873 matches
-
sau cu un armăsar înhămat la un car funebru, scria aceeași Claire Goll. Personaj shakespearian prin natura ei ambivalentă, colosală, prin lumile în care s-a perindat, Alma Maria Schindler a devenit, dincolo de memorialistica proprie, editată în timpul vieții și postum (derutantă, mistificatoare și prea puțin fiabilă), subiectul a nu mai puțin de 5 biografii, contradictorii, scrise în majoritatea cazurilor de femei. Karen Monson vede în Alma o muză neîmblînzită, Susanne Keegan, o mireasă nestatornică, Françoise Giraud elogiază talentele Almei de a
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
mai ales în contestul proteguitor al legislaturii Iliescu, drept unicii exponenți ai unei Basarabii moralmente rătăcite. Din fericire, s-a ivit o nouă pleiadă de scriitori și cărturari basarabeni, precum Vitalie Ciobanu, Vasile Gîrneț, Valentina Tăzlăuanu, care au "spălat rușinea" derutantei dezorientări orientate a adepților național-comunismului, scoțînd conceptul de patriotism din zona agitației naționaliste, analizîndu-l în temeiul unor criterii inspirate de climatul democratic. Către aceștia ni se îndreaptă speranța unei regenerări a urgisitei Moldove dintre Prut și Nistru, în perspectiva regăsirii
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
doar în echivalențe perfecte, fără rest, care e văzut ca o neizbândă (asupra cui?). Interpretarea e o mașină de mărunțit ce nu se oprește niciodată: nici datele, nici omul nu contează în sine. Uneori neîncrederea în realitatea individului ia forma derutantă a exaltării performanțelor lui, cum e cazul conversației particulare prin care se obținea cu calcul intuitiv retragerea trupelor sovietice din România (spațiul dintre Dej și Hrușciov, care îi decupează ca persoane distincte și voluntare, e anulat adesea de balerine seducătoare
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
demult - ce amețitoare libertate este să scrii - iată că acum îmi este străină. Am simțit, am văzut cum se stinge." Ioan Lăcustă recuperează "locul comun" altfel decît o făcea în anii optzeci. Banalul, cotidianul sînt acum prinse frust, fără tehnică, derutant, cu aforisme și clișee care fac notația uneori dură, alteori insuportabil de patetică. însă în tot acest amalgam nu exisă complexul clișeului sau frică de patetism. Este pur și simplu o răfuială cu un vechi pact ficțional. în interpretarea autorului
Doi scriitori față cu anii 2000 by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15534_a_16859]
-
dispuse parcă pe același plan, reguli, cutume, norme, formule generale, principii, sub denumirea comună de legi. Asimilarea legilor civile cu cele ale fizicii, a celor morale cu cele zise "naturale" mi se părea factice și în cel mai înalt grad derutantă pentru spirit. Lecturile mele din filosofii și teologii medievali m-au ajutat atunci în deruta mea, oferindu-mi conceptul de ordo, de ordine. Cu ajutorul acestuia, începeam să întrevăd în lege expresia unei ordini imanente impusă sub forma unor reguli imperative
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
Această ambiguitate e în măsură să deconstruiască un mit, să-l pună sub semnul întrebării - și aici stă miza romanului. Interogațiile revin și pot să-i scape unui cititor grăbit. În noaptea de veghe din 21 decembrie lucrurile se împart derutant pentru Antipa în două direcții: ,calmul tău domestic mult căutat peste pământul cel mai fertil pentru nebunia ta ascunsă. Nebunia începe cu o glumă. Nepăsătorule, oare minciuna ta va da un sens adevărului și glumele tale sunt poruncile lui?" (p.
