652 matches
-
și cea nostalgică 159. Paradigma schimbării postulează existența unor modificări fundamentale atât la nivelul societății, cât și la cel al discursivității, iar ele nu pot fi explicate corespunzător prin apelul la conceptele și teoriile moderne. Chiar dacă provoacă sentimente de incoerență, destabilizare, fragmentare, panică și produce discursuri apocaliptice, hiperbolice și chiar pesimiste, susținătorii acestei interpretări consideră că diferențele sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
consideră că postmodernismul în calitate de mișcare filosofică poate fi caracterizat prin scepticism, neîncrederea în autoritate 168, în metanarațiuni, antifundaționalism, valorizarea experienței estetice și retorice în locul adevărului, pluralism etc. Spre deosebire de Stuart Sim169, care observă o propensiune a filosofiei postmoderne către critica și destabilizarea altor teorii mai curând decât pentru articularea unei viziuni pozitive proprii, Vattimo insistă asupra unui postmodernism activ. Dacă disoluția valorilor poate fi preluată sub forma unui postmodernism reactiv, a propune nihilismul ca pe un moment pozitiv al unei construcții filosofice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cartografierii și nu al cuprinderii sale totalizatoare). Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor asemenea formațiuni discursive, de cele mai multe ori mixte, noțiuni "negative" de tipul celor care se regăsesc în textura discursivității postmoderne necesitând schițarea unei retorici a "deligitimării și destabilizării", aptă să contureze particularitățile unui asemenea fenomen. Importanței retoricii în postmodernism i se pot conferi mai multe răspunsuri posibile. Cel mai simplu dintre ele ar fi acela că o disciplină marginalizată și deseori desconsiderată de-a lungul istoriei sale (în pofida
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
desfășoară competiția dintre un vocabular încetățenit ce a devenit o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
adaptare a metodologiilor și strategiilor de analiză obișnuite și a mai oferit o probă apropierii de gen dintre filosofie și literatură. Scrierile lui Jean Baudrillard incită prin afirmații surprinzătoare, provoacă prin adoptarea paradoxurilor, a stilului cvasi-poetic și a supralicitărilor, a destabilizării cadrelor de lectură și de interpretare obișnuite ale receptorilor. Baudrillard sugerează prin stilul său apocaliptic (Linda Hutcheon) că discursul nu este un loc comun, clarificator sau argumentativ, ci este un spațiu în care se inovează, se produce vertijul sensurilor clasate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
principale cu care operează, tind apoi să explice orice fenomen prin introducerea lui în acest "pat al lui Procust", al țesăturilor prefabricate conceptual de către ele. Împotriva acestor efecte discursive, Baudrillard va introduce mai târziu ambivalența și seducția drept procedee de destabilizare a discursului, astfel încât acesta să nu devină o dogmă și să se dovedească capabil de a surprinde actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lui Derrida de a interpreta filosofia occidentală în termenii logicii binare și de a o deconstrui prin pluralizare, diseminare, valorizarea diferenței, a multiplicității și a negării fundamentelor. Se poate adăuga acestui demers de subminare a schemelor conceptuale binare și de destabilizare discursivă și strategia seducției, teoretizată de Baudrillard, care obține efecte similare în planul discursului. Micropoliticile dorinței deconstruiesc cuplurile opozitive clasice, iar acest lucru se observă și în respingerea opoziției dintre centru și margine, precum și într-un model energetic, care își
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tip diferit de practici textuale și joc"436. Așa cum conceptul de carnaval era la Bahtin fundamentul eliberărilor de constrângeri, la fel și discursul lui Baudrillard prezintă eliberarea de principiile, fundamentele și presupozițiile dominante și constrângătoare ale modernității, care conduce la destabilizarea ierarhiilor și la amestecul contrariilor sau al genurilor. La fel cum carnavalul desemnează o sărbătoare care nu se desfășoară sub auspiciile patetismului sau ale încrâncenării, ci cu voioșie, dar o voioșie conștientă și într-o anumită măsură asumată, deoarece nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tradițional. Pentru că nu poate surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, logica clasică îi apare filosofului ca fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
