857 matches
-
pe elementele fundamentale (organizaționale și sociale) care pretind forme de comunicare specifice, ferindu-ne, să oferim "rețete de comunicare eficientă", dar subliniind premisele unei comunicări reușite. În privința comunicării interne (pe care am numit-o, insistent, astfel, si nu prin sintagma derutanta de "RP interne"), am utilizat o grilă de analiză care a revelat feluritele jocuri de putere din interiorul unei organizații, care fac din această un sistem de acțiune concret. Principalul efect teoretic al acestei analize apare în tratarea conceptului de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
aplicare onestă a cunoștințelor practice și a regulilor de decodare a conduitelor. RS sînt și ele constituite din aceste coduri și norme. O astfel de noțiune nu se ,,vizualizează" decît în urma unui proces de construcție a datelor. Itinerarul poate părea derutant într-o primă instanță, pentru că s-a afirmat, de mai multe ori, că aceste ansambluri simbolice exersează o influență efectivă asupra grupurilor și conduitelor acestora. Cum justificăm atunci complexitatea abordărilor metodologice și a modelelor explicative? Ne-am putea spune, pe
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
eu. Crearea și consumul muzicii merg pe același drum. De la stilurile punk (God Save the Queen) pînă la cele mai actuale, recompunerea de forme și conținuturi deja difuzate (mixuri, remixuri) este puternic valorizată. În final, practicile jocului formează fundalul constant, derutant și tulburător al exaltărilor de la cincisprezece/treizeci de ani. Inițierea în comportamentele dependente parcurge și ea, oare, aceeași cale? Este oare vorba tot de comportamente "sec" cum se spune la poker? Adoptarea unui statut de toxicoman nu este scopul de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
acestui nou tip de societate, schimbarea socială este tot mai imprevizibilă, la fel ca și tranziția, iar continuitatea, rutina și predictibilitatea par să nu reprezinte altceva decât concepte amorfe și lipsite de fertilitate gnoseologică. Globalizarea tot mai accentuată și mai derutantă a cunoașterii, alături de mulți alți factori ai schimbării contemporane ne indică o realitate de netăgăduit: suntem pe cale de a păși peste un nou prag în evoluția socială. Așa cum afirma Alvin Toffler, "O nouă civilizație este pe cale de apariție în viețile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
antiholerică n-avea numai partizani. Unii "ucenici ai lui Hipocrate" erau, la vremea aceea, cel puțin sceptici în ce privește valoarea acestei tehnici profilactice. La întoarcerea în patrie, un fost participant la expediția în Bulgaria a avut, lângă Turnu Măgurele, o convorbire derutantă: "Într-un loc se vaccinau niște săteni cu ser și, fiindcă cunoșteam medicul, îl întreb ce efect are serul asupra holerei. - Dragă, să-ți spun drept, nici noi nu suntem tocmai bine lămuriți asupra efectelor lui. Dar pe câte știu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu se mai termina... măscăriciul acesta periculos, un mecanism fragil, derutant, eficace... continuă pendulare și amețeală, goluri și neputințe și reveniri, încă mai îndârjite... o obosiseră. Monstrul reușise până la urmă să-i transmită, s-o facă să perceapă alternanțele, tensiunea permanentă... se putea aștepta la orice, dar nu mai avea putere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de a păcăli? Probabil au încercat doar să convingă publicul să accepte ceea ce spuneau. Dacă, pe de altă parte, au ajuns să creadă treptat în propriile minciuni, atunci inițial au avut intenția de a înșela publicul. În aceste împrejurări este derutant să continuăm să vorbim despre minciună. Cel puțin unele dintre problemele definiției pot fi evitate dacă folosim termenul "autoiluzionare", mai degrabă decît "auto-amăgire", utilizat anterior. Acolo unde credința în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe, gîndește și simte, iar ceea ce spune este deviat, derutant, iritant pentru cititor. În felul acesta, "receptorul discursului ironic este incitat spre căutarea conotațiilor, mai mult, spre descoperirea unei enigme, pe care ironistul refuză să o dezvăluie." Reticența ironică determină faptul că decodarea este defazată și ulterioară lecturii, există un
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
