1,081 matches
-
speriați de consecințele practice ale principiilor teoretice pe care le propăvăduiesc pentru a fi în pas cu moda. Aristocrații, "filosofi" atît timp cît este vorba de a lupta împotriva absolutismului regal, se dezic cu brutalitate cînd sînt abolite principiile feudale. "Despoți luminați", prinții Europei își dau seama brusc de amenințarea ce planează asupra tronului lor odată cu exportarea principiilor subversive răspîndite de francezi. Schimbarea lor bruscă de atitudine este de altfel încurajată de nobilii francezi: emigrați pe malurile Rhinului, ei îndeamnă la
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Stat, devine un simplu birou de înregistrare. Împăratul legiferează prin senatus-consultes sau prin decrete. Miniștrii nu sînt decît reprezentanți însărcinați cu aplicarea hotărîrilor împăratului, iar Napoleon îndepărtează treptat personalitățile importante (Chaptal, Talleyrand sau Fouché). Împăratul se transformă astfel într-un despot care înăbușă orice libertate. El cere o supunere absolută magistraților, care trec printr-o epurare severă, și prefecților însărcinați să rezolve toate problemele departamentului: comerț, finanțe, recrutarea militară, activitatea funcționarilor și a primarilor și, bineînțeles, supravegherea opiniei publice. În serviciul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
să facă vizite, ca să-și depună jurămîntul de credință față de viitorul titular al tronului imperial. În 1810-1811, proiectul egalitar al Revoluției franceze este foarte departe. Monarh de tip nou, care nu se consideră de drept divin, Napoleon este totuși un despot, dar un despot luminat, care modernizează Europa. Sistemul continental Între 1805 și 1811 prinde contur ideea sistemului continental. Imperiul francez nu-și alege drept obiectiv unificarea Europei, cum încercaseră s-o facă imperiile Antichității sau ale Evului Mediu, ci să
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ca să-și depună jurămîntul de credință față de viitorul titular al tronului imperial. În 1810-1811, proiectul egalitar al Revoluției franceze este foarte departe. Monarh de tip nou, care nu se consideră de drept divin, Napoleon este totuși un despot, dar un despot luminat, care modernizează Europa. Sistemul continental Între 1805 și 1811 prinde contur ideea sistemului continental. Imperiul francez nu-și alege drept obiectiv unificarea Europei, cum încercaseră s-o facă imperiile Antichității sau ale Evului Mediu, ci să-și stabilească o
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și să condamne Anglia la o izolare completă. Stăpînă aproape incontestabilă a Europei, Franța napoleoniană transformă continentul. Prin intermediul său, reformele moderne introduse în țară și în Imperiu se răspîndesc, dînd naștere Europei secolului al XIX-lea. Napoleon, modernizator al Europei Despot luminat, Napoleon dorește să raționalizeze administrația statelor din sistemul continental, să desființeze verigile intermediare care se interpun între putere și supuși și să-și impună autoritatea printr-un suveran atotputernic, dominînd asupra unor supuși egali între ei. Ceea ce îl face
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Vezi nota 39. 74 Termenul "cosmopolitism" (gr. "kosmos" = lume și "po-liteis" = cetate) este folosit pentru a desemna întregul, în acest caz unitatea Europei, trecînd peste granițele politice existente în Evul Mediu. 75 "Despotism luminat" (gr. "despotes" = maestru; lat. "lumen" = lumina). Despotul este suveranul ce guvernează arbitrar; în secolul al XVIII-lea însă, unii suverani adoptă filosofia Luminilor pentru a-și spori popularitatea și a-și consolida puterea. 76 "Francmasoneria" este o societate secretă, răspîndită în diverse colțuri ale globului, ai cărei
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lumea în care Luisa și tatăl ei se mișcau în piesa lui Schiller a fost schimbată dintr-o burghezie urbană într-un proletariat rural. Acolo unde Schiller atacă frontiera dintre aristocrație și burghezie, Verdi alege conflictul dintre popor și un despot uzurpator. Luisa Miller reprezintă un colosal pas înainte prin rafinamentul și realismul cu care Verdi își descrie personajele sale. Dragostea lui Rodolfo pentru Luisa este frenetica și obsesiva. Miller este înzestrat cu un caracter nobil și plin de bunătate. Blândețea
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și maimuțăreală, pe o fantezie pamfletară spectaculoasă, pe o categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
