691 matches
-
în viața mea nu voi vota în alb, răspunse cu vehemență bărbatul. Mișcările acelor au fost rapide, precipitate, violente. Altă pauză. Ei, întrebă agentul. Tehnicianul întârzia să răspundă, agentul insistă, Ei, ce spune aparatul, Aparatul spune că ați mințit, răspunse derutat tehnicianul, E imposibil, strigă agentul, eu am spus adevărul, n-am votat în alb, sunt un specialist al serviciului secret, un patriot care apară interesele națiunii, aparatul trebuie să fie defect, Nu vă osteniți, nu vă justificați, spuse femeia, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
m-am aplecat înainte. În clipa aceea, Tom privea în jos, căutând o monedă care îi căzuse. Mi-am dres glasul și am spus: — Salut, Tom. Nu ne-am văzut de mult. A ridicat ochii. La început a părut complet derutat și m-am temut că nu mă recunoaște. O clipă mai târziu însă, a început să zâmbească și, pe măsură ce zâmbetul i se întindea pe toată fața, m-am bucurat să văd că era același pe care i-l știam dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
râs și apoi, tot râzând, mi-a spus că prenumele mamei ei și numele de familie al soțului ei erau identice. — Aha, am zis. Și ce nume e? — Joyce. — Joyce? Am făcut o pauză de o clipă, într-o tăcere derutată. — Vrei să spui că te-ai măritat cu un bărbat pe care-l cheamă James Joyce? — Îhî. Exact ca pe scriitor. — Incredibil. Partea amuzantă e că părinții lui Jimmy habar n-au de literatură. Nici nu auziseră de James Joyce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a replicat el. Bineînțeles că am să divorțez și eu. Lăsați-mă să mă gândesc, i-am cerut. Totul s-a petrecut atât de repede, că nici nu știu ce să spun. Mi se învârtește capul, îmi tremură mâinile și sunt complet derutată. Nu te teme, copila mea, mi-a spus reverendul. Ai tot timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
început să cadă picuri, din ce în ce mai mulți, care rapid s-au transformat în șiroaie. Întreaga sală asculta și plângea. Pentru a salva cât de cât situația, inspectorul i-a făcut un semn directorului, directorul l-a avertizat pe învățător, iar învățătorul derutat nu mai știa ce să facă. Bidaru nu a priceput o iotă. Cu încăpăținarea caracteristică unor patrupede cu urechi lungi și cu vocea amplificată de ambiție continuă: "Mi-e foame, dragă mamă Nu e pâine! / Vezi, inima mea bate tot
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
citite în copilărie le confunda de multe ori cu realitatea. O fi precum Alice, în vreo Țară a Minunilor sau sub influența pietrei filozofale a lui Harry Potter, însă de Galaxia Moluște nu auzise niciodată. Era total dezorientat și complet derutat. Nu știa nici cine-i vorbește, nu-i vedea nici chipul, nici măcar capul sau gura. Doar atât; auzea o voce clară ca și cum ar fi cineva chiar în preajmă. Privi mirat în direcția de unde venea vocea, apoi jur-împrejurul său. Nimeni și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr Istorisiri nesănătoase fericirii 165 odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el, aproape sonor, peste foarte puține clipe, alungânduși repede gândul de mai înainte. Vreau s-o fac, trebuie să se întâmple și deloc nu mă sfiesc. Fiind viața mea, totul îmi este permis. În plus, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că 190 Rareș Tiron s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță și a se compara. În tot timpul acesta, văzând ceea ce văzuse, Șerban ajunse cu totul derutat. Cu toate că știa o mulțime de lucruri potrivite și necesare de făcut în astfel de situații, acum absolut toate i se învălmășeau cu repeziciune în minte, fără să se deslușească deloc; totul, în jurul lui, părea desprins parcă dintr-un vis urât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de văl până la ochi. — Ce-ai zis? — Dacă ministrul Madani locuiește sau lucrează acolo... — Da. Acolo are biroul; peste cinci minute, la opt fix, o să sosească. Și-acum, circulă! Gacel încuviință în tăcere, traversă din nou strada, urmărit de polițaiul derutat, ce-și pierduse pentru moment ritmul activității, și se opri să aștepte la marginea plajei. Exact după