703 matches
-
de zis? A venit ziua fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață grai, o armonie-n doi precum e o nuntă săvârșită-n Rai. Știam
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Și, știind că sînteți ca și mama Mihaelei, vă cer mâna ei... Cum să descriu uimirea și bucuria bietei fete bătrîne? M-a îmbrățișat cu ochii în lacrimi, iar eu i-am sărutat mâinile copleșit de fericire. Apoi, pus pe destăinuiri, i-am mărturisit într-o avalanșă de fraze cât o iubeam pe sora ei, cum, ars de dor, revenisem în Capitală, cum o căutasem la vechea adresă, apoi străduințele de a o regăsi cu orice preț. ― Du-te la ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o greșeală, dacă nu-i îndeamnă iubirea. Dar, te rog, să numai vorbim de asta. Nu înțeleg de ce îți place să deschizi mereu rănile vechi? Tot așa evita orice discuție despre sarcina ei. Abia am reușit să-i smulg o destăinuire. ― Cred că am rămas grea din noaptea aceea pe mare. M-am bucurat, dar vestea nu mă surprinsese. (Cînd aflasem de la Alexa că Mihaela e gravidă, mi-a venit spontan în minte noaptea de dragoste petrecută în cabina vaporului.) ― Dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
granit, plângea pe stradă în văzul și auzul trecătorilor care întorceau capul după noi. Marile dureri nu dor la început. Sânt mari pentru că deschid o rană care nu se mai vindecă. Poate de aceea mă simțeam atât de liniștit după destăinuirea Alexei, ca și cum nu se întîmplase nimic. Chiar am găsit în mine tăria să dau curaj Alexei pentru a suporta fapta soră-si. I-am strâns brațul, am dojenit-o cu blîn-dețe, ca pe un copil: ― Ce faci, Alexa? Dumneata care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deloc. Mă privi îndelung, apoi ridică din umeri: ― Fie! Câștigam teren. Ah, cât aș fi vrut s-o descos, în ce împrejurări mă înșelase, de când începuse legătura ei extraconjugală, în sfârșit, toată istoria trădării. Nu înțelegeam ca să-mi facă aceste destăinuiri înainte de a i le fi cerut și mai ales (așa cum probabil urmărea Mihaela) să tragă profiturile disculpării. După o tăcere destul de lungă ana întrebat-o cu o ușoară nuanță de ironie: ― Ai de gând să te duci la el? Întoarse
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vreau? Și dumneavoastră care vă îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și reținută ironie... Cred că vă aduceți aminte în ce împrejurare, nu? Ei bine, v-am dovedit-o acum cu vârf și îndesat. Sînteți satisfăcută?" Din pricina acestei emoționante destăinuiri nu mi-am găsit astâmpărul toată ziua. În sfârșit, mă felicitase Mihaela! Și plânsese pentru ea, pentru tot ceea ce pierduse ea! Deși o durea, desigur, succesul meu, ținuse totuși să mă felicite. Mie îmi ajungea numai să fi știut că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de preumblare prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
incapabil să se apere, hotărîndu-se să nu mai reînceapă niciodată aceste chestiuni, căci numai așa poate veni vindecarea. Am putea afla orice, dacă ne-am arăta o vreme că nu suntem geloși. O stratagemă mai este să nu-i întrerup destăinuirile prin nici un reproș sau ironie, dimpotrivă, să mă arăt prieten bun cu ea, să o compătimesc, să nu știu cum s-o mângâi (există și asta în mine) și să o las să vorbească, deoarece mărturisirile ușurează. Întrebările mele torturate avuseseră deci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
știut cum să plec. Ca să împlinesc timpul, îl întrebam despre cine știe ce carte." Aceste limitări ale plăcerilor lor îmi fac suferința și mai puternică, deoarece reconstitui și mai bine ceea ce făcuseră. Câteodată îmi zic că e oribil să provoc astfel de destăinuiri, dar nu mai contează în clipa aceea nici o judecată, silit în voia curiozității nebune de a afla cât mai multe. Ioana nu e în stare să mintă. Așteaptă mai mult o consolare din partea mea. O fată atât de inteligentă și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că degeaba se straduia să-l ucidă cu sabia , deoarece întreg trupul său era invulnerabil , cu excepția unei foarte mici părticele și la aceste cuvinte el a pus mâna pe acel punct vital ce se afla drept în mijlocul pieptului . Cu ajutorul acestei destăinuiri Roland reuși la reluarea luptei să străpungaă pieptul uriașului și să-l rănească mortal . Mare a fost atunci bucuria în tabăra creștină și nesfârșite laude împaratul cu întreaga sa curte i-au adus paladinului victorios . Astfel, Roland s-a luptat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Banii Traducere și note de Sorin Moise Antoniei Aceasta este scrisoarea unui sinucigaș. Atunci când o vei fi pus deoparte (și ar trebui să citești întotdeauna asemenea lucruri cu răbdare, încercând să descoperi dedesubturile sau destăinuirile involuntare), John Self nu va mai exista. Sau, mă rog, cam așa ar trebui să se întâmple. În fond, nu poți fi niciodată sigur cu scrisorile lăsate de sinucigași, nui așa? Dacă e să o luăm la nivelul întregii planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul se rupea de fiecare dată și apărea tăcerea. În cele din urmă, inițiativa îi aparținu celei mai