realismu-lui, precum și punctele sale slabe și tari. Mă folosesc de asemenea de discuția asupra realismului pentru a aborda și evalua chestiunile mai largi ale naturii teoriei relațiilor internaționale. Teoria este o abstractizare vicleană. Ne distrage atenția de la învălmășeala de detalii derutante, direcționând-o către ceea ce este "cel mai important" în cazul respectiv. Teoriile sunt lumini călăuzitoare, lentile sau filtre care ne orientează către ceea ce, conform teoriei, este esențial pentru înțelegerea unei părți a lumii. Teoriile luate în considerare în acest volum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Figura 26). Incrementul infinitezimal de timp o pică din ecuație, oy/ox transformându-se y/x, iar la o nemaitrebuind să se gândescă vreodată cineva. Metoda oferea răspunsul corect, însă scamatoria prin care Newton făcea dispăruți niște termeni era extrem de derutantă. Dacă, după cum insistase el, (ox.)2, (ox.)3 și toate puterile mai mari ale lui ox. erau egale cu zero, atunci ox. însuși trebuia să fie egal cu zero. Pe de altă parte, dacă ox. ar fi zero, atunci împărțirea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu privire la tipul permis de mișcare. Fiecare observator trebuie să se deplaseze cu viteză constantă, în linie dreaptă. Cu alte cuvinte, ei nu pot percepe vreo accelerație. În teoria relativității generalizate, nu mai există restricții.) A doua supoziție este puțin mai derutantă, mai ales fiindcă pare să contrazică principiul relativității. Einstein a presupus că toată lumea - indiferent de viteza de deplasare - cade de acord în ceea ce privește viteza luminii în vid: de aproximativ 300 de milioane de metri pe secundă, o constantă notată cu litera
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o nouă subliniere a diferenței față de ideologie. Mai mult, după cum sugerează Ricoeur, "chiar în momentul în care utopia generează puteri, ea anunță tiranii viitoare care riscă să fie mai rele decât cele pe care vrea să le doboare. Acest paradox derutant ține de o lacună fundamentală a ceea ce Mannheim numea mentalitatea utopică, adică absența oricărei reflecții cu caracter practic și politic asupra sprijinului pe care îl poate găsi utopia în realul existent, în instituțiile sale și în ceea ce eu numesc credibilul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
decelăm funcția jucată de cunoaștere în menținerea ordinii sociale și politice. Existența unei astfel de funcții este cu atât mai evidentă, pentru Fuller, în domeniul delimitat de modernitate ca aparținând științelor sociale, un domeniu în care s-a produs o "derutantă căutare a științei", aceasta din urmă fiind asociată, mai ales, cu fizica (și e suficient să ne reamintim, aici, circumscrierea sociologiei, de către Comte, ca "fizică socială"). O asemenea "căutare a științei" în sfera cunoașterii sociale a vizat, practic, mai cu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în critica sa, Caragiale îmbină maliția crudă cu urbanitatea aleasă"70, ceea ce o face și mai antipatică, și mai greu de suportat. Caragiale recurge frecvent la ironie, la acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în cele prin care comuniștii apelau la imaginarul "castrator și violator" împotriva așa-numiților "dușmani ai poporului". În afara disputelor pamfletare cu substrat politic, de un mare interes sunt cele pe teme literare, pentru care exemplul cel mai adecvat este derutantul volum de eseuri critice al lui Eugen Ionescu, intitulat dezarmant de contestatar Nu. Negația axiologică încurajată de "furia distrugerii"41 se hrănea însă din exigența de absolut a tânărului "în război cu toată lumea", dezvăluită în acest stadiu ca formă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pagină întreagă"47, repulsie care s-a manifestat la Caragiale în ciclul de pastișe parodice după Macedonski (Erato, scapă-mă, Cameleon femeie etc.). De asemenea, schița caragialiană Intelectualii pare hipotextul tabletei Despre scriitori, în care Arghezi a renunțat la învelișul derutant al ironiei, dând frâu liber indignării : Trebuie înjugați la viață demnii scriitori [...] Până ce nu-și vor rupe genunchii, nu-și vor beli fruntea de pământ și piatră [...] ei nu vor putea înțelege, din cafenea și berărie, unde se confundă cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
