652 matches
-
prea auzit râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o dramă; nu toți înțeleg la fel de bine franceză, spre a suplini, printr-un text împroșcat ca din mitralieră, cvasiinexistenta acțiune scenică. Sunt obosit, derutat și dezamăgit - și de spectacol, și de aspectul exterior al orașului: excesiv de sobru, gri, lipsit de atractivitate. Ziua vizitasem un uriaș complex comercial, Euralille, organizat în jurul noii gări pentru primirea TGV-urilor internaționale și interregionale, pe o suprafață de 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în rusă și invers. O refuz inițial, dar cedez la rugămintea lui Adrian Popescu - el este „românul vorbitor de italiană și franceză”. Adrian, ființă calmă, optimistă și tenace pe tot parcursul călătoriei noastre, mi se pare acum amărât și puțin derutat. Merg cu ei. Ceilalți doi scriitori din grup sunt Wolga Ipatava din Belarus (membră a PEN Clubului și opozantă a regimului lui Lukașenko) și Jurica Pavicic din Croația. Mai întâi mâncăm la o cafenea numită Soleanka. Felul întâi e chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Teixeira. Corinne mă salută în rusă, pare mai optimistă decât la Sankt-Petersburg. Are și de ce. Camera de hotel e mai drăguță și, în general, atitudinea gazdelor de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului. Ajungem împreună până în celebra stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adus pe omul ăla să dea examen? 21. Miruna Acum a venit Miruna la masă cu două trompete, două proaste, două colege de-ale ei. Mă enervează la culme că vrea să le scoată în lume. Trompetele comandă și ele derutate o cola. - Luați bere, c-am auzit io, să-mi bag picioru’, că cola e cancerigenă! face Pif, ca să scape de ele. Mereu când e la masă cineva pe care nu-l are la stomac începe să discute porcării, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a voit să știe locotenentul Nărăvitu, umbra lui Gicu Petre, care rezolva tot ce-i trecea ăstuia prin cap și care, de când se scosese bătaia din „meniul“ zilnic al deportaților, cam șoma, se cam plictisea. Comandantul a rămas câteva clipe derutat, fusese prins pe picior greșit, chiar, ce nume să-i dăm? Curând, s-a luminat la față: -Uite, bă, să-i zicem Vlăsie, tot cu v, e o pădure pe aici, Vlăsie e nume bun. Scurt, în trei zile, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până atunci. Gândul la felul cum are să-l pună cu botul pe labe pe ăsta îl umplea de satisfacție, parcă ar fi futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
al acelui țarc vopsit în verde-gri-cenușiu (o combinație grozavă, pe care nu am m-ai întâlnit-o după aceea decât în camerele de cămin din Canada) nu ar fi reprezentat un formidabil exercițiu de supraviețuire pentru acești copii de țară, derutați, săraci și extrem de instabili psihic, în marea lor majoritate. Sunt invitat (și aproape obligat să particip) de către mondena mea amică Nadia la un fel de party privat, unde se regăsec tineri reprezentanți ai societății civile bucureștene, oengiști' și oengiste', firmaci
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
deopotrivă, cam 50 de persoane, așteptau cu nerăbdare stingerea luminilor și anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese perturbat. Am încercat din răsputeri să mă rog, dar nu am reușit deloc. Și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bacara, în statuetele de Sèvres. Domnul Blecher avea un fiu bolnav, țintuit la pat, despre care se spunea că era un geniu și care scria niște cărți pe care nu le înțelegea nimeni. Nici măcar atot știutoarea mea mamă, care repeta derutată un anu mit titlu: Întâmplări din irealitatea imediată. Ce-ar mai fi putut însemna și asta? R.P. Bun. Suntem tot în trecut și vă întreb acum care erau ereziile socio-mondene de care s-ar fi putut face vinovată o fată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai aveau puțin suflu după care și acesta se stinse. În general, oamenii atât timp cât trăiesc nu renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va fi ziua de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta. Am plecat. Am o treabă. - Dacă nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai bine să-mi spui. Vreau să plec. Nu vreau să pierd timpul degeaba. Te rog mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
colecționînd zîmbete, ba chiar inimi. Parcă te văd într-un insectar, alături de alți fluturi." N-am bătut în retragere; am rămas pe poziție, salutînd-o cu un inofensiv salut de respect de fiecare dată. Un timp, vreo cîteva luni, a părut derutată, apoi a acceptat jocul: o salut și-mi răspunde, o comportare civilizată între doi oameni care se cunosc prin relații de serviciu. Semnul de azi, cu degetele desfăcute, lipite de parbriz, poate fi pentru mine o încurajare. O nouă încurajare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
