7,301 matches
-
câțiva oameni, iar aceștia se nasc cu acest dar, nu îl capătă pe parcurs. Își șterse cu dosul palmei o lacrimă care apăruse la colțul ochiului stâng, apoi întoarse spatele trecutului și urcă în avion. Un zâmbet larg i se desenă pe față, iar stewardesa îi arătă, amabilă, unde se află locul său... De undeva, dintro altă lume, zâmbi și Lady Esmeralda. Jurnalul unui condamnat la durere (fragment de roman) 18 martie... A fost o dimineață ca oricare alta. Pentru toți
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu știu cum și când anume, apa a devenit dintr-o dată roșie, ca și cum cineva ar fi deversat în ea o cisternă cu sânge, iar durerea din mine m-a zgâriat brusc prin interior, m-a scrijelit cu ghearele ei ascuțite. Nu pot desena durerea asta a mea, dar știu doar atât: are gheare lungi. Și nu se sfiește niciodată să le înfigă în mine, sunt momente în care aproape că le văd cum împing carnea și caută să ajungă la lumină. Parcă se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Gantt, după Henry Gantt, care le-a utilizat primul la începutul secolului trecut. Ideea este de a lista activitățile de sus în jos pe o pagină și, folosind o scală orizontală de timp (pe zile, săptămâni, luni etc.), de a desena o bandă pentru fiecare activitate pentru a reprezenta perioada de-a lungul căreia se întinde realizarea activității respective. EXEMPLU: Numărul zilei Nr. Activitatea Activitatea 1 Activitatea 2 Activitatea 3 Activitatea 4 Activitatea 5 Graficul Gantt descris este o modalitate foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Și pentru că În vremurile acelea nu exista ură, invidie și răutate, vroiau cumva să comunice Între ei. Dar nu știau nici un cuvânt, pentru că nu fuseseră Încă inventate cuvintele. Așa că fiecare rupse un băț din tufișurile de aproape și Începură să deseneze, fiecare după priceperea și imaginația sa, diferite semne În praful de pe drum. Curând Însă renunțară, căci n-au priceput mare lucru din ce vroia să spună celălalt. Dar nu au renunțat cu una cu doua. Și s-au gândit să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
făcut rost de cărți pentru a afla cum să procedez ca să iasă ceva bun și frumos. Într-o cutiuță am găsit o perlă ciudată, un turcoaz, un lapislazuli, granat, pietre semiprețioase, pe care îmi închipuiam cum trebuie să le montez. Desenam, cream bijuterii! Mi-am făcut rost de un creuzet în care topeam metalele. Am strâns penițe de la stilourile vechi. Le-am topit, am tras fire de aur, le-am împletit, le-am adăugat câte o piatră și am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
printr-o căsătorie. Vânzările mergând bine, a trebuit să supraetajez în spațiile din spate. Mă duceam des la Muzeu Național de Istorie, ca să privesc bijuteriile Coroanei, mai ales ale Reginei Maria. Apoi mă întorceam la atelier și încercam să le desenez. Am muncit mult când am început să le execut. Și, într-o zi, când am deschis magazinul, în vitrina mare, pe piedestale, în vitrinele mici, străluceau copiile mele după bijuteriile Reginei. Au avut un succes extraordinar! Toate doamnele doreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de mare eleganță. Avusese un succes fulminant. Ca și el, probabil că avea spații de lucru și ajutoare prin alte părți ale Parisului, dar aici, în casa asta, în spațiul ăsta, la măsuța ei, identică cu a lui, visa, gândea, desena podoabele ce străluceau în vitrinele marilor magazine. Pentru o clipă se așeză pe scaunul ei de lucru. O emoție puternică îl cuprinse. Dacă cineva i-ar fi povestit toate acestea, ar fi spus că fabulează, că e o telenovelă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât de frumoși amândoi, dansau cu atâta eleganță, gingășie, parcă nimeni și nimic din jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât de frumoși amândoi, dansau cu atâta eleganță, gingășie, parcă nimeni și nimic din jurul lor nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
borcane, mai mari, mai mici, nimic de forma obișnuită a unei sticle sau a unui borcan. Totul era artă, artă și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care de care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce bune bucate știe să pregătească, pe care le mânca întotdeauna cu mare poftă, spre încântarea "bucătăresei". Într-o seară, stătea cu Ana pe prispă și discutau ce-ar mai fi de făcut până la plecarea ei la București. Ea lucra, desena, schița. De ziua lui îi făcuse cadou un album cu desenele și schițele ei de la Ateneu, Bușteni și Bucura, frumoase, unele de tot hazul, cu membrii familiei surprinși în poziții curioase. Deodată sună telefonul: Să ne trăiți, domnule Vlaicu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cristina Alexandrescu Roxana Vancea și-a arătat tatuajul din zona inghinala unei prietene, în timp ce se află în mare cu aceasta. Roxana are desenate în zona inghinala două aripi de înger, pe care nu și le-a mai expus niciodată până acum.