Premoniția între glumă și har by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10046_a_11371]
-
publicitar, în situația de a vehicula nume de culori și nuanțe rafinate; muncitorul matur produce un dublu contrast umoristic folosind o astfel de denumire a culorii, dar pronunțând-o greșit. Forma rostită (burgunde, cu un accent pe finală) e totuși derutantă și puțin credibilă; nu se explică nici prin engleză (unde echivalentul, denumirea culorii vinului de Burgundia, este Burgundy), nici prin franceză (Bourgogne); în germană există forme asemănătoare (Burgund, Burgunder), dar pentru numele de culoare se folosește mai curând denumirea Weinrot
Comic de limbaj by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6214_a_7539]
-
sînt nici cu totul parabolice, așa încît cadrul să nu conteze. Și cu siguranță nu sînt nici atît de extraordinare estetic, încît să nu mai conteze nimic. Și atunci ce rămîne de spus e că sînt niște romane cu totul derutante. Dostoievskianismul e placat pe o lume care are nevoie de explicații, nu poate rezista pe un reazem filosofic, așa cum vrea să indice critica binevoitoare care încearcă să "salveze" aceste romane. Eventualul dialog cu problematica universală existențialistă e blocat de niște
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
o iluzie scumpă multor cărturari naivi de la noi care cred că printr-un corp selecționat și consacrat de personalități reprezentative ne vom impune mai ușor străinătății. S-ar putea ca aici să fie și o influență a istoriografiei atât de derutante a lui G. Călinescu, una structurată pe „momente" și pe „generații", dar la care găsim un capitol (din Istoria. ..sa în ed. 1941) intitulat Marii prozatori,capitol situat parcă ar fi o anexă a Junimii. Or, cei trei nu formează
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015). Titlurile volumelor de poezie sunt derutante, întrucât induc ideea de străveziu, de strălucitor, de răsfrângere, de răceală, de neutralitate, oglinda și sticla rămânând obiective, neutrale. În realitate, poezia Claudiei Mitră are o singură temă majoră, e drept cea mai generoasă - iubirea - în toate ipostazele ei. Tot
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
218), rezultatul poate fi decepția: nu are miez și "după ce ai dezbrăcat-o te face să plângi". Explorând-o sau secționând-o ca pe un fruct (despre pielea apetisantă de piersică e vorba de câteva ori), descoperă sâmburele dur și derutant al sexualității. În sfârșit, operațiunea de dezasamblare în părțile componente poate lua aspectul desfacerii progresive a unei păpuși rusești, în care se ascunde o figură interioară din ce în ce mai mică și mai ciudată, derizorie, care pare să fie secretul întregii alcătuiri. Leontina
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
nouă semnificație: Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri, toate direcțiile par că ne sunt deschise, dar una singură e cea către care ne vom îndrepta. Desfășurată după un scenariu propriu și incluzând o problemă contemporană - asaltul haotic și derutant al informațiilor vizuale privitoare la evenimentele actuale -, piesa lui Vlad Zografi reintră în cele din urmă în vadul tragediei antice. Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Valorificarea identităților culturale în procesele globale”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
edițiile de după 1947, ca Ovreii sau "sistematic omise"în edițiile apărute între 1950-1989, ca Bârzof, reeditat, ca o excepție, în Opere I, din 1962 sau "permanent eludate", ca Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea. Fără obsedantele "croșete"sau de-a dreptul derutantele rânduri de puncte-puncte, cititorul fiind pus în situația să nu mai fie sigur dacă are dinainte un moment de pauză, de reverie a scriitorului, ori dacă înșiruirea de puncte nu a fost aleasă de cenzură să acopere cine știe ce nume ori
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
observa Nicolae Manolescu în Arca lui Noe, plasând romanul derepopescian în categoria corinticului. ,Incertitudinea lecturii", după cum explică exegetul în același loc, se datorează imposibilității de a alege între real și simbolic. Estomparea realității se realizează prin includerea unei apreciabile și derutante doze de absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale poate fi cu greu reconstituită, ca o traumă profundă, în colectivizarea forțată, însoțită de crime, brutalități și abuzuri. Rezultatul este cel care se
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
motivație. Incertitudinea lecturii (despre care vorbea N. Manolescu) derivă din însăși incertitudinea unei lumi în schimbare, o lume al cărei sens nu se întrevede, poate fi numai dibuit în obscuritatea istoriei complet debusolate. Structura narativă e surprinzătoare prin noutate și derutantă prin disparitatea nucleelor epice ce plutesc într-o suspensie de particule, un amestec de realitate și fabulos, de autentic și incredibil, particule ce se ciocnesc într-o mișcare browniană. Cele trei părți ale romanului, de proporții diferite, creează numai o
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