et la Moldavie dans leș relations franco-roumaines. Histoire chronologique du 14e au 20e siècle, Felicia Dumas, Oliver Dumas • Paradigmă Rousseau și educația contemporană, Izabela Nicoleta Dinu Colecția ROMÂNIA ORIENTALIS • Manual sau Steaua Orientala strălucind Occidentului, Nicolae Milescu Spătaru • Viața lui Despot Vodă, Johannes Sommer Pirnensis • Ungaria. Attila, Nicolaus Olahus • Mărturisirea de credință ortodoxă, Petru Movila • Etnogeneza românilor. Noi lecțiuni din istoriografii latini, Traian Diaconescu • Scrieri alese. Poezia latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, Johannes Sommer, Christianus Schesaeus LIBRARII în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bătrân soț drag”, imaginat de Rosina. O fi având el un picior țeapăn, dar era un individ dur. Era, sau poate că numai părea să fie, un om periculos. S-ar fi putut să fie însă și clasicul tip de despot, care se face praf în fața unei amenințări; dar cei care-și propun să-i amenințe pe despoți se îndoiesc, probabil, dacă asemenea tip convenabil există cu adevărat. N-ar avea nici un sens să încerc o astfel de experiență. Eu pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dur. Era, sau poate că numai părea să fie, un om periculos. S-ar fi putut să fie însă și clasicul tip de despot, care se face praf în fața unei amenințări; dar cei care-și propun să-i amenințe pe despoți se îndoiesc, probabil, dacă asemenea tip convenabil există cu adevărat. N-ar avea nici un sens să încerc o astfel de experiență. Eu pur [i simplu trebuia s-o smulg pe Hartley și trebuia să mă gândesc la modul cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tău? — Faptul că o iubesc. Că ea mă iubește. Așa afirmă. Și dragostea nu se bazează pe „dovezi“ și pe „inducții“. Dragostea cunoaște. A avut o viață foarte nefericită, nu am de gând s-o las să se reîntoarcă la despotul acela care, pe viitor, va fi și mai crud cu ea. Va fi și mai rău. O.K. Eu sunt vinovat, dar faptele sunt fapte. Iar în ce privește cruzimea lui, avem un martor aci de față, cu toate că nu prea pare dispus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Era, într-adevăr, o scrisoare dificilă și forma ei finală era departe de a mă mulțumi. Prima versiune fusese mai belicoasă, dar James, căruia i-o arătasem, mi-a atras atenția că dacă-l acuz pe Ben că-i un despot și un tiran, ar putea reieși că Hartley s-a plâns de el. N-aș fi putut justifica asemenea acuzații fără să arunc o umbră asupra „loialității integrale“ pe care jurasem, comițând un sperjur, că i-o păstrase Hartley. Această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire ca Pahomie monah, răstălmăcită cinic, în alt veac, drept joc duplicitar, al histrionicului personaj, cu „masca” morții în final) anticipă, retoric, nota subsecventă, în care A. dezavua pe Despot (Iacob Heraclid): un apostat, uzurpator, de extracție incertă, persecutor, ca „luteran”, al clerului și boierimii indigene. Acumularea de „păcate” e stringentă, punând la încercare răbdarea cronicarului. Partizanatul va fi încă și mai obstinat, „rechizitoriul” virulent, într-un portret - cheia secvenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
Facultatea de Fizică. Nu ar trebui, însă, să uitam izvorul din care a țâșnit firicelul, punctul de unde a pornit, care a fost, de fapt, începutul învățământului laic organizat într-o instituție, în Moldova. Este vorba de Colegiul înființat de domnitorul Despot Vodă, în 1563 (Fig.1), cunoscut sub numele de Academie sau Scoala Latina. Colegiul a fost frecventat, în primul an de activitate, de aproximativ 150 de elevi din toata Moldova. 2. Perioada 1765-1860 Fizica apare ca disciplină de sine stătătoare
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
fost scutiți de asta. Am schimbat daruri, precum Între Alexandru cel Bun și Ioan al VIII-lea al Constantinopolului: Întreținerea unui Împărat care se Întorcea cu buzele umflate din Europa speranțelor sale - parcă ne e contemporan -, respectiv simbolicul titlu de despot și o coroană... Era anul 1424. Am dat și bacșiș, aceluiași Constantinopol, subvenționând Muntele Athos. Nu peste mult, am dat și peșcheș, dar turcilor, pentru a-l sui pe tron pe Ștefan al II-lea, În 1433. Iar peșcheșul avea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fi altceva decât un locotenent-colonel tipic al KGB-ului, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din "Mantaua" lui Gogol. Se comportă exact ca un membru al poliției secrete din vremea lui Lenin. Nu este un tiran și un despot înnăscut. Pur și simplu a fost educat să gândească în termenii deprinși în cadrul KGB-ului, organizație pe care o consideră un model ideal, așa cum a declarat-o public nu odată. "De ce îmi displace atât de mult Putin? Îmi displace pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că nu este „creștin pravoslavnic”, Mehmed-pașa scrie că „turcii Îl socoteau a fi turc”, iar călugărul Azarie spune că Ioan Vodă este iconoclast : „hulea chipurile dumnezeiești zugrăvite pe pereți și de pe icoane” <endnote id="(822, p. 577)"/>. La rândul său, Despot Vodă (Moldova, 1561-1563) „ura datinele creștine ortodoxe” (cum scrie Azarie), fiind protestant („eretic”, cum Îl numește Ureche). Pornirile sale iconocide sunt consemnate de ambii cronicari : „bisericile dezbrăca, arginturile le lua, de făcea bani” (Grigore Ureche) și „a adunat la dânsul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