Roxana Vacea și-a arătat tatuajul de jos, în valurile mării - FOTO by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71883_a_73208]
-
mă, numai zgripsori pitiți într-o purcică" (Misterele Bucureștilor, 1862, p. 131). La aceeași autori (Orășanu 1861, Baronzi 1872), gruba apare ca denumire a decarului, a cărții de joc cu valoarea 10 (deci cu cel mai mare număr de simboluri desenate pe ea, cărțile următoare purtând imaginile unor figuri umane). Nouarul era numit fratele grubii, desigur în calitatea sa de număr aflat în imediata vecinătate a lui zece. În deceniile care au urmat, cuvântul a circulat și în variantele grupă și
„Bani grup” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7202_a_8527]
-
cu chimen și o pîine de casă. Cînd a ieșit din oraș locotenentul a luat-o în viteză pe drumul spre București. Primise ordin să se retragă la Cîmpina. Maiorul Scipion îi spusese pe unde să o ia și îi desenase un fel de hartă a drumului, cu numele localităților pe unde trebuia să treacă. Totul cu o explicabilă politețe rece. Ofițerul român nu mai avea încredere în mareșalul său, la fel cum o parte dintre camarazii lui și chiar și
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
Simona Vasilache Pare mai elegantă, această viață de pe care s-au luat culorile, desenată în cerneală de luptă, urma cefalopodei atacate. Viață pe care n-o mai ai, dar ale cărei dureri le simți, ascuțit, ca junghiurile în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
pe drumul de lemn. Mă țin cu mîna de balustradă și mă bucur ca puștii care chicotesc din adîncul gropilor ca să-i înfricoșeze pe trecători. Parcă traversez un șantier arheologic plin de mistere. Silueta bisericii din fața Teatrului de Comedie se desenează ca o insulă delicată, ce comunică, totuși, cu pămîntul prin aceste podețe de lemn. Itinerariul acesta poate să fie, la urma urmelor, un prolog pentru orice spectacol. Ficțiunea nocturnă are nevoie de un timp inițial care să lase în urmă
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
altul decât David Edward, prinț de Wales, viitorul Rege Edward VIII (1936), care n-a stat la tron decât 9 luni, abdicând spre a se căsători cu faimoasa americană, de două ori divorțată, Wallis Simpson. Reginei-scriitoare îi plăcuse de el, desenându-i, un admirabil portret: "David este cel mai atrăgător băiat pe care l-am văzut vreodată; este o mică frumusețe cu fața lui încă copilăroasă, are un nas mic adorabil și părul de culoarea grâului copt, și este atât de
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
ori solicitat să răspund pe scurt, cât mai pe scurt, la o asemenea nedumerire: Cum trebuie să înțelegem starea literaturii române din perioada postdecembristă? De unde provin tulburările? Ce s-a schimbat? Ce tendințe specifice s-au conturat? Cum poate fi desenată diagrama tensiunilor estetice și cum poate fi descrisă tectonica genurilor literare și a valorilor, fără a intra în problemele specifice ale prozei, poeziei, teatrului, criticii sau istoriei literare? O critică simptomatologică ar fi în măsură să descrie fenomenul. Suntem destul de
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
de constrîngeri și destinderi senzoriale succesive, ca o bogată virtualitate a unei zămisliri. Asocierile sînt dure, emanînd o energie primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
