1,183 matches
-
vrea? PARASCHIV: Vrea să plângă. MACABEUS: Să nu plângă! Mă scoate din sărite... PARASCHIV (Îl mângâie pe creștet pe INAMIC.): Să nu plângi... INAMICUL (Se liniștește; îi privește pe rând; spune ceva din gât; le întinde amândouă mâinile, cu palmele desfăcutei) MACABEUS: S-a liniștit? PARASCHIV: Ne-a întins mâinile. MACABEUS: Cum? PARASCHIV: Ne-a întins palmele. Vrea să ne uităm în palmele lui. MACABEUS: E cam prostuț... PARASCHIV: Are niște palme... MACABEUS: Mari? PARASCHIV: N-are unghii. MACABEUS: Aha! PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
murit cu o erecție și cu picioarele goale.“ Am întors pagina revistei să văd dacă nu mai era ceva. Mai era ceva, dar nu de același fel. Pe toată pagina era o fotografie a unei femei frumoase cu coapsele larg desfăcute și cu limba scoasă. Frizerul m-a chemat, scuturând părul altui bărbat de pe prosopul pe care avea să mi-l pună în jurul gâtului. — Următorul, a strigat el. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU CEL MAI BUN PRIETEN AL MEU... Am spus că furasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după mine de când m-am întors. Seamănă cu Polileu, un fel de maestru la Filarmonica din Sudica. Nu-l lua în seamă. Nu face nici un rău. Privi și ea iarăși în spate. Acel Polileu îi zâmbi larg, cu gura larg desfăcută. Dinții deși, puzderie, cărbuni încinși, sclipeau jucăuș în înserare. Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Magda lângă el. Porni spre barcazul dintre sălcii. Ea se prinse iarăși de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna șoselei.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sânge. Nu mai știu cât timp a trecut până a apărut capul copilului. M-am speriat când l-am văzut. Uitasem că de fapt asta trebuia să se întâmple. Mă lăsasem și eu pe spate, sprijinit în coate, cu picioarele desfăcute - ca Sonia - și mă uitam prin crăpăturile peretelui. Tocmai văzusem pe cer un fir subțire de fum maroniu. Se plimba ca un șarpe de la o crăpătură la cealaltă. Ca să fiu sigur că nu-l pierd, cum dispărea îndărătul unei bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îmi tremurau mâinile. Z a apărut în prag și m-a întrebat de ce nu plec. - Plec, nu vezi că plec! i-am strigat. - De ce nu pleci? a întrebat iar. N-am mai zis nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Maică-sa îl ținea în brațe și el tușea ușurel. În timp ce se descălță și puse pe un scaun sacul de voiaj, tatăl Elenei luă notă de dezordinea din casă, de fetele care sforăiau și de cele două sticle de șampanie desfăcute. Nici un mușchi nu tresări pe fața lui. Se uită la nevastă-sa și-i spuse în șoaptă: - Le acopăr eu. Tu culcă-l pe ăsta mic. Elena și Ioana dispărură sub pături. În scurtă vreme, Filip, gata de culcare, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai goală decât în seara aceasta, dar pozițiile de acolo erau cu siguranță mai picante decât cele pe care le adopta acum - asta dacă nu apărea în ediția de a doua zi a ziarului Mail întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă foarte complexă, zise Violet, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului îl făcea să pară cel al unei copile, dar înălțimea și aspectul erau de-acum ale unei femei. Ea observă privirea lui stăruitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
avut vreo opt ani. Ea, unul mai puțin, și a fost prima dată când a observat diferența dintre sexele lor. Marion se așeza pe vine în cadă, așa cum făcea acum fata yubani, și în asta consta asemănarea dintre ele. Picioarele desfăcute și partea aceea din trup, curată, rozalie, fără urmă de păr. Următoarea femeie pe care a văzut-o goală nu semăna deloc cu fata pe care o avea dinaintea lui. Și asta era adultă, dar diferența o dădea rasa. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aur al Piei. Zâmbi când și-o aminti pe fată. O revăzu cu cearșaful ei îmbibat, cu părul ud, gura deschisă pe jumătate și cu ochii strălucitori. O văzu și în ziua sosirii ei, stând ca o maimuță, cu picioarele desfăcute, capul plecat și cu o înfățișare mai mult de animal de grădină zoologică decât de ființă omenească. Se schimbase mult în puțin timp! Se schimbase, sau era doar un cearșaf vechi ceea ce o făcea să pară schimbată? Nu învățase nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în savanți și în faptul că vor găsi o soluție pe care ei înșiși s-au declarat incapabili să o găsească, pentru că lumea se năruie în mâinile lor și se simt neputincioși să împiedice acest lucru... își arătă acum palma desfăcută, ascunzând degetul mare. A patra: Să admiți că am mers prea departe și că trebuie să punem o frână dezvoltării noastre necontrolate. Făcu o pauză. Și când se va impune chibzuința, iar