29,398 matches
-
Shan Sa este o scriitoare clasică. Serioasă, dar nu mai puțin autentică, romanciera este dotată cu simț tragic și pudoare cum doar la scriitoarele secolului XVII francez mai întîlnești. Aș putea să glosez mult pe marginea raportului dintre individ și destinul lumii manifestat în literatura lui Shan Sa. Personajele ei sînt consumate de vina tragică pe care mersul istoriei o actualizează mereu pregnant. Ceea ce le-ar putea salva, dragostea, rămîne în sufletul lor ca cenușa după incendiu: împrăștiată de o meteorologie
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Capitolele cu număr impar aparțin ei, cele cu număr par, lui. Așa se va întîmpla pînă la sfîrșit, cînd cei doi se vor întîlni (în ultimul capitol, al lui...), dar vor fi împreună abia dincolo de moarte: dizolvîndu-se deasupra lumii, atingîndu-și destinul care i-a împiedicat să se întîlnească pe pămînt, în același loc: el, invadator japonez, ea, adolescentă chinezoiacă. Iubirea este o stare iminentă la Shan Sa, actuală numai pînă ce pasiunea ajunge la conștiința de sine. Naratoarea realizează că e
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
numim, supralicitînd, spații neconvenționale. Aici am văzut un spectacol al Andreei Vulpe, pe un text scris de un foarte tînăr croat, Tomislav Zajec, în 1998: Lady Di. Să nu vă așteptați la o telenovelă, la o piesă lacrimogenă despre tragicul destin al Prințesei Diana, la o melodramă de doi lei. Nu. Comedia aceasta neagră are în spate problemele de identitate ale unui tînăr. Dedublări, fugă de și din realitate, un conflict practic cu toată lumea din jur, traiectul unui criminal, la urma
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
prea aservită puterilor străine, întărea speranța românilor că "dezghețul" poate veni și din interior, nu doar de pe aripile bombardierelor americane. Consider că aceasta ar fi explicația faptului că, la trei ani de la moartea artistului, regimul se arată subit interesat de destinul lui Ion Țuculescu care, dintr-o dată întrunea condițiile unei "canonizări" oficiale. Alegerea sa ca artist-simbol al "dezghețului" nu a fost nici ea întâmplătoare. Motivele care au determinat această alegere ar putea fi: - ca pictor, Țuculescu își confirmase valoarea, iar ultimii
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
gest de profunzime. Acest star-sistem de tip comunist sau, poate, doar balcanic, construit pe principiul "strălucirilor de-o clipă", deosebit de eficient la noi, s-a dovedit mai puțin inspirat în manifestările internaționale. Deși opera lui Țuculescu ar fi meritat un destin cu mult mai fericit în arta modernă universală, fiind promovată doar pe canalele oficiale, chiar dacă a fost expusă în muzee și galerii importante, nu s-a bucurat de același tip de receptare ca cea de care ar fi beneficiat dacă
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
mă bat pentru ei, undeva, poate chiar pe frontul nostru..." (Opere 3, p. 25). Remus Lunceanu riscă deci, putem presupune noi, să devină fie un David Pop, fie un Apostol Bologa. Dar jocul ipotezelor nu se oprește aici. El are destinul său. Dacă ar fi ignorat, pentru că de atât de multă vreme nu mai avusese "nici o legătură cu patria ungurească", ar putea scăpa, s-ar putea strecura neștiut: Da, dar... Nu se va găsi, oare, nimeni să mă denunțe, din răzbunare
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
în stilul inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele. Totul " cu o naturalețe absolută, aceeași naturalețe cu care un travestit iradiază delicatețea și feminitatea Juliei Roberts! O dată cu acest
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele. Totul " cu o naturalețe absolută, aceeași naturalețe cu care un travestit iradiază delicatețea și feminitatea Juliei Roberts! O dată cu acest rol, interpretul
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
au pierdut vechile locuri de muncă. Unii au început să vîndă lucruri din casă (dacă nu chiar casa) pentru a încerca să ofere copiilor șansa unui viitor. Ajunși la maturitate, mulți dintre acești copii au părăsit țara în căutarea unui destin mai bun, abandonîndu-și fără remușcări părinții în singurătate și sărăcie. Pentru nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
