715 matches
-
Bănuiam că acest reflex de ostilitate se datora convingerii ei că, spre deosebire de Vaughan, de ea și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă a șoferului cu păr blond, care-și revenise în simțiri și se hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
El vrea să mă cunoască mai bine, tată, am discutat despre noi foarte deschis și asta îmi dă încredere ca pe viitor să-mi deschid sufletul spre el. Gheorghe rămase foarte surprins de această destăinuire. Nu o mai văzuse așa, destinsă, de pe vremea când era prietenă cu George, dar și atunci, foarte rar îi povestea câte ceva. - Mă bucur să aud lucruri bune, draga tatii, ce mult aș vrea să te văd fericită alături de un bărbat care să te merite! Pe Alexandru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
se împrietenise cu un an în urmă, la Galați, când dădeau examenul de admitere la secția Frigotehnie. În prima seară s-au adunat musafiri din alte camere care se cunoșteau între ei, tocmai trecuseră în anul doi. Era o atmosferă destinsă, veselă, hărmălaie sporită cu prilejul revederii după vacanța de vară. Stăteau tolăniți prin paturile aranjate< se râdea cu și fără motiv, se lua în glumă orice, se șicanau între ei, pe unii timizi mai mult, pe alții cu tupeu, mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
voie în fiecare toamnă... Lumină și întuneric - pagină a acestei lumi. Un joc al vieții, un joc al nimănui. Târzie toamnă-i viața mea în ceas târziu de copil. Melodie a vieții Din Do pornește toată amintirea, Urmând un RE destins ușor, Mi-apare-n față-n MI tăcerea Ce parcă-n FA plânge de dor. Din SOL se-aude-o gamă-ntoarsă Ce-n LA se-ascunde temător, Un SI puternic se ascunde Și-un DO se termină-n decor. Anii Parcă numărul anilor Trece
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o observa și, cine știe, poate că avea și o armă ațintită asupra ei. Trebuia de urgență să-l inducă În eroare. Impunîndu-și să pară cît mai destinsă, se prefăcu a-și admira propria imagine, În timp ce Își aranja părul. Adrenalina Îi năpădea Întreg corpul și se strădui din greu să dea gesturilor ei suficientă nonșalanță, ba chiar Își ajustă cu un gest destul de intim sutienul. Mental, Își pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător, vocea lui avea un timbru de copil, diverse expresii se succedau pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea pe o pernă brodată, probabil foarte confortabilă. Sicriul părea atât de mic, ca de copil; străbunicul fusese un bărbat înalt și frumos, cel puțin așa susțineau mama și bunica, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atmosfera era difuză și umedă. După ce-i priveai o vreme, ochiul ți-i aducea tot mai aproape, tot mai aproape, ca o cameră video, și atunci puteai să le observi trăsăturile senine, lipsite de griji, obrajii curați, fără riduri, fețele destinse și râzătoare ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald era privit ca un miracol. Și în acea zi ningea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult ca oricând niște copii. Se bâțâiau și săreau de pe un picior pe altul și-și frecau mâinile de bucurie. Doar din profil, spatele lor aduse și umerii gârboviți le trădau vârsta. Fețele le erau întinse, radiante, aproape fără riduri, destinse și puternic râzătoare, obrajii îmbujorați de ninsoare. Băteau din picioare ritmic și se agitau ca niște păsări nerăbdătoare să-și ia zborul. Și-au luat în primire rând pe rând cadourile; pesemne fiecare dintre ei i-a spus sau recitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În același timp să respecte o relație ce părea că Își trăise demult apogeul. Se simțea ca un lup tânăr dând târcoale unui cerb rănit. Observa Însă că cei doi nu trăiau la fel clipa: el, tăcut și Încordat, ea, destinsă, indiferentă. Ea e cea care pleacă, dacă nu cumva a și plecat deja. Cei ca ea decid Întotdeauna repede, fără păreri de rău, sau cu păreri de rău puține și bine mascate. Ei fac mereu o mișcare Înainte, asemenea șahiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de șliboviță și bere de doi lei și ... Am fost Întreruptă de vocea caraghioasă a unui ventriloc care m-a Întrebat, plin de bunăvoință, aș zice: Donșoară, cum o serviți? Cu prezervativ sau natur? Lumea a Început sa râdă, veselă, destinsă, prietenoasă. Am râs și eu. Ne-am făcut apoi cu mâna, adică pe curând, și am intrat În casă: parcă aș fi intrat În congelatorul de la morgă. În clipa asta, nici aici nu e mai bine, zise Petru. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drum spre Siberia. Sau ca un troțkist reciclat bântuind prin birturi și cafenele și recitând versuri din Lautréamont sau citind pagini din Sade În care o ureche formată ar auzi și strigătele tale. De admirație, cum altfel? Atmosfera era acum destinsă, convivială, Înlesnind astfel drumul Iolandei spre sticla de Martell din rezerva lui Szántó, bine ascunsă În dulăpiorul din perete, de o hartă veche a orașului. Din concertul lui Chopin se auzeau ultimele acorduri. 41. Ea era iubita lui Klaus. