14,288 matches
-
la moarte/ Nu atît criminalii,/ Cît sfinții" (Nord). Elocvent este peisajul suav-macabru al îngerilor atîrnînd în crengi, aidoma unor fructe uscate sau al unor spînzurați, "toți cu hainele vestejite,/ Fibroase,/ Cu aripile încîlcite de vînturi,/ De mult nemaiîncercînd să se desprindă/ Și să cadă,/ Ca și cum ar ști/ Că mai jos sunt alte crengi, pe care se veșteșesc/ Alți îngeri" (Agățați în crengi). Să fie viziunea democratică doar o viziune transcendentă? Cîinele și copilul, gata să se hrănească din aceeași bucată de
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
țipă. Doar una tînără și tunsă băiețește, săracă după înfățișare, îl ajută pe țigan să-și lepede cămașa roșie, udă de transpirație. Cu mare greutate, ea reușește să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
pentru ele". E o interpretare prea psihanalitică a acelei corespondențe pe care și eu am citit-o? E posibil. Dar textele, puțin forțate, pot da loc unor astfel de înțelesuri. Deplină dreptate are tînărul nostru autor cînd afirmă că Rebreanu, desprins de sub fascinația maternă, va adopta tot o paradigmă a modelului matern, intrînd sub obrocul lui Fanny, aceea care îi va deveni, la București, soție, de fapt "un subtitut al mamei" prin elanul ei dominator ocrotitor. Un segment din creația scriitorului
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
fantastic. În Călătorie fantastică în vreme de eclipsă, doi dintre eroii-copii ai cărții, Alexis și Alexandra, se suie într-un balon ne-destinat zborului, folosit doar ca element de atracție de organizatorii unui târg anual. În mod neașteptat, balonul se desprinde totuși din legături și se ridică în înaltul cerului, cu cei doi copii în nacelă. Astfel începe un lung șir de peripeții, comparabile cu cele din Cinci săptămâni în balon de Jules Verne, dar mai puțin verosimile, de fapt, în
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
este, așadar, o încercare ratată de a descoperi, tardiv, o făptură interioară punînd laolaltă toate manifestările ei exterioare. Dar tocmai acea făptură interioară e prinsă în însuși actul ordonării celor exterioare. E investită în ele, și deci nu poate fi desprinsă și identificată separat. Cu toate acestea, Kermode e conștient că nu vom conteni niciodată să ne întrebăm ce este "sinele", cine a fost cutare, sau cine sîntem noi înșine. Autobiografia lui Sir Frank Kermode, un excepțional efort de căutare de
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
Alex. Ștefănescu Subțire, blondă, mereu adâncită în lectură, Adriana Bittel pare desprinsă din poemul Îngerul cu o carte în mâini al lui Nichita Stănescu. Dacă titlul poemului ar fi fost Îngerul cu ochelari și cu o carte în mâini, n-am mai fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
pe de altă parte este atît de natural, încît ar trebui să facem un efort îngrozitor să fim mai puțin naturali, dar mai raționali și să înțelegem că fără această igienă, psihică, morală și socială nu avem cum să ne desprindem de trecut. Pentru că nu s-a inventat încă uitarea care să anuleze coșmarurile. Îmi povestea cineva acum cîteva zile că mergea în delegații cu un coleg mai în vîrstă cu 20 de ani, despre care știa că fusese activist și
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
și Petru Romoșan, Mihai Oroveanu a reușit să realizeze o unitate simfonică, mult mai amplă decît suma aritmetică a obiectelor și mult mai profundă decît sonoritatea lor materială percepută în simultaneitate, chiar dacă materialele au oricum o sonoritate inconfundabilă. Cum se desprinde Apostu din această expoziție, ce spune el astăzi după o absență îndelungată și o invitație eșuată, vom încerca să vedem cu un alt prilej.