se află într-o definitivă stare de suspendare. Fiecare dintre eroii autoarei pare să aștepte ceva. Un telefon de la copii sau iubit(ă), o întîmplare capabilă să introducă un fior de viață în ternul cotidian al vieții. O întorsătură a destinului menită să le lumineze existența. De altfel se poate vorbi de un motiv al telefonului în proza Marianei Codruț. Acesta este centrul în jurul căruia gravitează viața personajelor sale, obiectul de care se leagă toate visele și speranțele acestora. Trăirile în fața
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
care simte cînd ceva nu e în regulă și care dă alarma înainte ca mintea ei să decanteze limpede, precisă, netă, conștiința acelei nereguli: respinge mîncarea, somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
ale cronicilor de la toate versiunile scenice sau concertante ale capodoperei enesciene, pe parcursul a peste 70 de decenii, timp în care treptat ea și-a cucerit locul cuvenit în recunoașterea lumii muzicale internaționale. în prefața care demonstrează că Oedip a marcat destinul artistic al lui George Enescu, impunându-l ca un creator de geniu unei lumi care-l cunoștea și aprecia mai ales ca violonist virtuoz sau dirijor, Viorel Cosma oferă cititorului documentația enormă privitoare la nu mai puțin de 23 de
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
și pentru că anul viitor se împlinește o jumătate de secol de la trecerea sa în altă dimensiune, prezența sa în muzica mare a lumii este tot mai puternică. Și la această recunoaștere a moștenirii sale componistice, de o covârșitoare importanță pentru destinul școlii muzicale românești, la temelia ei pot sta și aceste contribuții științifice realizate prin râvna pasionatului cercetător care este Viorel Cosma.
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
Dar eșecul moral și existențial al lui Remus Lunceanu poate fi înscris în această genealogie a modernității, ca o pură și foarte probabilă intuiție psihologică a scriitorului nostru. Nu e mai puțin adevărat că acest caracter de posibilă generalitate a destinului nefericit al lui Remus Lunceanu este subminat din cel puțin două direcții. Una este romanțiozitatea și patetismul dramei, limbajul foarte datat, apăsarea pe caracterul senzațional și acuzator al unei sinucideri anunțate. E prea puțină deschidere filosofică și prea mult sentimentalism
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
puțin analizele în sine, privite izolat, și mult mai mult ansamblul, sensul acțiunii lui, care dovedește o excepțională capacitate de percepție a structurilor lumii în care a trăit și, în consecință, un extraordinar de ambițios proiect intelectual de reorientare a destinului unei întregi structuri". Inclusiv de pe această poziție apropiat-detașată, admirativ-critică, mentorul Sburătorului se descoperă drept ,un model fascinant". Pe deasupra acceptării sau a neacceptării opiniilor sale în parte, se impune o apreciere asupra totalității activității sale care articulează o viziune asupra întregii
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
de reporteri tv cu camera ascunsă, și-ar unduí trupurile într-un dans trezitor de sălbăticii hormonal-adrenalinice inclusiv în cazul celor mai mari dezlegători de integrame din istoria omenirii. Fiule și frate întru a crede în promisiunile electorale! Oare ce destin blestemat ți-a purtat pașii la cabana aceea unde prinzi TVR 1 la radio și nu auzi decât troznetul lemnelor arzând în godin, geamătul de plăcere al urșilor frecându-se de pereți și urletele lupilor semănând cu niște înfiorătoare strigăte
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
cumva, îi conține. Pînă ajunge la ultima filă, a embrionului zbîrcit, începutul-sfîrșitul vieții, corpul învață deja să se teamă de bătrînețea lui trecută, care se întoarce, de vechile întîmplări pe care nu va putea, nici acum, să le evite. În destinul lui se înscriu faptele și vorbele, prinse în "roman", ale oamenilor renumiți, ca și ale celor nenumiți, cu care-și împarte durata vieții. Oboseala tuturor apasă asupra tuturor, un fel de supraconștiință leagă existențe care se amăgesc degeaba că ar
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
