nu ocaziile i-au lipsit: „CÎnd vrei, te pricepi de minune să le strici oamenilor viața“. Dar pe a mea oare n-am stricat-o? Ceea ce mă deprimă cel mai tare, de cinci ani Încoace, nu e că mă gîndesc la tata În fiecare zi cînd mă așez la masa de lucru, ci faptul că scot la lumină zi de zi cutiile În care Îmi păstrez documentația, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Încercam să analizez una dintre cărțile lui pe care nu izbutisem s-o citesc pînă la capăt, atît mă enervaseră și ea, și autorul. Scrisorile mele nu meritau poate să sfîrșească altundeva decît la coș. Recitirea lor m-ar fi deprimat. Aș fi fost pus În fața evidenței: nu reușisem să fac ce visam să fac, nu turnasem nici unul dintre acele filme mirobolante despre care Îi vorbeam tatei și pe care, În fundul sufletului, nu aveam nici un chef să le fac din moment ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]