surprinde toate relațiile din interiorul unei scrieri, ea îi apare filosofului opresivă și constrângătoare. Înlocuirea sa cu o logică a ambivalenței i se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea de seducție, care acționează printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând atracția termenilor opuși, "derutarea" lor reciprocă prin operația de deturnare a sensului din matricea sa. Această mișcare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a deconstrui înseamnă a trata ideile nu ca pe niște entități definitive care conțin adevăruri, ci ca pe niște simptome ale unor interese discursive care trebuie relevate. Într-un mod similar, Baudrillard introduce termenul de seducție și pentru a provoca destabilizarea ideii de sistem care ar închide semnele și sensurile în limitele unor cadre date. Deconstrucția derridariană este intrinsecă textului examinat, la fel cum în interiorul unui discurs se produce, de fapt, autoseducerea semnelor, jocul semnificanților și îndepărtarea de un sens originar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retoricii un rol special, mulți critici considerând chiar că ea ar reprezenta cadrul cel mai prielnic de înțelegere a postmodernismului. Retorica devine astfel relevantă în structurarea unor formațiuni discursive postmoderne, textura postmodernismului cuprinzând de altfel o retorică a "deligitimării și destabilizării", a rupturii și a negației etc. Nu doar omul postmodern este de multe ori un homo rhetoricus, ci și discursivitatea postmodernă în ansamblu face în mod consistent apel la procedee și strategii retorice. Discreditată de-a lungul timpului în special
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Reader, pp. 128-140. 169 Ca o concluzie la articolul său intitulat "Postmodernism and Philosophy" (The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, p. 13), Stuart Sim consideră că "filosofia postmodernă trebuie definită drept o versiune evoluată a scepticismului, mai interesată de destabilizarea altor teorii și ale pretențiilor lor de adevăr decât de construirea unei teorii pozitive proprii; deși, bineînțeles, a fi sceptic în legătură cu pretențiile teoretice ale altora înseamnă să ai un program definit al tău chiar și în lipsa acestora". 170 Gianni Vattimo
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-adevăr extinderea plăcii sau o nouă leziune. Pentru stenoze, profilul fluxului la nivelul extremității din amonte va fi mult mai regulat deoarece prezența sa determină accelerare și astfel stabilizarea fluxului în timp ce expansiunea din aval e însoțită de decelerare și destabilizare a fluxului. S-a observat că geometria circulației este o geometrie fractală. Aorta dă naștere la ramuri ce pot fi considerate a fi dispuse în paralel. Detașându-se de geometria euclidiană (în care realitatea este considerată ca fiind formată din
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
era îmbrăcat în uniforma statului român, au încercat pătrunderea în unitățile militare și însușirea, reușită, de arme"151. În Transilvania, conform Comunicatului pentru stabilitatea armatei, publicat în Tineretul liber din 1990, aproximativ 2000 de diversioniști ar fi pus la cale destabilizarea țării. Constantin Vasile este foarte precis în afirmații atunci cînd se referă la acest plan. "În 1989, intervenția străină în România viza asasinarea lui Nicolae Ceaușescu și destrămarea țării în mai multe provincii, astfel: Moldova urma să fie alipită Basarabiei
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
o reinventare marxistă a leninismului, să reformeze sistemul din interior, cu alte cuvinte, pentru a-l "democratiza", adaptându-l specificificităților cehoslovace (Golan: 1971; Shafir: 1984, 435-459; Sik: 1971, 1-10; Cioroianu: 2002, 137). Dezideratul intelectualilor a contribuit cel mai mult la destabilizarea regimului și a fost probabil motivul profund al deciziei sovietice de a invada, prin intermediul OTV, Cehoslovacia. Leninismul s-a dovedit însă imposibil de reformat în sens marxist, critic, ceea ce denotă mai degrabă inamiciția decât filiația dintre cele două curente de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu adevărat funcțional, nu pentru a-l depăși; se considera că modelul sovietic de socialism nu fusese adecvat pentru Cehoslovacia și trebuia deci conceput unul nou; acesta nu era însă pentru "export". Liderii PCC nu aveau intenții subversive în sensul destabilizării "lagărului socialist" prin reformele pe care le aplicau; dimpotrivă, le considerau mai mult sau mai puțin locale, înțelegându-le ca o formă proprie de destalinizare (Stanciu: 2011, 142) și, în plus, nu au manifestat nici cea mai vagă aluzie la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
m o privire asupra rela? iei lui Iorga cu evolu? ia situa? iei interne din ace? ți ani fatidici. Odat? cu dezl? n?uirea v�rtejului, Iorga vedea tot mai mult �n rege o garan? ie a stabilit?? îi, mai cu seam? c? destabilizarea situa? iei internă? ionale se reflectă �n Rom�nia printr? o radicalizare a aripii drepte. El repeta f? r? �ncetare: �Eu s�nt al? turi de rege�. Iorga (că orice na? ionalist) speră s? realizeze unitatea na? ional? �n jurul regelui, conținu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