germanizat, zicându-și, sugestiv, "Dr. Vratsch", nume sub care a ajuns să câștige în puțini ani o avere importantă. * UN CAZ SPECIAL, ISTORIC, se înscrie, în capitolul acesta plin de personalități dubioase și implicate, deseori, în politică: este celebrul caz DESPOT VODĂ, un personaj foarte cultivat, care frecventase universități celebre, precum Padova, Leyda, Bologna, Montpellier și altele, unde asistase ca student înscris sau neînscris. (Am publicat acest caz, care a avut repercusiuni importante în istoria Moldovei, în Orvosi Szemle, 1969, XV
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
personaj foarte cultivat, care frecventase universități celebre, precum Padova, Leyda, Bologna, Montpellier și altele, unde asistase ca student înscris sau neînscris. (Am publicat acest caz, care a avut repercusiuni importante în istoria Moldovei, în Orvosi Szemle, 1969, XV, 1.) Numitul Despot Vodă, domn al Moldovei în perioada 1557-1563, a fost prototipul personajului "medic", neconfirmat de nici o diplomă, dar frecventând, pe durata studiilor medicale, cursurile celebrei Facultăți și Medicină de la Montpellier, cea mai reputată universitate medicală a timpului. Fusese și student în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de învățați ai timpului, introducând, în planurile lui, o școală în stil occidental pur cavaleresc, invitând profesori celebri, dar în exclusivitate catolici. Instituția urma să devină o înaltă academie cu limba de predare latină. Iacob Eraclide (numele patrimonial al lui Despot Vodă) a intrat într-un conflict cu nobilimea autohtonă și a fost ucis, proiectul ambițios rămânând doar un episod celebru în medicina medievală din Moldova. PREMISELE ȘTIINȚIFICE LA A 160-A ANIVERSARE* ȘI PESTE CINCIZECI DE ANI Se adună anii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
lipsă în veac, asemenea cărților. "Iubitoriu de ostenele" precum minunat se autodefinea Teodosie, Mitropolitul Țării Românești, la finalul predosloviei Triodului de la Buzău, din 1700, adăpostindu-se în lucrul împlinit și în bucuria finalizării lucrării duhovnicești și intelectuale deopotrivă, cărturarul (prelat, despot luminat, boier iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei de carte este omniprezent în predosloviile enumerând motivațiile fundamentale ce au îndemnat
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vedere că fiecare autor vede în tiranie negarea anumitor valori, pentru fiecare dintre ei fundamentale, valorizarea unora în detrimentul altora duce la un subiectivism, care oferă explicația acestui vocabular variat în folosirea sinonimelor cuvântului „tiranie”: de exemplu, pentru grecii antici, cuvântul „despot” intrase deja în concurență cu cel de „tiran”, Tacitus vorbea de dominatio, Machiavelli face o analiză a „tiraniilor princiare”, Montesquieu introduce cuvântul „despotism” în discursul politic european, Tocqueville folosește termenii de opresiune și servitute, Marx proferează împotriva „despotismului capitalului”, ș.
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care o are frumusețea”) și dorința („«Fascinația» și dorința se echilibrează în mod fericit: în timp ce «fascinația» împiedică dorința să cadă într-o familiaritate care generează dispreț, dorința împiedică «fascinația» să se transfere în frica pe care o încerci față de un despot”; cf. Georges Habra, Iubirea și senzualitatea, Ed. Amarcord, Timișoara, 1994, pp. 78, 80. Și cum altfel, apoi este citat Platon (urmat de Ioan Hrisostom). Cf. Banchetul, 216e. Cf. ibidem, 217a-219e. Cf. ibidem, 217a, trad. Petru Creția. Un text din Sollers
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ale unei severe concepții despre ordine, adică rânduială (Ibidem, p. 117). Omul știe că poate abate prin înșelăciune sorții dați de Ursitoare, poate iscodi prin încăpățânare, prin viclenie, prin impertinență rânduielile dumnezeiești, dar e păcat. În moarte nu vede un despot crunt al lumii, ci o biată bătrână, care duce la împlinire rânduielile lumii; încearcă s-o înșele, și moartea trebuie să-l prindă, la rândul ei, prin vicleșug (Papadima, 1936/1985, pp. 112-116). Românul vede universul dominat de lege, de
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]