d-voastră... în București, în Țeara Românească. Priviți în jurul d-voastră; îmi pare că citiți Ghimpele.151 În celebra definiție dată de Fr. Schegel, ironia socratică este simultan disimulare, glumă, gravitate, artă, știință și filosofie, gândire liberă și gândire riguroasă, derutantă pentru mințile înguste, seducătoare pentru cele mobile 152. Recunoscut și temut ca tipic homo ironicus, Caragiale ajunsese să nu poată face o afirmație obișnuită fără a fi bănuit de o intenție critică ascunsă. Așa s-ar explica frecvența precizărilor de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ironic al dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui Costache Olăreanu, roman al cărui titlu inițial, Confesiuni paralele (1978), descifra tocmai această manevră abilă de eschivare derutantă și exasperantă (prin digresiuni, reveniri, adăugiri, retractări) de la coerența și veridicitatea "autobiografiei" ale cărei nenumărate variante îl covârșesc pe receptor și revelează prin inversiunea comică de situații (anchetatorul terorizat de cel interogat), absurdul sistemului bazat pe control prin îndosariere de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tenacitate, primește la George Mihail-Zamfirescu, parcă în mod expres explorând minusul dramei caragialiene, un spor de credibilitate tocmai prin graba săvârșirii actului de răzbunare. Decizia Nastasiei de a se căsători cu Vulpașin la doar trei săptămâni de la moartea lui Luca, derutantă pentru cei din jur, care-i pun la îndoială iubirea pentru logodnicul ucis, decizie având ca firesc resort intim apriga dorință de pedepsire a știutului vinovat, justifică perfect recurgerea la sinucidere ca soluție atât pentru vendetă, cât și pentru salvarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
valoroase exclusiv a celor care erau reținute prin "ciurul" propriei sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă. "Grija" și "trăirea autentică" sunt incompatibile cu această umanitate care se pierde în stereotipii de conduită și de limbaj, în preocupări derizorii și în verbiaj. Un caz singular și derutant este cel al personajului Anghelache. Dacă resimțirea stării de angoasă ar fi un criteriu de recunoaștere a eroului absurd, enigmaticul casier ar avea statut de precursor al acestuia. El nu s-a sinucis, cum descifra Călinescu, "de frică"51 , întrucât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care susține că "personajele lui Urmuz trăiesc într-o irealitate perfectă"19, într-o lume imaginară, complementară, printr-o totală ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin imitare sau ignorare. Observăm, în acest sens, cum, în mod invariabil, incipitul textelor urmuziene pornește de la normal și acceptabil, pentru a devia treptat și contrariant, spre anormal și inacceptabil simțului comun
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este procedeul caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a imaginii rezultate. Semnul lui Urmuz ar fi, folosind termenii care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil 35. 6.1.3. De la "lumea-lume" la infralume Domeniul tipologiei este cel care semnalează, înainte de orice, coincidențe de viziune între cei doi autori, coincidențe despre care au pomenit în treacăt atât cercetători ai operei caragialiene 36, cât și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lucru: comunismul va învinge. Îl proclama cu siguranța unui adevăr științific elementar."326 Demarat cu o puternică vocație internaționalistă, comunismul sfârșește în naționalism și chiar izolaționism (ca orice utopie îngrozită de ideea contaminării), susținut prin demonizarea străinilor, cu instrumente discursive derutante pentru o minte logică, dar rămânând singurul tip de discurs care putea struni o populație dezorientată: "internaționalismul și analiza modurilor de producție lasă locul naționalismului tradiționalist în care figurile, marile fapte ale trecutului național, eroii politici și militari, numele de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doar pentru cei care nu l-au cunoscut și nu i-au citit textele în care executarea adversarilor era un motiv de mândrie, o armă indispensabilă pentru noile lupte. Jacobo Machover, Che Guevara sau mistificarea istoriei, p. 9. Imagini contradictorii, derutante, fluctuante, care confirmă statutul de mit modern al figurii revoluționarului argentinian. 351 Generalul își începe memoriile de război într-o cheie profund alegorică, prezentând o Franță-mamă față de care se raporta într-un mod simbolic incestuos: "Toată viața am avut o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]