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
maghiară cîntată de lăutari țigani. Pentru el Orșova e locul de popas de unde începe Orientul. ("Un haos de națiuni și porturi, de obiceiuri și graiuri, cum numai Orientul poate da la iveală. Căci Orientul aici începe, o reprezentare care se desprinde din foarte felurite impresii. ("M-am întins pe pămînt pentru a gusta tihna orientala și m-a desfătat din plin simțămîntul de singurătate de care am dus multă vreme lipsa. Soarele te dogorea fierbinte, soarele sudului ale căror raze mi-
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
n-ai să dai nicăieri; se rîde din inimă, o voioșie nevinovată răsună pretutindeni în jur! E azi cumva vreo sărbătoare? Ferească sfîntul! În fiecare seară răsună aceeași muzică, în fiecare seară freamătă aceeași mulțime pestrița, din care uneori se desprind grupuri ce se pierd șoptind în parcul întunecat și nemărginit. intrarea nu se plătește, muzica este, și ea, pe gratis. Ai chef să aluneci pe apă? Acolo șunt bărci, dacă știi să vîslești, urcă-te într-una din ele. Pe
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
dar Karenin are evoluție, are stări. De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar nu este deloc credibilă
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
pe ea din spate și-și bagă botul în greabănul roșcat, o ține, o ține, și totul rămîne așa, încremenit, în cer și în pămînt. Ochi umezi și ficși, vuuu, vuuu, înainte - înapoi, înainte - înapoi, ea scheaună, începe să se desprindă, fuge? nu, o prinde iar și-o bate ușor cu coada peste urechi, vuuu, vuuu, cățelușa scapă și fuge. În urma ei, pe zăpadă, o pată de sînge, lupul o miroase, o scurmă și-o aruncă-n cer. Ce mai vreau
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se în emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa absurd și de-așa comic! Pentru
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
în despărțiri. O vulpe înțeleaptă îi arată că apropierea de o făptură presupune un mic miracol al îmblînzirii, în urma căruia nici prințul, nici făptura de care s-a apropiat nu mai sînt aceiași. A îmblînzi pe cineva înseamnă a-l desprinde de mulțimea anonimă a celor care îi seamănă și a-i recunoaște, a-i descoperi unicitatea, afirmîndu-ți în același timp propria unicitate. Dezamăgit inițial să descopere că floarea sa iubită e un simplu trandafir ca oricare altul, micul prinț înțelege
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
aceia care îi simt pulsul și îi identifică vocea specifică, înțeleg ce nu e evident. Majoritatea criticilor dau rasol în prezentarea intrigii pentru a ajunge la punctul de interes pentru ei, judecata lor înaltă. Această judecată ar trebui să se desprindă dintr-un rezumat al cărții. Marele critic și nuvelist englez V.S. Pritchett a înțeles acest lucru. Când îi citesc critica, unii cred că nu face decât să descrie ce se petrece în Turgheniev ori Cehov. De fapt avem de-aface cu
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
al victimelor castrate și al femeilor supliciate, pentru că, și într-un caz, și în celălalt, este vorba despre o sonoritate a speciei stârpite. Uneori, țipătul nu îi mai aparține victimei, ci devine un "organ" independent de ea: acest urlet se desprinde de trup și primește propriul său trup, ca într-o decorporalizare. Au existat supliciați care au asistat parcă dintr-o lojă la explozia propriilor lor urlete, în care vocea umană se preschimba, datorită durerii, într-un personaj de-sine-stătător. Analiștii au
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
Premieră absolută în formula spectacolelor de absolvență. O scenă-cadru, repetitivă, adună trupuri și măști. Un fel de bal mascat, în care măștile ascund identități, personaje, disponibilități. Rînd pe rînd din acest cor sau, mai precis, din acest corp ansamblu se desprind protagoniștii. Masca este înlăturată, se văd chipuri, sensibilități, personaje, pași. Este, în același timp, și un joc cu o mică provocare culturală să identifici din dans, din regie, coregrafie și interpretare ce roluri, ce cupluri sînt comentate. În fine, dincolo de
Studii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11866_a_13191]
-