cinci minute se auzi urletul unei sirene, își făcură apariția doi motocicliști urmați de un automobil negru, lung și greoi, și toată circulația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de care se temea, după care continuă cu întrebările: Ce vânt bate? Nici unul. Ce vânt sufla de dimineață? —Mara’amú, dinspre sud-est. Asta inseamna ca de dimineață valurile veneau dinspre sud-est și ne loveau dinspre pupă, corect? — Corect, acceptă băiatul, derutat. Exigentul dascăl îl privi mustrător, surprins parcă de neștiința lui, și continuă reticent: Și cum îți explici faptul ca niște valuri care ne loveau de dimineață dinspre pupă acum ne lovesc dinspre babord? — S-o fi schimbat vântul, se aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
întinde fetei o bancnotă de cinci sute de lei. Mulțumesc, o să mi-l faceți la nuntă. Acum nu-l pot primi. Nu cred că voi mai apuca nunta ta. Diana a încercat să continue discuția, dar Rodion a devenit mut. Derutată, fata întreabă: Acum ce fac, cu ce vă servesc? Cu ce vrei. Peste cîteva minute reintră în separeu cu farfurii aburinde pe care le așează frumos în fața lui Rodion. Mîncați, vă rog. Clientul nu răspunde. Privește prin fată, dincolo de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întreabă Donciu. Eu. Trebuie studii superioare. Și le ai tu, nu? Cam da, răspunde zeflemitor Doina, pisicindu-se pe lîngă Anton. Enervat la culme, Donciu răcnește spre noul șef: Te plesnesc politic! Sînt consilier! Vedem noi care pe care! Doina pare derutată și, preventiv, se pisicește și cu Donciu puțin. În final, Donciu a rămas pe tron. Și așa întreprinderea mergea sigur spre faliment. Doar Doina a realizat că este mult mai rentabilă o pisiceală la șeful politic. Cît despre Anton, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
patru găleți, cam pe jumătate pline cu borș fierbinte. Aduceți-le aici, strigă crîșmarul. Oamenii cară gălețile și le pun pe o masă în semiîntuneric. Adă-ne linguri. Întîi aduceți-le aici, nu se lasă știrbul. Ca să scoți carnea tu? Derutați, adunații la reuniunea electorală se uită roată. Unul mai deștept bagă mîna în găleată, scoate o bucată de carne și începe să mănînce. Ca la un semnal, o puzderie de mîini intră în găleți și începe un pescuit demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
suportabilului, era convins că se punea la cale o tîlhărie și frica îl făcea să-i tremure pantalonii pe el. Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt? se întreabă deodată derutat. Constată că trece în Ucraina, că cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știe să se apere, dar vroia să vadă... Costică își aduce aminte. Ce gîfîia ca prostul cînd madam Anica bîjbîia... A sărit ca ars și a răsturnat cafeaua drept pe... Să moară opărit, a rîs Anica. Ciornei este cu totul derutat. Fata aceasta, cu trup de balerină, cu privire angelică, virgină pînă în măduva oaselor, rîde cu poftă că s-a opărit... S-a jupuit pielea? întreabă amuzată. Care piele? De pe..., știi mata. Mama spunea că era o cafea clocotită. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
România și niște japonezi, doctoranzi la universitățile noastre. Ca de fiecare dată, după cîteva pahare, a început "bășcălia". Somitățile noastre se luau peste picior, traducătorii încercau să-i pună pe japonezi în temă. Românii rîdeau (unii de alții), japonezii, complet derutați, nu înțelegeau și schițau cîte un rictus. Oamenii aceștia de la "Soare Răsare" erau contrariați de ce se întîmplă. La ei fiecare își vede de treburile lui și nu este deloc interesat de ce face colegul sau vecinul. Preocuparea lor este, în principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