teatru, Pierrot și Colombine, Trombonist). În plus, o mulțime de "portrete" - Boneta, Băiat cu pălărie de paie, Femeie pescuind, Umbrela - în care, ca și în picturi, trăsăturile personajelor sunt neindividualizate. Neobișnuit pentru un artist al secolului al XIX-lea, Seurat desenează fără culoare. Tratează însă colile de hârtie Michallet - pe care le-a folosit aproape exclusiv - ca pe niște pânze pe care "pictează" cu creionul conté și uneori, când vrea să sublinieze albul hârtiei, cu guașă. Artistul nu este interesat de
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
pentru a desemna o lipsă în șirul pietrelor de numerotare, un gol. În schimb, grecii nu au putut integra în viziunea lor noțiunea de zero, și asta fiindcă numerele aveau în ochii grecilor o semnificație geometrică. Ca să gîndească numerele, ei desenau figuri geometrice. Pentru Pitagora, în concepția căruia numerele erau esența lucrurilor, fiecare cifră avea o semnificație spațială. Într-un cuvînt, aritmetica lor se sprijinea pe geometrie. Iar zero era un număr în fața căruia intuiția spațială elenă rămînea perplexă. Zero era
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
uneori seamănă ca design cu cele de la noi de dinainte de '89 ș!!ț, ponosite și kitsch." Haida-de! ...din revista Jurnal oriental articolele despre Yin și Yang de Șerban Toader, unde apare și un "Templu" de la Șinca Veche cu acest semn desenat în el (nu l-o fi scrijelit poetul Alexandru Mușina?) și articolul Angelei Hondru despre Anul Nou la japonezi a cărui concluzie este: "Cele câteva ritualuri amintite stau mărturie a respectului pe care japonezii îl poartă tradiției. Ea capătă pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
Șuluțiu, de pildă, cu crizele lui ciclice de disperare. Sunt aceste alunecări dintr-o stare în alta, dintr-o extremă în cealaltă, un simptom de tinerețe? Ori țin, cumva, de suprastructura mentală a epocii, de un saeculum moral-psihologic? Eugen Simion desenează foarte bine diagrama ionesciană, zigzagul său textual caracteristic: în Nu și în filele de jurnal, în epistole și în paginile de teatru ce anunță viitoarea carieră, pe teren francez. Dincolo de portretul remarcabil făcut artistului la tinerețe, criticul înfățișează în extensie
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
cu Salvați soldatul Ryan (Saving Private Ryan, 1998) - și, by the way, Barry Pepper alias sergentul Mike Strank apare în ambele filme - Clint Eastwood este mult mai sarcastic, focalizîndu-și atenția asupra mașinăriei americane de fabricat popcorn și eroi de bandă desenată de unică folosință. Fotografia nu înregistrează victoria, războiul a continuat la Iwo Jima și după momentul imortalizat pe peliculă, iar o parte din cei care au ridicat steagul au murit în anonimat. În al doilea rînd, fotografia reprezintă ceea ce în
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
niciodată. Îl revăd pe caloriferul de la spital sau pe pervazul ferestrei tale din Tinos. Locul său obișnuit la Nea Filadelfia era pe masa din bucătărie, alături de blocul de calendar. Dac-aș încerca să-ți fac portretul n-aș omite să desenez într-un colț tranzistorul și, în alt colț, calendarul așezat pe un soclu din fier, unde îți notai gândurile și dorințele. Recolta zilelor era mai degrabă amară în ansamblu. Voi încerca mai târziu să redactez un buletin de informații privind
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]