curajoase, Olgăi. Ziua aceea veni pe neașteptate. Ea nu era firea care putea ține așa, la infinit un secret, chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Am convenit să nu intrăm în amănunte, nu? - Așa e! - Îi alimentez visele punându-le și pe ale mele lângă ale lui și așa reușim să ne înțelegem. Descrierile fuseseră destul de vagi. Nu numai că nu se cântase toată gama destăinuirilor, ci chiar din arpegiu lipsea o notă, dovadă că fetele erau extrem de prudente. Totul se desfășurase ca un joc. Schimbul acesta de portrete imaginate, care nu corespondea nici pe departe cu fizionomia lui Alex, le aduse oarecare liniște, le spulberaseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l menaja, nu făcu altceva decât să strecoare ideea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când în când, între ciocnirea a două pahare pline cu licoarea lui Bachus, aluzii subtile, secvențial, elemente demne de a fi știute de el despre o persoană ce părea a fi mai bine cunoscută de către George decât de Alex. Zgârcenia destăinuirilor, date în vileag cu lingurița, îl aduse pe Alex într-o stare de exasperare și, deși era musafir, decența obligându-l să cântărească cum se cuvine fiecare cuvânt, îi ceru imperios lui George să fie cât se poate de clar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să devină partenerul de o viață al prietenei ei. Un nor întunecat trecu peste geamurile sălii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de reproș, hai, spune... - Draga mea, de mai multă vreme, știi tipul despre care ți-am povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
destinată românilor refugiați în străinătate, în iluzia prostească a comuniștilor de a-i convinge pe străini de libertatea scrisului. Această iluzie ne dădea posibilitatea să mai existăm literar, cinstit și deplin românește în plin comunism”. Ovidiu Papadima, prin această sinceră destăinuire, vroia să disperseze suspiciunile unor inchizitori, care vor să ne scoată ochii cu “sfințenia” lor. Papadima precizează: Mai presus de aceste umbre târzii, Radu Gyr rămâne prin revărsarea luminoasă a liricii sale, una dintre valorile durabile ale poeziei românești a
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de vânătoare nu-i mai ajungeau. Acapararea lacomă de bunuri și lipsa de bun- simț domina. În țară, sărăcia și teroarea urcă la apogeu. Se subordonează gândul, voința și timpul oamenilor, exact ca-n mărturisirile lui Driesz Van Coillie în destăinuirea: “j’ai subie le lavage du cerveau” ediția Mobilisation de Consciences, 1964. Opresiunea sălbatică și fără termen naște monștri, mai rău ca somnul din tabloul lui Goya, naște instincte ucigașe, oameni fără Dumnezeu, executori orbi și ai părinților dacă li
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și a condus-o până în livadă. - El vrea să mă cunoască mai bine, tată, am discutat despre noi foarte deschis și asta îmi dă încredere ca pe viitor să-mi deschid sufletul spre el. Gheorghe rămase foarte surprins de această destăinuire. Nu o mai văzuse așa, destinsă, de pe vremea când era prietenă cu George, dar și atunci, foarte rar îi povestea câte ceva. - Mă bucur să aud lucruri bune, draga tatii, ce mult aș vrea să te văd fericită alături de un bărbat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ca și pe ceilalți fii, în ciuda militantismului său kominternist din anii interbelici, care-i adusese condamnarea la închisoare, și a unor neînțelegeri dintre el și restul familiei. Coborându-și prudent glasul, Mișu Leibovici îl surprinse pe Stelian și cu alte destăinuiri. După ce îl dăduseră afară din Ministerul de Interne, fiul său își pierduse si nevasta, care fusese sfătuită de ai ei să introducă urgent divorțul. Tatăl socru, un nomenclaturist cu destulă greutate, avusese grijă ca totul să se desfășoare discret, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș vrea să vin și eu odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albastrul mai Întunecat al curenților. - Am fost martor fără voia mea la discuția dumitale cam impulsivă cu Fersen și... - Să ne Înțelegem bine, Ryan, faptul că mi-ai salvat viața nu Înseamnă că acum o să mă apuc să-ți fac destăinuiri! ripostă ea rece. El schiță o expresie pocăită. Ei Îi păru imediat rău că-și vărsase pe el mînia pe care un altul o declanșase, și Îi puse mîna pe braț. - Iartă-mă. Ești chiar ultima persoană căreia ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc / Iar la celălalt, moșneag! Această ultimă carte a lui Ștefan BobocPungeșteanu, aniversară, îl consacră ca epigramist și îi probează maturitatea deplină
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
când vântul ascultam”... Liliana Albu, Zâmbet de primăvară. Cred că în urmă cu mulți ani așa aș fi vrut să-i spun și eu vreunei ipotetice iubite dar uite că abia acum mi-a fost dat să citesc această frumoasă destăinuire al cărei farmec literar este de natură să ne facă a gândi mai mult la ceea ce omul de lângă noi așteaptă. De multe ori și din păcate, în van! „Pot să mă-nchin la alții sau doar la Dumnezeu,/ Pot fimpotriva
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]