un patetism sofisticat și de o sofisticare patetică: "Așa că n-o mai lungiți/ spuneți-mi odată că sînt al nimănui./ Chiar tu cămașă/ bleastămă-mi gîtul ce te-amenință/ cu jegul tău omenesc/ cu reacredința viscerală./ Tu mașina mea de scris desprinde-te/ de jigăritele-mi falange/ și du-te prin birturi să mesteci pîine/ cu dinții tăi de acuma proscriși" (ibidem). Sacrificîndu-se prin abdicarea de la prerogativele unor țeluri pretențioase, ale unor ambiții ori deziderate impozante, "omul de prisos" ilustrează o paradoxală
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
constituit acum vreo cîteva decenii în jurul unor oameni de stat de mare prestigiu și influență cum ar fi Barry Goldwater, Ronald Reagan și Newt Gingrich și a pleiadei de străluciți intelectuali care le puneau la dispoziție o armătură de idei desprinse din tradițiile filozofiei politice de la Aristotel, Montesquieu și Părinții Fondatori ai Constituției americane încoace. Cum și-au organizat programul de guvernare republicanii sub egida lui George Bush? De ce îl aprob și îl sprijin? De ce m-au bucurat rezultatele electorale de
Argument în favoarea administrației Bush by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/11865_a_13190]
-
mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața din el. Cînd fața i s-a vlăguit, mama a început să jelească. O parte din ea s-a desprins și a pornit să jelească prin toată casa, unde, de acum înainte se va văita și se va lamenta pe vecie. O simt trecînd prin mine. Trupul ei acoperă trupul lui Carlton. În jurul casei noastre, noaptea de Ohio freamătă și
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Cărtărescu ș.a. Autor al unei admirabile cărți a dezrădăcinării (apărută la noi cu titlul Memoria balenei, în 1997, la Albatros), Jean Portante revine la obsesiile sale în acest nou roman (Mourir partout, sau La Differdange) mai complex și mai original. Desprins de autobiografie, nu și de rădăcinile ei, prozatorul creează un personaj proteic - totodată librar și măcelar, medic și pacient, polițist și infractor, familist și holtei, după cum și autor al cărții pe care tocmai o citim -, totuși mereu același sub toate
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
fi bănuit. Alfred, mult mai puțin surprinzător, e inginerul taciturn, cu veleități de inventator, tată sever și soț inflexibil, ghidat de o moralitate rigidă, puritană, urmărit în continua degradare până la moarte. Cei doi băieți, Chip și Gary, încearcă să se desprindă, fiecare în felul său, de frustrantul model patern: Chip e boemul filolog, căutându-și identitatea, Gary - tatăl tolerant, căzut pradă depresiilor clinice. Sora lor, mezina Denise, ajunsă o celebră bucătăreasă de gourmet, e voluntară și cumva lipsită de atributele feminității
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
rușine de călătoria cu motocicleta, de parcă toată lumea ar fi știut de ce voia moșulică ăsta să mă ducă până în deal. Bătea vântul în viteza coborâșului, saliva mi se usca pe față fără s-o pot șterge, mi-era frică să-mi desprind mâna de pe cămașă ca să nu mă dezechilibrez, așa că până acasă totul era la locul lui, doar combinația de miros de benzină, transpirație, mușama încinsă și salivă uscată stăruia în nările mele, stăruia ascunsă undeva în neuronii mei, astfel când vânzătorul
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
epuizez stocul de amintiri despre ticăloșiile celor vechi și ajung și la cei noi"), dar esența întrebării e cât se poate de viabilă. Pe de altă parte, am constatat că ne despărțim prea ușor de trecut. Vreau să spun, ne desprindem cu un fel de voioșie tâmpă de tot ce ne făcuse până ieri nefericiți. Așa s-a întâmplat în 1989, când fuga lui Ceaușescu ne-a determinat să uităm de lumea lui Ceaușescu. La fel, în 1996, când o dată cu înfrângerea
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
nici eu prea bine nu știu ce am înțeles din istoria evocată de "Oktiabr". Rămân cu imaginea unui cal alb spânzurat de imensa trapă a unui pod de peste Neva. Se tot ridică trapa. Când ajunge în poziția verticală, împungând cerul, calul se desprinde. Îmi sparge timpanele muta lui prăbușire în valuri...
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]