9 decembrie. Nici un răspuns măcar. Am așteptat apoi un răspuns la scrisoarea mea. Nimic. Bănuiesc, adică sînt sigur, că ceva s-a întîmplat. Ori sînteți prea necăjiți, ori ceva din rîndurile mele te-a supărat. Drept să-ți spun: sînt derutat. Am fost la București și am multe impresii pe care am să ți le depăn altă dată. Privitor la articol, te rog să-l lași, deocamdată, total în suspensie. I-am făcut cîteva adăugiri, una de foarte mare importanță și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
am renunțat. Poate orgoliul, poate ambiția, poate... Cine știe... . Am dat vina continuu pe cei din afara mea, că nu mă prețuiesc, că nu-mi recunosc talentul, că nu mă folosesc la adevărata mea valoare. Am suferit. M-am simțit persecutată, derutată, înlăturată, ignorată ș.a.m.d. Toate acestea au dus la reacția primă de apatie, după care într-un anumit fel, la revoltă activă și creatoare care s-a concretizat în muncă efectivă depusă acest an timp de două luni și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât de frumoasă. N-am putut să-l convingem că noi ne-am vizitat țara încă de mici copii și că acum dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lectură. Joi 16 septembrie 1999- sala Pruteanu- Teatrul- ora 17.00 Mama și sora sunt în altă lume. Singura făptură care le ține împreună- Ștrengărița. Vineri 17 septembrie 1999 - sala Pruteanu Puțin înspăimântată și încercând să nu mă încarc, confuză, derutată, am pornit totuși cu forță și credință în exercițiile fizice începute azi de dimineață. Până la ele voi reface agenda zilelor trecute. Lectura de miercuri seara a fost un experiment care mie nu-mi este nou. În facultate, la propunerea mea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-i mulțumită. După moartea inspectorului, Bichir nu mai poate controla destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iar mașinile sunt neimportante pentru mine. Oricum azi vom continua vizitarea muzeului de artă, după care vom merge la Dana, la World Bank și de acolo ne vom întoarce acasă. Asta e America. Dacă n-ai obiective clare te simți derutat și inutil. Joi, 28 decembrie 2000 - Washington Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când ea însăși o cere. Ultimul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
John Auerbach Îmi spune c) lucreaz), În stațiunea de pe litoral a kibbutzului, f)când rezerv)ri prin telefon pentru sezonul estival. În ce privește politica, scrie c) tr)ieste În Israel de treizeci de ani și cu fiecare an este tot mai derutat. Politicienii se lupt) Între ei - „toate acestea Într-o lume ostil), iar gr)mada de arme crește zilnic peste tot”. În Ierusalim, pe Muntele Templului, sunt tulbur)ri, În Cisiordania au loc demonstrații și revolte. Ar fi Îngrozitor dac) asemenea
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cât și de jucătorul de tenis În scopul de a câștiga o competiție. În realitate, majoritatea șahiștilor, amatori sau profesioniști, nu sunt foarte interesați de aceste ghicitori rafinate, fanteziste, foarte specializate și, deși apreciază o problemă complicată, ar fi total derutați dacă li s-ar cere să compună și ei una. Procesul de creație a unei probleme șahiste de acest gen implică o inspirație de tip cvasimuzical, cvasipoetic sau, mai exact, poetico-matematic. Mi se Întâmpla În mod frecvent, În miezul plăcut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
piatră de încercare în căutarea lui Dumnezeu. În fața suferinței celor inocenți, a marilor catastrofe naturale, a tragediilor create de cruzimea umană, e dificil să înțelegi «tăcerea» lui Dumnezeu, prezența sa imperturbabilă, neputința sa aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în Dumnezeu, Tatăl bun și providențial, este într-adevăr fundamental. În Vechiul Testament, în cărțile sapiențiale, întâlnim o capodoperă literară: inocentul Iov, strivit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
populație care, într-un mod prea lent, își revine și începe să ia măsurile de protecție și ripostă medicală. Această întârziere este un timp al derutei, al dezorientării. Și la nivel individual, atunci când se prăbușește peste tine o nenorocire ești derutat, dezorientat, căderea de sus te surprinde și angoasează, te lasă fără glas și luciditate mentală tulburându-te spasmodic. O populație lovită de căderea peste ea a unei grave maladii generalizate este într-o stare de șoc orientativ, își pierde busola
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
M-am îndreptat spre Muzeul de Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]