se transformă în romanul unei aventuri spirituale, o anunțată aventură a cunoașterii. Nu e întâmplător că Sey Mondy abandonează la douăzeci și trei de ani filosofia sorbonardă, de bibliotecă, pentru filosofia vieții, aceea a experiențelor-limită, forțând sau provocând "pe teren" destinul, iubirea, credința, cunoașterea, pragul morții, puterea de stăpânire a lumii. Fostul filosof livresc păstrează viu și incisiv reflexul interogativ despre starea lumii, în alcătuirea ei socială concretă: diversă și dezastruoasă. Marele Călător voia "să afle ceva", un secret ultim al
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Marina Constantinescu Acum cîțiva ani, vreo trei, Europa mai întîi, apoi și America, a fost sedusă de Fabulosul destin al lui Amelie Poulain, filmul francezului Jean-Pierre Jeunet. Oamenii făceau cozi ca să intre la cinematografe și să vadă o poveste din zilele noastre. Sau de oricînd și de oriunde. Dezvoltînd un fel de terapie planetară, lumea (și) de azi apelează
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
care nu mai există și dintr-o dată am îndrăznit să exist! Dragă Simona, aș prefera să trăiesc ascuns, cu modestie, în micile mele amuzamente, în micile mele aventuri și plăceri, dar, cum vezi, sunt obligat să trăiesc cu neplăcere un destin care nu mi se potrivește deloc!" Din fericire, scriitorul a fost nevoit să se obișnuiască cu noua etapă, de altfel strălucită, a destinului său de scriitor francez, de fapt de scriitor al lumii. îmi aduc aminte că-mi spunea că
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
amuzamente, în micile mele aventuri și plăceri, dar, cum vezi, sunt obligat să trăiesc cu neplăcere un destin care nu mi se potrivește deloc!" Din fericire, scriitorul a fost nevoit să se obișnuiască cu noua etapă, de altfel strălucită, a destinului său de scriitor francez, de fapt de scriitor al lumii. îmi aduc aminte că-mi spunea că un creator nu se poate realiza plenar decât în spațiul care i-a dat naștere și că de aceea nu avea de gând
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
neînsemnate nuanțe ale vieții sociale sau particulare". Sau: "Societatea a devenit în toate aceste proiecte utopice o termitieră gigantică, scoasă de sub acțiunea forțelor firești, sensibile ale umanității ș...ț, un laborator suprapopulat de cobai umanoizi fără reflexe, fără identitate, fără destin, supuși unei uniformizări totale ș...ț Idealul lor - omul fără sentimente, fără decizie, omul instrument, omul obiect." Iordan Chimet nu și-a arogat după '89 merite de disident și nimeni nu s-a grăbit să i le recunoască. Atunci cînd
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
teroare, minciună, răstălmacire, călcare în picioare a "comandamentelor" ideologiei înseși...). Astăzi, e dificilă, dacă nu chiar imposibilă, pomenirea ideii înseși. Rezultatele pozitive în formarea caracterului meu au fost: o mai coerentă privire asupra lumii, detașarea de avantaje materiale, implicarea în destinul năpăstuiților de pe glob (indiferent de rasă sau de naționalitate) - plus iradierea unei utopii (uneori, e frumos să visezi!). Dar "frigerea cu ciorbă" și "suflarea în iaurt" mă urmăresc până astăzi, împiedicându-mă să cad pradă oricăror ispititoare chemări... C. P.
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
chestiune tocmai fragilitatea acestei comunicări, Fondane îi sesizează contradicțiile, cu începere chiar de la sloganurile suprarealiste ce proclamau libertatea absolută a spiritului. "Alipindu-se celei de a III-a Internaționale după programul marxist - scrie el -, acceptând o altă experiență, un alt destin al spiritului decât cel trăit de suprarealism - nu va fi obligat el, oare, să-și scoată pălăria în fața lumii evenimentelor, pentru a aboli un trecut supus cauțiunii?" Adeziunea la dictatura proletariatului e privită, astfel, cu mari reticențe, pe linia unei
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
ca un intelectual democrat, Fondane înțelege să se situeze pe o poziție reflexiv-interogativă, își motivează mereu și își condiționează "angajarea". Va invita, ca atare, la o reflecție responsabilă, căci, scrie el, "o doctrină care vrea să modeleze și modelează deja destinul a sute de milioane de oameni trebuie să fie mereu supravegheată, discutată, adaptată și readaptată exigențelor reale ale oamenilor - iar aceasta este, de asemenea, marxism pur. Marx - adaugă el - era, fără îndoială un mare geniu, dar nu era papa; nu
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]