specia umană, în lupta ei pentru supraviețuire, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-și dea deloc seama de amarnica nepotrivire a timpului la care se exprimase. Asta ar putea fi explicația. Sunt Întotdeauna foarte În formă, foarte sănătoși. Se uitară Împreună la cadavru, la talia suplă care se vedea prin cămașa Încă desfăcută. — Dacă este american, zise Rizzardi, o să-mi dau seama după dinți. — De ce? — Din cauza lucrăturii dentare. Folosesc tehnici diferite, materiale mai bune. Dacă are vreo lucrare dentară, o să-ți pot spune În după-amiaza asta dacă-i american. Dacă Brunetti ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu Întârziere că sunetul pe care-l auzise nu fusese o invitație de-a intra. Scena era un amestec de clișeu caricatural și cel mai urât coșmar al oricărui birocrat: În fața geamului, cu cei doi nasturi de sus ai bluzei desfăcuți, stătea Anita de la Biroul pentru Străini; doar la un pas de ea, dându-se În spate, era un vice-questore Patta roșu la față. Brunetti surprinse asta dintr-o privire și-și scăpă servieta pe jos În Încercarea de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scaun, apoi Începu să se Îmbrace cu haine noi, vag deranjat că trebuia s-o facă, dar prea italian să ia În calcul posibilitatea de-a n-o face. Câteva minute mai târziu, Paola intră În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Într-un sfârșit la camera de lucru cu perete exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
tare, un om bătrân. Umbra lui, și mai lungă, și mai subțire, se împânzea nefiresc la mișcările smucite și, câteodată, refuza să-l mai o glindească. Ion, a cărui înfățișare semăna cu a unui detectiv din romanele polițiste - pardesiul lung desfăcut (și purtat chiar și-n interior), pantofii de lac, eșarfa pe jumătate căzândă, costumul de tweed negru -, era stăpânul suprem al acestei moșii lăsate, Dumnezeu să-l ierte, de boierul Marin Brun, defunctul lui tată. Victor, fratele mic, se mulțumi
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
lungul existenței sale anoste de geamantan. Părea greu, dar nu se aplecă să-și verifice intuiția, fiindcă îi căzură ochii pe o pereche de pantofi cu vârfurile ascuțite. Noroiul acoperea cam jumătate din ei, iar șiretul unuia era pe jumătate desfăcut. Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Adică funda dublă devenise simplă, iar proprietarul nu se sinchisise să rezolve situația. Ceea ce putea duce la accidente regretabile. Chiar citise la un moment dat că un neatent (lumea e plină de astfel de specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care reieșea că luase o hotărâre definitivă și nimic nu-l putea face să-și schimbe opțiunea. - Scenariul este al dumneavoastră, puteți să vă spălați cu el pe cap. Îmi vreau înapoi viața liniștită. Observă abia acum că are șiretul desfăcut, se aplecă și refăcu funda. Se ridică și îl privi întrebător. Îi făcu semn să o ia către bucătărie. - Ușa este în celălalt capăt. Ajungeți în grădină. Mergeți drept înainte, e o potecă pietruită, nu se poate să o ratați
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
déjà-vu este profund -, ușa se deschide, mâna (dar nu mâna magicianului, evident, sper că ați înțeles asta) apucă o altă doză și scriitorul revine cu pași târșâiți în camera unde geamantanul abandonat de agentul imobiliar așteaptă răbdător să-i fie desfăcute cataramele sau să fie luat la șuturi, dat afară în ploaie, aruncat la tomberon cu tot cu presupusa sumă imensă de bani care a bulversat viața unui personaj de roman încă nescris. Se prăbuși în fotoliu. Afară tuna în continuare, alarmele unor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
iar membrii selectului club - Clubul Golfiștilor, he, he! - intenționează să dea istoria în judecată. Hei, strigă, vreau și eu un număr! Vânzătorul de ziare îi aruncă unul. Încearcă să îl prindă, dar ziarul zboară peste balustradă. Cocor cu aripi larg desfăcute, acoperite cu text mărunt, reclame la detergenți și fotografii color. Se freacă la ochi, fiindcă imaginea unui ziar cu cioc nu e de colo. Asta știre, nu ce scriu ăștia în fiecare zi. Împleticindu-se - pleacă și podul ăsta la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
unse, pudrate, erau În stare de funcționare În mai puțin de zece minute. De Thomas aproape că uitaseră. Oricum, nu aveau cum să-l scoată imediat din casă, iar timpul ajunsese măsurat la secundă, bărbatul era În trening, cu bagajul desfăcut, da, tipul nu era un ticălos, putea să rămînă acolo, iar cînd pleca În oraș nu avea decît să deblocheze yala și să tragă ușa după el - Ann se scula, sîmbăta, spre prînz. Ele se vor Întoarce spre seară și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]