Elena Badea, elena badea Fenomen derutant, observat de cercetătorii americani, în urma analizării unui mare număr de certificate de deces. Deși nu au o explicație certă, oamenii de știință de Universitatea California - San Diego au concluzionat că rata deceselor din cauze naturale, înregistrate în prima și a
Bizar: Care sunt cele 3 zile din an în care mor cei mai mulți oameni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62831_a_64156]
-
decese întâlnit în cele două zile de Crăciun și pe 1 ianuarie, întrucât rata deceselor a crescut în perioada studiată și în rândul pacienților internați în spital, al căror consum alimentar era monitorizat cu strictețe. Explicații plauzibile ale unui fenomen derutant Potrivit conducătorul studiului, dr. David Phillips, o explicație a acestui fenomen bizar, înregistrat în aceleași trei zile din fiecare an, ar putea fi stresul sporit. Constatarea se bazează pe studiul bolnavilor de Alzheimer, în rândul cărora s-au înregistrat mai
Bizar: Care sunt cele 3 zile din an în care mor cei mai mulți oameni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62831_a_64156]
-
maladiv. Remus Lunceanu trăia cu exasperare, ca și Liviu Rebreanu, aceeași amenințare a suspiciunii generalizate și a culpabilizării nedrepte. Similitudinile dintre Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante, nepotrivite tocmai pentru a crea un fel de diversiune. Nici nu vreau să mă opresc acum la aceste amănunte. Mai importantă e preistoria formării scriitorului Liviu Rebreanu, o perioadă îngropată în trecut cu care Remus Lunceanu pare să nu aibă
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
de liceu, participările la cenaclul literar local etc., până la plecarea din România, în 7 octombrie 1965, urmată de episodul șederii în Italia și, apoi, de etapele integrării americane) sunt luate în posesie de ficțiunea care desfășoară un spectacol seducător și derutant, anume parcă pentru a ilustra o mai veche mărturisire a autorului: "Scrisul meu reprezintă deseori lucruri pe care le-am atacat la alții și atacă ceea ce afirm că iubesc". Lumea surprinsă în primele o sută de pagini este proiecția în
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
uită sus, la o rețea metalică rotundă din mijocul tavanului și zise: — La puț, vă rog. Orice intrare. Se auzi un murmur slab, dar nu se simțea nici un semn că liftul s-ar fi mișcat. — Coridoarele noastre au o acustică derutantă, zise el. M-ai întrebat ceva? — De ce merg oamenii doar într-o singură direcție? — La fiecare salon sînt două coridoare, unul care duce înăuntru și celălalt în afară. Asta permite circulația aerului, și nimeni nu merge împotriva curentului. — Cine erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zic, Mugure, voi când mai mergeți la o miuță? Stau la apărare... Microscop Cică se duce într-o zi un om la farmacie cu scopul precis să cumpere un termometru. Intră, se învârte pe acolo și întreabă total anapoda și derutant, nu aveți cumva un microscop? Farmacista se uită la el pe deasupra ochelarilor. Individul nu arată chiar a om de știință care între două vizite la piață să se hotărască brusc să târguiască și un microscop. Știm că a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la fel de tulburați, să descifrăm Împreună cauzele sinuciderii neașteptate și violente a fidelului său prieten. Sorin ar fi avut, fără Îndoială, la rândul său, multe de spus. Nu doar despre cărți și filme și personajele „albumului” nostru comun, ci și despre derutanta „tranziție” românească spre democrație și capitalism. Nu mi-e greu să-mi imaginez cum ar fi reacționat la farsele În care evoluau, În postcomunism, nu doar foști profitori ai scenei politice, nu doar unii dintre impecabilii noștri disidenți, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
alte mijloace tot asupra „tensiunii vizionare Între om și destin”. Marta Petreu se slujește cu devoțiune și strălucire de complementara dăruire, scrutând destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
eu Însumi. Știam ce Înseamnă brusca plonjare În neant, după neantul rutinei de acasă. Oricât de dură era situația În țară, aveai totuși senzația că făcea parte din destinul care ți s-a hărăzit. Libertatea brusc oferită În exil părea derutantă, chiar neliniștitoare, nu doar prin acutele incertitudini sociale ale strămutării, ci și prin incertitudinile mai profunde, schimbările interioare, sufletești și cerebrale, pe care le solicitau. I-am oferit, bineînțeles, imediat, lui Mircea Zaciu bietele mele sugestii de neofit și ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cerneală și confuzii În mediul cultural românesc datorită unor asemănări cu biografia lui Mircea Eliade. Faptul că, spre deosebire de alte personalități citate, pe nume, În roman (printre ele, Cioran), Eliade nu este menționat ca atare sau faptul că romanul păstrează un derutant amestec Între datele care s-ar potrivi biografiei cărturarului român și altele care o contrazic flagrant nu pare să fi restrâns patosul incriminărilor cu care a fost Întâmpinat romanul În România și În exilul românesc. Nici chiar faptul că acuzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]