România posesoare de rădăcini ascunse, care apoi s-o salveze. Bursele studențești, institute de cercetare, literatura de sertar, intelighenția refractară, Europa Liberă, toate constituiau tentative de portaltoi mai mult sau mai puțin reușite. După '89 a apărut o Românie pestriță, derutată, cu răsturnări de mentalități și valori. În rîndurile de mai jos îl voi prezenta pe domnul Harpagon, un specimen extrem de prezent printre noi. Harpagon n-are studii, nu-i foarte deștept, dar compensează cu o calitate de excepție: este șmecher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sute de curenți încrucișați cu emițători și receptori diferiți. Obiectul rezonant este ascuns, devenind doar una dintre multele destinații posibile ale cursului, și orice pește al gândului care ar încerca să se apropie de el va fi năucit, dezorientat și derutat. Cărți de non-ficțiune/Cărți de ficțiune: Cărțile de non-ficțiune oferă solide canale de informare în multe direcții. Cărțile de bibliotecă sunt cele mai bune pentru că ele leagă cartea în sine deopotrivă de orice cititor anterior și de orice aplicații ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-ar fi putut alege un set excelent. Dar n-a vrut !... Dorință dementă de... negarea oricăror amintiri. Parcă voia să dovedească nu știu cui că e disciplinată, fermă, un element sigur, care merită încre dere. Nu-și mai suporta frământările. Era derutată, înfricoșată. — N-avem de ce s-o idealizăm acum pe tovarășa Strihan ! strigă iar campionul, ca și cum mi-ar descifra sufletul, deși nu am apucat să spun nimic. Când ai fost nevasta lui Hariga, nu te mai recăsătorești ! Chestie de bun-simț. Și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
au scos pe bolnav din sală... Într-adevăr, doamna Hariga se ridică, împreună cu însoțitorul ei moderat și șters, de plan secund. Întinde mâna în stânga, în dreapta, i se sărută mâna. Se tot retrage, cu câte un început de pas, se înclină, derutată, stingheră. Îl caută, s-ar zice, pe Poet, dar în dreptul ei apare, de undeva, flautistul. În ușă se mai întoarce o dată, cu un scurt semn cu mâna, în care ține poșeta. Cu cealaltă se sprijină, ușor aplecată, în baston. ...Capul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure al desenelor sau al primelor pânze pictate în închisoare ar rezulta prin mișcarea liberă, până la infidelitate, față de propria memorie, derutată, cum susțin unii dintre prietenii deținutei, de prea desele coșmaruri și printr-o fragilitate mereu tensionată. Tensionată fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sus este cocoțată, în mod convențional, Maria Tereza, pentru că numai așa se explică hormonii și lighioanele din sângele acestui tronson familial. Austria este cea mai titirită, bibilită și scărpinată țară din lume - ordine și floricele! Austriecii sunt cei mai nestăpâniți, derutați și imprevizibili oameni de pe glob. Asta dacă ar fi să mă iau după strechea de care au suferit austriecii din care mă trag eu. Clanul Tauberger fusese zgârcit și hrăpăreț de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în pijamale, eventual cu un halat de un roz-spălăcit pe deasupra. Atmosfera era nașpa. S-a deschis ușa și a intrat Sabina. Pijamale cu floricele, halat roz-spălăcit, scămoșat. S-a bucurat că mă vede, vibra toată. Era slabă, cu privirea ușor derutată. În cinstea sosirii mele se rujase, își dăduse și cu rimel. Era drăguță, dar cu ceva patetic în felul de a se purta în lume. Aveai senzația că un tribunal de pe alt tărâm o condamnase pentru veșnicie. M-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
jos și eu pe-al ei. Am continuat așa până am rămas goi. Îi simțeam mirosul închis, maroniu. Avea o carne ciudată, un fel de cauciuc elastic. Ea și Sabina aparțineau unor specii diferite. Credeam că Siegfried va fi prea derutat ca să poată înfrunta situația, dar în curând l-am simțit tare, la datorie. Adelina făcea mișcări haotice, de parcă ar fi avut cinci perechi de brațe. Fără o explicație anume, am izbucnit în râs. Ca să nu-i scape situația de sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe care În acea zi le-a găsit lumii: ne-a dat masa, fasole cu șuncă, ne-a dat foarte puțină, ca la prizionieri (așa pronunță el!) și ne-a dat și câte puțin cozonac. Spectacolul trebuie să fie puțin derutat la rându-i! Ce fel de război fac ăștia, se va Întreba el, dacă nici nu pun cuptoarele În funcțiune și mănâncă În fiecare zi cozonac? Și se mai și plâng În gura mare că darurile sunt „mici“, mâncarea „puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]