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea cu micile sale exerciții de stil și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau invers și gâfâie sau gem, după caz, Încurajați de spectatori: acum, acum, acum, aahhh. Apoi cuplul se separă și fiecare tace În felul său, savurând sudoarea sărată a celuilalt, priviți cu Înțelegere și recunoștință de o mulțime de oameni destinși și ei după un orgasm colectiv atât de reușit, binemeritat, În condițiile unei inflații cu două cifre. În artă, totul e mai simplu. Pe când În viață... Oftă. În viață. De fapt, cum e În viață? Ce, cum și când să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casei sale, lângă câteva țigle sparte de grindină, pe care avea de gând să le Înlocuiască În aceeași zi. Câteva case mai Încolo, prin vocea tremurată a preotului, un mort Își lua iertăciunile de la toți cei dragi. De la mansardă coborau, destinși și Împăcați cu sine, Eleonora și negustorul de antene. 41. Ce e clar În lumea asta? Nimic, Își răspundea tot el. Blocul avea de bună seamă un număr al lui dar, din pricina frigului, se făcuse atât de mic, Încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
decât se vede În mod obișnuit, fără acea tulburătoare modificare a distanței, prin care toate Îți par la Îndemână. Îndreptă din nou sulul de hârtie poroasă ajutat acum și de Iolanda. Căldura mâinilor lor Îmblânzi parcă hârtia și nudul rămase destins, zâmbind enigmatic unei lumi ascunse sub arcuirea moale a brațului ei subțire. Încă arăți bine, zise Petru, după atâția ani În care ai stat ghemuită În tine ca Într-o scoică... Urmează doar să mă declari perlă naturală, zise Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
calzi. Era un bărbat zvelt și poate numai cu câțiva ani mai în vârstă decât Iahuben. Pielea lui neagră strălucea, dinții erau albi, părul des și ușor încrețit mărginea o frunte bogată, nasul puternic umbrea buzele destul de subțiri, ca arcul destins. Mâinile lui păreau vânjoase, umerii lui erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se țineau destul de vioi, dar Iahuben nici nu băgă în seamă drumul sau oboseala
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și, când își răsuci coada ochiului să-l cunoască transfigurat și de încercarea de a vorbi ca un om, descoperi, sudat de spatele ei, în locul torsului minunat spiritualizat al Maestrului, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai pe lucruri importante și-ai să vezi tu, până la urmă, ce-ai să pățești!... - Mă, voi înțelegeți ce vorbesc eu aici?! îi admonestă cu amărăciune Căpetenia și indigenii îi făcură semn că da, să continue, să șadă extrem de destins, că ei erau foarte atenți. Să-i dea bătaie înainte. Ei îl înțelegeau. - Fîl-fîl! murmură atunci, ca pentru sine, Căpetenia Străzii. Gospodarii, ce să priceapă întorsătura pe care erau pe cale de a o căpăta faptele. Băștinași. Îi durea în pălărie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care ochii Karinei străluceau parcurgând rândurile scrise, iar pe buze se oprea adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai desprindă de ele. Deși suferise în urma plecării lui mai mult decât din cauza rănilor de la genunchi, era calmă, destinsă și nu-i purta ranchiună. Nu-l putea urî. Îi stârnise curiozitatea de a încerca să descopere cine e, de a cerceta misterul. Nu știa de unde trebuia să înceapă, nu avea nici un indiciu concret de la care să pornească în căutarea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pună acolo. O scutise pe ea de o muncă în plus. Aruncă plicul în rucsac și ieși în aerul cald al dimineții de toamnă. Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era încordată și nici nerăbdătoare. Apusese vremea în care aștepta înfrigurată câteva cuvinte din partea lui. Avea nevoie de o oarecare intimitate pentru a citi scrisoarea, testându-și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
bustiere satinate apărură de pe o alee de lîngă bar. Tocurile lor Înalte loveau ritmic pavajul, iar ele se apropiau de mine legănîndu-se Încrezătoare, Închipuindu-și că le așteptam să mă agațe. M-am așezat la volan, admirîndu-le farmecul dur, dar destins. Prostituatele din Estrella de Mar aveau o siguranță a lor aparte și nu erau Îngrijorate de posibila prezență a polițiștilor de la moravuri; erau foarte departe de imaginea femeilor de stradă din alte colțuri ale lumii, analfabete și necizelate, cu urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cum arată o zi din viața „noilor” dandy? Aparent, fără mari preschimbări (În raport cu ceea ce se Întâmpla, să spunem, cu zece, cincisprezece ani Înainte). Doar elementele de decor și accesoriile sunt diferite. Acești bărbați continuă să se Îmbrace elegant, să trăiască destins, fără grabă, să iasă În societate (În cluburi, cafenele, teatre, la cursele de cai sau de ogari), să se Închidă În propriile biblioteci, departe de lumea vulgară, să contemple câte un obiect prețios sau un tablou. Și totuși, ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
voit atenția asupra mâinilor sale fine și neomenesc de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]