specifice de comunicare. 2. Periodizarea politicilor publice pentru romii din Româniatc "2. Periodizarea politicilor publice pentru romii din România" Politica instituțiilor europene și internaționale cu privire la romi a cunoscut o evoluție, de la Îngrijorările legate de migrația romilor și potențialul factor de destabilizare a statelor occidentale În urma acestor migrații (la Începutul anilor ’90) până la o abordare holistică a problematicii rome care să cuprindă toate aspectele legate de o minoritate europeană (În zilele noastre) (Gugliemo și Waters, 2005). În România, politicile publice pentru romi
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
la Chișinău capitala Republicii Moldova, declarăm următoarele: Tratatul de neagresiune între Germania și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, cunoscut sub numele pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova, la 23 august 1939, împreună cu prevederile protocolului său adițional secret, au generat conflicte, suferințe, drame și destabilizarea situației politico-militare din Europa, de la Golful Finic până la Marea Neagră. Totodată, a afecta direct populația și teritoriile Basarabiei, Nordul Bucovinei și Herței străvechi teritorii românești. Această înțelegere, expresie a politicii arogante de dictat și dispreț față de soarta și viața altor popoare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
expunerea la aldehide determină scăderea contractilităŃii cardiace, favorizează tromboza, produce modificări ale lipoproteinelor și dislipidemie. Aldehidele pot determina creșterea riscului cardiovascular atât prin acŃiune acută, cât și cronică. Expunerea acută la acroleină activează matrix metaloproteazele și poate avea efecte de destabilizare a plăcilor de aterom, cu precipitarea evenimentelor coronariene acute. Studiile pe animale de laborator au arătat că inhalarea de acroleină în concentraŃii similare celor implicate în fumatul pasiv poate induce disfuncŃie endotelială. S-a dovedit că acroleina și crotonaldehida pot
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
responsivităŃii vasculare este explicată prin scăderea producŃiei de oxid nitric la nivel endotelial și prin creșterea vâscozităŃii sângelui. Cercetările au arătat o creștere semnificativă a nivelului bazal al rezistenŃei microvasculare la fumători, în comparaŃie cu nefumătorii. S-a observat o destabilizare complexă a mecanismelor reglatorii ale microcirculaŃiei la fumători, anormalitatea vasodilataŃiei de repaus, afectarea mecanismelor vasodilatatoare endotelial dependente sau endotelial independente, restabilirea paradoxală a vasodilataŃiei endotelial dependente, ca răspuns la fumatul acut. 45 Aportul tisular de oxigen este corelat cu perfuzia
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
creștere a instabilităŃii plăcii de aterom, cu iniŃierea mecanismelor trombozei și consecutiv a evenimentelor cardiovasculare acute. Mecanismul creșterii instabilităŃii plăcii de aterom implică matrixmetaloproteinazele și anumite enzime degradative secretate de 48 celulele endoteliale și musculare scheletice, cu rol dovedit în destabilizarea și ruperea plăcii de aterom. A fost demonstrat rolul nicotinei, chiar în concentraŃii specifice fumatului pasiv, în determinarea unui proces de upregulation al colagenazei tip I, cu creșterea acestei enzime de până la 4,5 ori în 18 ore. Expunerea animalelor
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
venit aici să-mi faci mie giumbușlucuri... circărie răsuflată! Octav: Da de ce-ați venit, dom' doctor! Păi n-ați venit să-mi faceți foaia de observație! Așa că treceți acolo că-mi bîzîie prin cap, în afară de vocile alea..., o mică destabilizare a țării... a Balcanilor... Am programat și un miting... eu și cu tipul ăla dubios din cort... doctor în gropi... Avem lozinci... cîntece... după aia programul mai prevede o brigadă artistică... de mineri... la urmă internarea în spital... și gata
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a rupt relațiile diplomatice cu România în ianuarie 1918, nu a recunoscut Tratatul de la Paris privitor la unirea Basarabiei cu România și a desfășurat, mai ales în anii 20, o intensă propagandă revizionistă, însoțită de numeroase atacuri pe Nistru, urmărind destabilizarea situației din țara noastră, în cadrul unui plan general de extindere a bolșevismului. „Atât timp cât există un comunism imperialist - preciza subsecretarul de stat la Ministerul de Interne, Gh. Tătărescu, în Parlament, după încheierea procesului intentat celor acuzați de participare la rebeliunea de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]